Wikipedia

Filocalia

(Redirecționat de la Filocalie)

Filocalia (sau „Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care ne arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși") este o culegere sau antologie din scrierile pustnicilor, monahilor și a clericilor ortodocși din secolele IV - XV[1], majoritatea centrate pe practicarea virtuților și a vieții spirituale din mănăstiri.

Acest articol din seria Creștinism se referă la Ortodoxie.

Sfânta Treime

Biblia

Mărturisirea de credință (crezul)

Simboluri

Sfinți

Biografii

Biserica Ortodoxă Română

Cultură și artă

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Ascetica și mistica filocalică pun în centrul vieții duhovnicești curățirea inimii, prin practicarea Rugăciunii lui Iisus și a virtuților. „Rugăciunea inimii”, care va deveni disciplina centrală a isihasmului, este una din căile privilegiate ale monahilor de a ține conștiința în stare de priveghere.

Philokalia sau "Filocalia", care înseamnă în limba greacă "iubirea de frumusețe divină" sau "iubirea de virtute", este o culegere de texte scrise de 25 de Sfinți Părinți. Antologia aceasta fusese întocmită de Sfinții Nicodim Aghioritul de la Muntele Athos (1749-1809) și episcopul Macarie din Corint (1730-1805)[2] și publicată, pentru prima dată, la Veneția, în 1782.[3] Această primă ediție a Filocaliei a conținut 1.207 pagini, cu 36 autori patristici, acoperind o perioada de unsprezece secole: IV-XV. A doua ediție a fost realizată la Atena în 1893, incluzând și o rugăciune a Patriarhului Kallistos, iar a treia ediție a apărut la Atena între 1857 și 1963. Toate scrierile originale din Filocalie au fost scrise în greacă, cu excepția a două texte care, inițial, au fost scrise în latină și au fost traduse în greacă în timpul Imperiului Bizantin.

Traduceri în rusă

modificare

În 1793, Sf. Cuviosul Paisie Velicikovski (1722-1794), cu titlul Dobrotolubiye, a publicat apoi prima traducere slavonă a Filocaliei la Moscova, care a circulat mai întâi în manuscrise, apoi a fost tipărită la St-Petersburg în 1793, fiind reeditată ulterior, în 1822. Această versiune a fost folosită de personajul principal anonim din Calea pelerinului și a dus la o reînviere spirituală în Rusia secolului al XIX-lea, cu un puternic impact asupra a numeroși oameni, printre care și Feodor Dostoievski.

O a doua traducere a fost publicată în 1857, fiind realizată de Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867).

A treia traducere a fost realizată de sfântul Teofan Zăvorâtul (1815-1894), fostul episcop de Tambov, a compilat o versiune rusă în cinci volume și a inclus și alte texte care nu se regăsesc în originalul grec alături de parafraze sau omisiuni în alte capitole. Această traducere a fost publicată sub auspiciile Mănăstirii ruse a Sfântului Pantelimon de la Muntele Athos în 1877.

Antologia publicată la Veneția a influențat gândirea ortodoxă din Rusia în secolul al XIX-lea.[4]

Traduceri în română

modificare

Prima traducere a Filocaliei în limba română a apărut în anul 1769, la Dragomirna, de monahul Rafail, oferind primul manuscris copiat al acesteia.

În anul 1800, la Mănăstirea Neamț, este atestat un nou manuscris, care cuprindea o traducere a primei jumătăți din Filocalia greacă; a fost tradusă de ucenicii starețului Paisie (Velicicovschi) de la Neamț și a circulat în manuscris.

Prima traducere tipărită în limba română a Filocaliei este realizată din limba greacă de părintele academician Dumitru Staniloae, realizată in 3 etape, între anii 1947 și 1991, în 12 volume.[2]

Ea poate fi reprezentată ca o întreagă documentație pentru desăvârșirea spirituală a fiecărui creștin, fiind împărțită în general pe mai multe planuri/teme/subiecte, cum ar fi:

  • Akedia
  • Ascultarea
  • Credința
  • Cunoaștere - Ignoranță
  • Curaj - Frică
  • Curvia - Curăția
  • Deznădejde
  • Discernământ - Trezvia
  • Dragoste - Bunătate - Milă
  • Frica de Dumnezeu - Evlavia
  • Iadul
  • Îmbuibarea - Înfrânarea
  • Împărăția Cerurilor
  • Înfricoșata Judecată
  • Mânia - Blândețea
  • Meditația
  • Moartea
  • Năluciri
  • Osteneala - Lenevia
  • Părintele spiritual
  • Patimi - Ispite
  • Paza Simțurilor
  • Pilde
  • Plânsul
  • Pocăința
  • Răbdare - Suferință
  • Râsul
  • Retragerea
  • Rugăciune
  • Sărăcia - Avariția
  • Slava deșartă
  • Smerenia - Mândria
  • Spovedania
  • Suferință - Răbdare
  • Trândăvia - Osteneala
  • Trezvia - Împrăștierea
  • Vorba deșartă - Tăcerea

Conținutul Filocaliei

modificare

Conținutul Filocaliei prezentat mai jos corespunde traducerii Părintelui Dumitru Stăniloae în 12 volume.[5][6]

Note

modificare
  1. ^ Ware, Kallistos; Sherrard, Philip (). The Philokalia: the complete text. London: Faber. p. 10. ISBN 0-571-13013-5. 
  2. ^ a b Filocalie
  3. ^ Dicționar Religios - FILOCALIE
  4. ^ Universalis‎, Encyclopædia, PHILOCALIE (în franceză), Encyclopædia Universalis 
  5. ^ Stăniloae, Dumitru. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși / Traducere din grecește, introduceri și note. (București: Harisma, 1994).
  6. ^ „Filocalia”. OrthodoxWiki. . Accesat în . 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Filocalia&oldid=16498505