Fenoxietanol
compus chimic
| Fenoxietanol | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 122-99-6 |
| ChEMBL | CHEMBL1229846 |
| PubChem CID | 31236 |
| Formulă chimică | C₈H₁₀O₂[1]  |
| Masă molară | 138,068 u.a.m.[2] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,102 g/cm³[3] la 22 °C |
| Punct de topire | 12 °C[4][3] |
| Punct de fierbere | 246 °C[3] la 1.013 hectopascali |
| Solubilitate | 26 de gram per kilogrami[5] |
| Presiune de vapori | 0,001 kilopascal[6] |
| Indice de refracție(nD) | 1,534[3] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Fenoxietanolul este un compus organic, un eter aromatic[7][8][9], fiind utilizat ca agent bacteriostatic, de obicei utilizat împreună cu săruri de amoniu cuaternar. Este utilizat pe post de conservant, ca alternativă la cei care eliberează formaldehidă.[10] În Uniunea Europeană și în Japonia, concentrația maximă la care poate fi utilizat în produse cosmetice este de 1%.[11]
Obținere
modificareFenoxietanolul este obținut în urma unei reacții de hidroxietilare a fenolului, prin sinteză Williamson, în prezența unui hidroxid al unui metal alcalin sau o borohidrură a unui metal alcalin.[7]
Spectru
modificareFenoxietanolul prezintă activitate împotriva bacteriilor Gram-negative și Gram-pozitive și a ciupercii Candida albicans.[12]
Note
modificare- ^ a b „Fenoxietanol”, 2-PHENOXYETHANOL (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Fenoxietanol”, 2-PHENOXYETHANOL (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c d CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*], p. 3-446 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset
- ^ CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*], p. 5-161 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*], p. 15-18, 16-29 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Helmut Fiege; Heinz-Werner Voges; Toshikazu Hamamoto; Sumio Umemura; Tadao Iwata; Hisaya Miki; Yasuhiro Fujita; Hans-Josef Buysch; Dorothea Garbe (), „Phenol Derivatives”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_313
- ^ Commission, British Pharmacopoeia (), „Phenoxyethanol”, British Pharmacopoeia, 2, ISBN 978-0-11-322799-0
- ^ David R. Lide, ed. (), CRC Handbook of Chemistry and Physics (ed. 90th), CRC Press
- ^ Wineski LE, English AW (). „Phenoxyethanol as a nontoxic preservative in the dissection laboratory”. Acta Anat (Basel). 136 (2): 155–8. doi:10.1159/000146816. PMID 2816264.
- ^ Tokunaga H, Takeuchi O, Ko R, Uchino T, Ando M (). „市販化粧水中のフェノキシエタノールおよびパラベン類の分析法に関する研究” [Studies for analyzing phenoxyethanol and parabens in commercial lotions] (PDF). Kokuritsu Iyakuhin Shokuhin Eisei Kenkyūjo Hōkoku (în japoneză) (121): 25–9. PMID 14740401.
- ^ Lowe I, Southern J (). „The antimicrobial activity of phenoxyethanol in vaccines”. Lett Appl Microbiol. 18 (2): 115–6. doi:10.1111/j.1472-765X.1994.tb00820.x. PMID 7764595.