Fidesz

partid politic din Ungaria

Fidesz - Alianța Civică Maghiară este un partid politic parlamentar de centru-dreapta din Ungaria.[1][2] La alegerile parlamentare din 2010, alianța Fidesz-KDNP a câștigat majoritatea în parlament, obținând 52% din voturi, Fidesz luând 227 de locuri și KDNP luând 36.

Fidesz - Alianța Civică Maghiară
Fidesz - Magyar Polgári Szövetség
Oameni cheie
PreședinteViktor Orbán
Vicepreședinți
Lider parlamentarMáté Kocsis
Date
Înființat30 martie 1988
Sediu1089 Budapest, Visi Imre utca 6. (Polgárok Háza)
Organizație de tineretFidelitas
Informații
Ideologie oficială Istoric:
 • Liberalism[19][20]
 • Conservatorism liberal[21][22]
 • Național liberalism[19][23][24]
 • Libertarianism[25][26]
 • Secularism[27][25]
 • Anticlericalism[24][28]
Poziție politicăPrezent:
Dreapta[29] spre Extrema dreaptă[43]
Înainte:
Centru-dreapta[44] spre Dreapta[45][46][47]
Afiliere naționalăFidesz–KDNP
Afiliere internaționalăUniunea Democrată Internațională
Internaționala Centrist-Democrată
Afiliere europeanăNeafiliat (2021-prezent)
Culori oficialePortocaliu
Adunarea Națională
117 / 199
Parlamentul European
12 / 21
Adunările județene
245 / 381
Prezență online
site web oficial

Originea numelui modificare

La 30 martie 1988 (în Ungaria erau încă la putere comuniștii și încă staționau trupe sovietice de ocupație), în sala mare a Clubului “Bibó” din Budapesta, Viktor Orbán și alți 36 de studenți “au înființat FIDESZ (FIatal DEmokraták SZövetsége – în traducere: Alianța tinerilor democrați). Condițiile admiterii în grupare erau: vârsta sub 35 de ani și neapartenența la o organizație comunistă. Momentul în care Viktor Orbán și FIDESZ au intrat în conștiința națională a fost 16 iunie 1989 (tot în timpul comunismului și a ocupației sovietice) cu ocazia funeraliilor naționale organizate în memoria lui Imre Nagy și a celor patru tovarăși ai săi, executați de sovietici pentru că au condus revolta anticomunistă din 1956; atunci, printre cei care au luat cuvântul a fost și Viktor Orbán, care a uluit audiența cerând și plecarea comuniștilor și retragerea armatei sovietice.[48][necesită sursă mai bună]

Ideologie modificare

Actualmente, Fidesz este considerat un partid conservator, și naționalist în problemele cu integrarea europeană. Ca și „dreapta” maghiară în general, a fost mult mai sceptic pe ideile neo-liberale pentru economia țării, decât „stânga” maghiară. Probleme ca biserica și statul, politicile familiilor și foști comuniști arată aliniere de-a lungul tradiționalului spectru stânga-dreapta.[49]

Liderii modificare

Imagine Nume A intrat în birou A ieșit din birou Durata conducerii Note
1   Viktor Orbán 18 aprilie 1993 29 ianuarie 2000 6 ani, 286 zile Prim ministru, 1998–2002
2   László Kövér 29 ianuarie 2000 6 mai 2001 1 an, 97 zile
3   Zoltán Pokorni 6 mai 2001 3 iulie 2002 1 an, 58 zile
4   János Áder 3 iulie 2002 17 mai 2003 318 zile
5   Viktor Orbán 17 mai 2003 Incumbent 18 ani, 10 luni și 18 zile Prim ministru, 2010–prezent

Rezultate electorale modificare

Adunarea Națională modificare

Alegeri Voturi Locuri Poziție Guvern Lider
# % ± # +/−
1990 439,481 8.95%
22 / 386
±0 5 MDFFKgPKDNP Viktor Orbán
MDFEKGPKDNP
1994 379,295 7.02% 1.93
20 / 386
2 6 MSZPSZDSZ Supermajoritate Viktor Orbán
1998 1,263,522 28.18% 21.16
148 / 386
128 1 Fidesz-FKgP-MDF Viktor Orbán
20021 2,306,763 41.07% 13.89
164 / 386
16 2 MSZPSZDSZ Viktor Orbán
20062 2,272,979 42.03% 0.96
141 / 386
23 2 MSZPSZDSZ Viktor Orbán
MSZP Minoritate
20102 2,706,292 52.73% 10.70
227 / 386
86 1 Fidesz–KDNP Supermajoritate Viktor Orbán
20142 2,264,486 44.87% 7.86
117 / 199
110 1 Fidesz–KDNP Supermajoritate Viktor Orbán
20182 2,824,206 49.27% 4.40
117 / 199
0 1 Fidesz–KDNP Supermajoritate Viktor Orbán
2022 2,724,861 53.85% 4.40
119 / 199
2 1 Fidesz–KDNP Supermajoritate Viktor Orbán

Parlamentul European modificare

Election year # din totalul de voturi % din totalul de voturi # din totalul de locuri câștigate +/- Note
2004 1,457,750 47.4% (1)
12 / 24
20091 1,632,309 56.36% (1)
13 / 22
1
20141 1,193,991 51.48% (1)
11 / 21
2
20191 1,824,220 52.56% (1)
12 / 21
1

În 2002, a concurat la alegerile parlamentare împreună Forumul Democratic Maghiar (FDM). Înainte de alegerile din 2006, Forumul Democratic Maghiar s-a separat de coaliție, fiind după aceea înlocuit cu KDNP în alianță.

În ianuarie 2010, László Kövér, preșdintele Consiliului Național al partidului, a declarat reporterilor că partidul avea ca scop câștigare unei majorități de două treimi, la alegerile parlamentare din aprilie. El a menționat că Fidesz a avut o șansă reală de a câștiga o alunecare de teren. În ceea ce privește comportamentul Partidului Jobbik a spus că a fost "lamentabil negativă", adăugând că aceasta a fost înrădăcinată în "guvernul dezastru" al Partidului Socialist și fostul său aliat, Democrații Liberi.[50]

Structura organizatorică modificare

Uniunea civilă maghiară este formată din asociații electorale (volasztókerületi szervezet), câte una pentru fiecare distric electoral, o asociație electorală formată din asociații locale (helyi szervezet), una pentru fiecare comunitate.

Organismul suprem — congresul (Kongresszus), între congrese — comitetul de stat (Országos Választmány), între consiliile de stat — congresul de stat (Országos Elnökség), organul de supraveghere este Comitetul pentru mandate, statut și conflicte (Mandátumvizsgáló, Ügyrendi- és Összeférhetetlenségi Bizottság), Comitetul pentru etică (Etikai Bizottság), Comitetul de audit (Számvizsgáló Bizottság).

Organizația de tineret - Fidelitas.

Referințe modificare

  1. ^ a b c d Bakke, Elisabeth (), „Central and East European party systems since 1989”, Central and Southeast European Politics Since 1989, Cambridge University Press, p. 79, accesat în  
  2. ^ Hloušek, Vít; Kopeček, Lubomír (), Origin, Ideology and Transformation of Political Parties: East-Central and Western Europe Compared, Ashgate, p. 115 
  3. ^ Nordsieck, Wolfram (). „Hungary”. Parties and Elections in Europe. 
  4. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite HloušekKopeček
  5. ^ White, Stephen (). Developments in Central and East European Politics. Macmillan. p. 35. 
  6. ^ Tiryakian, Edward (). New Nationalisms of the Developed West: Toward Explanation. In Hungary, Orbán and his social conservative Fidesz 
  7. ^ Bakke, Elisabeth (). 20 Years since the Fall of the Berlin Wall: Transitions, State Break-Up and Democratic Politics in Central Europe and Germany. BMV Verlag. p. 257. 
  8. ^ Horvath, Attila (). From Anti-communism to Anti-EUism: Faces of Fidesz's Euroscepticism. UACES 46th Annual Conference. University Association for Contemporary European Studies. [nefuncțională]
  9. ^ Hegedüs, Daniel (). „Can the right in East and West unite?”. International Politics and Society. Accesat în . 
  10. ^ Petsinis, Vassilis (). 'It is also the economy, stupid!' The rise of economic euroscepticism in Central and Eastern Europe”. openDemocracy. Accesat în . 
  11. ^ Bayer, Lili (). Hungary has become the EU home of Kremlin talking points. POLITICO. 
  12. ^ András, Bíró; Tamás, Boros; Áron, Varga. „Euroszkepticizmus Magyarországon” (PDF). Policy Solutions (în maghiară). Arhivat din original (PDF) la . 
  13. ^ a b Bieling, Hans-Jürgen (). „Uneven development and 'European crisis constitutionalism', or the reasons for and conditions of a 'passive revolution in trouble'. În Jäger, Johannes; Springler, Elisabeth. Asymmetric Crisis in Europe and Possible Futures: Critical Political Economy and Post-Keynesian Perspectives. Routledge. p. 110. ISBN 978-1-317-65298-4. 
  14. ^ Schöpflin, György (). „Hungary: the Fidesz Project”. Aspen Review Central Europe (1). Accesat în . 
  15. ^ „Trust in Europe's illiberal governments grows”. www.ft.com. Accesat în . 
  16. ^ Foster, Peter (). „A 'climate of fear': Hungary, inside a dying democracy propped up by the EU”. The Telegraph (în engleză). ISSN 0307-1235. Accesat în . 
  17. ^ Bozóki, András (). „Chapter 1: Broken Democracy, Predatory State, and Nationalist Populism”. În Krasztev, Péter; Van Til, Jon. The Hungarian Patient: Social Opposition to an Illiberal Democracy. Central European University Press. p. 21. 
  18. ^ Mudde, Cas (). On Extremism and Democracy in Europe. Routledge. p. 46. 
  19. ^ a b Dieringer, Jürgen (). Das Politische System der Republik Ungarn: Entstehung – Entwicklung – Europäisierung. Verlag Barbara Budrich. pp. 78–79. 
  20. ^ Andor, Lásló (). Hungary on the Road to the European Union. Greenwood Publishing Group. p. 69. 
  21. ^ Tunkrova, Lucie (). The Politics of EU Accession. Routledge. p. 137. 
  22. ^ Bibič, Adolf (). Civil Society, Political Society, Democracy. Slovenian Political Science Association. p. 275. 
  23. ^ Anderson, Jay Colin (). The Government and Party Systems of Hungary (1990-2000). Indiana University. p. 94. 
  24. ^ a b Pappas, Takis (). Populism and Liberal Democracy. Oxford University Press. p. 157. 
  25. ^ a b Berglund, Sten (). The Handbook of Political Change in Eastern Europe. Edward Elgar Publishing. p. 297. 
  26. ^ Galston, William (). Anti-Pluralism: The Populist Threat to Liberal Democracy. Yale University Press. p. 46. 
  27. ^ Arato, Andrew (). Civil Society, Constitution, and Legitimacy. Rowman & Littlefield Publishers. p. 286. 
  28. ^ Pirro, Andrea (). The Populist Radical Right in Central and Eastern Europe. Routledge. p. 154. 
  29. ^ „Sex tapes, scandals in Hungary's local election campaign”. abc news. . Borkai is running for re-election as mayor of the northwestern city of Gyor, representing Orban's right-wing Fidesz party. Another leaked sex video featured an opposition politician, Tamas Wittinghoff, the mayor of a town near Budapest. 
  30. ^ Kingsley, Patrick. „Opposition in Hungary Demonstrates Against Orban, in Rare Display of Dissent”. The New York Times. Accesat în . 
  31. ^ Novak, Benjamin; Kingsley, Patrick. „Hungary Creates New Court System, Cementing Leader's Control of Judiciary”. The New York Times. Accesat în . 
  32. ^ Cowburn, Ashley. „Michael Gove refuses to condemn far-right Hungarian leader Viktor Orban”. The Independent. Accesat în . 
  33. ^ Schaeffer, Carol. „How Hungary Became a Haven for the Alt-Right”. The Atlantic. Accesat în . 
  34. ^ Kuper, Simon (). „Why rightwing populism has radicalised”. Financial Times. 
  35. ^ Kondor, Katherine (). „The Hungarian paradigm shift: how right-wing are Fidesz supporters?”. openDemocracy. 
  36. ^ Zerofsky, Elisabeth (). „Viktor Orbán's Far-Right Vision for Europe”. The New Yorker. 
  37. ^ Walt, Vivienne (). „Hungary's Far-Right Government Has Been Getting a Boost from President Trump Ahead of E.U. Elections”. Time. 
  38. ^ Stone, Jon (). „Hungarian opposition party says its meetings in parliament were bugged”. The Independent. Hungarian politics is dominated by Viktor Orban's far-right Fidesz party, which is supported by a largely partisan pro-government media that marginalises opposition voices. 
  39. ^ Beauchamp, Zack (). „It happened there: how democracy died in Hungary”. Vox. Accesat în . 
  40. ^ Beauchamp, Zack (). „Hungary's prime minister stole the country's democracy. Now Hungarians are rising up”. Vox. Accesat în . 
  41. ^ Santora, Marc; Erlanger, Steven (). „Top E.U. Coalition Suspends Party Led by Orban, Hungary's Leader”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  42. ^ Lendvai, Paul (). „The Most Dangerous Man in the European Union”. The Atlantic (în engleză). Accesat în . 
  43. ^ [4][1][13][30][31][32][33][34][35][36][37][38][39][40][41][42]
  44. ^ „Stunning win for centre-right Fidesz party”. The Irish Times. . Accesat în . 
  45. ^ „Fidesz: The story so far”, The Economist, , accesat în  
  46. ^ Right-wing Fidesz win election by landslide, Radio France Internationale, , accesat în  
  47. ^ Seres, Balint (), „Right-wing Fidesz party wins by landslide in Hungary elections”, News AU, arhivat din original la , accesat în  
  48. ^ Paul Lendvai – Ungaria lui Orbán – Polirom 2017 – ISBN 978-973-46-6879-3, pp.15,30
  49. ^ Bodan Todosijević The Hungarian Voter: Left–Right Dimension as a Clue to Policy Preferences in International Political Science Review (2004), Vol 25, No. 4, p. 421
  50. ^ By MTI. „Opposition Fidesz aims at two-thirds majority”. Politics.hu. Accesat în . 

Legături externe modificare