Deschide meniul principal

Finala Campionatului European de Fotbal 2012

Finala Campionatului European de Fotbal 2012
Spain national football team Euro 2012 trophy 01.jpg
EvenimentCampionatul European de Fotbal 2012
Data1 iulie 2012
StadionStadionul Olimpic, Kiev
Omul meciuluiAndrés Iniesta (Spania)
ArbitruPedro Proença (Portugalia)
Spectatori63.170
VremeaCer senin
26 °C
Umiditate 42%[1]
2008
2016

Finala Campionatului European de Fotbal a fost un meci de fotbal care a avut loc pe 1 iulie 2012 pe Stadionul Olimpic din Kiev, Ucraina, pentru a decide naționala câștigătoare a Campionatului European de Fotbal 2012.[2] Campioana en-titre este Spania, care a învins Germania în 2008.[3] Spania a câștigat finala cu scorul 4 – 0 împotriva Italiei,[4] devenind prima echipă care a reușit performanța de a câștiga două Campionate Europene la rând și prima echipă internațională care a reușit să câștige trei competiții majore consecutive (Campionatul European de Fotbal 2008 și Campionatul Mondial de Fotbal 2010).[5][6] Este pentru a patra oară în istoria Campionatelor Europene când două echipe din aceeași grupă ajung să dispute finala turneului (acest lucru s-a mai întâmplat în 1988, 1996 și 2004).

În mod normal, echipa câștigătoare se califică automat în Cupa Confederațiilor FIFA 2013. Totuși, Spania fiind calificată în calitate de campionană mondială în 2010, Italia va reprezenta UEFA, fiind finalistă în cadrul Campionatului European de Fotbal 2012.[7]

FinalisteleModificare

Înainte de finală naționalele Italiei și Spaniei s-au mai întâlnit în 30 de partide, ibericii câștigând de 8 ori, italieni de 10 ori, iar 12 confruntări s-au terminat la egalitate. Din aceste 30 de meciuri, 19 au fost amicale și 11 oficiale.[8] Spania a învis o singură dată Italia într-un meci ofical, în 1920 la Jocurile Olimpice de vară, la prima confruntare dintre cele două țări, cu scorul de 0-2.[9] În ultimele două întâlniri de la Euro cele două selecționate au remizat (0 – 0 în 2008 și 1 – 1 în 2012), dar la ediția precedentă La Furia Roja i-a eliminat în sferturi pe Azzurri cu scorul de 4-2 după executarea loviturilor de departajare.[9]

Spania se află la a patra finală de Campionat European, după cele din 1964, 1984 și 2008 și la a treia finală consecutivă a unei competiții majore, după Campionatul European din 2008 și Campionatul Mondial 2010, astfel a reușit să egaleze performanța Republicii Federale Germane ce a jucat finalele Euro 1972 și Euro 1976 și a Cupei Mondiale 1974.[10]

Italia va juca a treia finală la Euro, după cea pierdută în 2000 în fața Franței cu scorul de 2-1 în prelugiri și cea din 1968 în care a învins cu 2-0 Iugoslavia, după rejucare.

Drumul către finalăModificare

Spania Etapa Italia
Adversar Rezultat Faza grupelor Adversar Rezultat
  Italia 1 – 1 Meciul 1   Spania 1 – 1
  Republica Irlanda 4 – 0 Meciul 2   Croația 1 – 1
  Croația 1 – 0 Meciul 3   Republica Irlanda 2 – 0
Echipa MJ V E Î GM GP G Pct
  Spania 3 2 1 0 6 1 +5 7
  Italia 3 1 2 0 4 2 +2 5
  Croația 3 1 1 1 4 3 +1 4
  Republica Irlanda 3 0 0 3 1 9 −8 0
Clasament final
Echipa MJ V E Î GM GP G Pct
  Spania 3 2 1 0 6 1 +5 7
  Italia 3 1 2 0 4 2 +2 5
  Croația 3 1 1 1 4 3 +1 4
  Republica Irlanda 3 0 0 3 1 9 −8 0
Adversar Rezultat Etapa eliminatorie Adversar Rezultat
  Franța 2 – 0 Sferturi de finală   Anglia 0 – 0 (d.p.) (4 – 2 pen.)
  Portugalia 0 – 0 (d.p.) (4 – 2 pen.) Semifinale   Germania 2 – 1

Înainte de meciModificare

StadionulModificare

Stadionul Olimpic din Kiev, Ucraina, cel mai mare stadion dintre cele opt stadioane gazdă ale Campionatului European de Fotbal 2012, a fost ales ca loc de desfășurare a finalei după o întâlnire care a avut loc în Ucraina pe 25 iunie 2007.[11][12]

Mingea oficialăModificare

Adidas Tango 12 este mingea oficială a Campionatului European de Fotbal 2012.[13] Mingea este denumită după familia originală de mingi de fotbal Adidas Tango; totuși, Tango 12 și variantele ei au un aspect complet nou. Alte variante ale mingii au fost folosite în alte competiții contemporane printre care Cupa Africii pe Națiuni 2012 și Jocurile Olimpice de vară din 2012. Este proiectată să fie mai ușor de controlat și driblat cu ea decât Adidas Jabulani, folosită la Campionatul Mondial de Fotbal 2010.[14]

Ceremonia de închidereModificare

Înainte de începerea meciului, a avut loc ceremonia de închidere în cadrul căreia au luat parte șase sute de voluntari, interpretând un marș al unui meci de fotbal. De asemenea, cântăreața germană Oceana a interpretat cântecul oficial al turneului, „Endless Summer”.[15]

DifuzareModificare

În România, finala a fost difuzată pe TVR1, TVR HD și Dolce Sport.[16] În Republica Moldova, meciul a fost transmis pe postul Moldova 1.[17]

MeciulModificare

RezumatModificare

În ultimul meci de pe Stadionul Olimpic din Kiev, Ucraina, Spania a câștigat turneul cu scorul de 4 – 0 în fața Italiei.[18] Spania a luat repede controlul jocului în prima repriză, cu goluri în minutul 14 dintr-o lovitură cu capul a lui Davin Silva și în minutul 41 din șutul lui Jordi Alba.[18] În a doua repriză, Italia și-a folosit și ultimele două din cele trei schimbări, introducându-i în joc pe Antonio Di Natale și Thiago Motta. Motta s-a accidentat la scurt timp după intrarea pe teren și a fost nevoit să renunțe la joc, forțând echipa Italiei să joace în zece.[18] Spania a reușit să se distanțeze la 4 goluri în a doua repriză, prin golurile lui Fernando Torres din minutul 84 și a lui Juan Mata în minutul 88, ajutând echipa să își asigure câștigarea celui de-al doilea Campionat European și cel de-al treilea turneu major consecutiv (după Euro 2008 și Campionatul Mondial 2010).[18] Gerard Piqué (Spania) și Andrea Barzagli (Italia) au fost avertizați cu cartonașe galbene în timpul meciului.[18]

DetaliiModificare

Spania  4 – 0  Italia
Silva   14'
Alba   41'
Torres   84'
Mata   88'
Raport
 
Spania[1]
Italia[1]
P 1 Iker Casillas (c)
FD 17 Álvaro Arbeloa
FC 3 Gerard Piqué   25'
FC 15 Sergio Ramos
FS 18 Jordi Alba
MC 8 Xavi
MC 16 Sergio Busquets
MC 14 Xabi Alonso
MO 10 Cesc Fàbregas   75'
AD 21 David Silva   59'
AS 6 Andrés Iniesta   87'
Schimbări:
A 7 Pedro   59'
A 9 Fernando Torres   75'
M 13 Juan Mata   87'
Antrenor:
Vicente del Bosque
 
P 1 Gianluigi Buffon (c)
FD 7 Ignazio Abate
FC 15 Andrea Barzagli   45'
FC 19 Leonardo Bonucci
FS 3 Giorgio Chiellini   21'
MD 21 Andrea Pirlo
ED 8 Claudio Marchisio
MO 18 Riccardo Montolivo   57'
ES 16 Daniele De Rossi
AC 9 Mario Balotelli
AC 10 Antonio Cassano   46'
Schimbări:
F 6 Federico Balzaretti   21'
A 11 Antonio Di Natale   46'
M 5 Thiago Motta   57'
Antrenor:
Cesare Prandelli

Omul meciului:
Andrés Iniesta (Spania)[19]

Arbitri asistenți:
Bertino Miranda (Portugalia)
Ricardo Santos (Portugalia)
Arbitru de rezervă:
Cüneyt Çakır (Turcia)
Arbitri asistenți adiționali:
Jorge Sousa (Portugalia)
Duarte Gomes (Portugalia)

StatisticiModificare

Prima repriză[20]
Spania Italia
Goluri marcate 2 0
Șuturi 8 8
Șuturi pe poartă 5 5
Posesia mingii 48% 52%
Cornere 1 3
Faulturi comise 6 4
Ofsaiduri 1 0
Cartonașe galbene 1 1
Cartonașe roșii 0 0

A doua repriză[20]
Spania Italia
Goluri marcate 2 0
Șuturi 6 3
Șuturi pe poartă 4 1
Posesia mingii 57% 43%
Cornere 2 0
Faulturi comise 11 6
Ofsaiduri 2 3
Cartonașe galbene 0 0
Cartonașe roșii 0 0

Total[20]
Spania Italia
Goluri marcate 4 0
Șuturi 14 11
Șuturi pe poartă 9 6
Posesia mingii 52% 48%
Cornere 3 3
Faulturi comise 17 10
Ofsaiduri 3 3
Cartonașe galbene 1 1
Cartonașe roșii 0 0

După meciModificare

Trofeul Henri Delaunay i-a fost înmânat căpitanului spaniol Iker Casillas de către președintele UEFA Michel Platini. Când trofeul a fost ridicat, pe stadion a fost redat cântecul Heart of Courage al companiei americane de muzică Two Steps From Hell. Antrenorul Spaniei Vicente del Bosque a devenit al doilea antrenor, după antrenorul Germaniei Helmut Schön, care a câștigat un Campionat European și un Campionat Mondial,[21] și primul care a câștigat și Liga Campionilor UEFA.[22]

ReferințeModificare

  1. ^ a b c „Tactical Line-up – Final – Spain-Italy” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  2. ^ „Fixture plan brings EURO dream closer”. UEFA. . Accesat în . 
  3. ^ McNulty, Phil (). „Germany 0–1 Spain”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. Accesat în . 
  4. ^ „FINALA EURO 2012: Spania a ÎNVINS Italia, scor 4-0, și a CÂȘTIGAT Campionatul European pentru a doua oară consecutiv”. Mediafax. . Accesat în . 
  5. ^ Logothetis, Paul (). „Euro 2012: Spain won't change game plan for Portugal's Cristiano Ronaldo”. National Post. Accesat în . 
  6. ^ Evans, Simon (). „Spot-on Fabregas sends Spain into Euro 2012 final”. Chicago Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Italy qualify for Confederations Cup”. Soccerway. . 
  8. ^ FINALA EURO-2012: A 31-a confruntare dintre naționalele Spaniei și Italiei. Mediafax. Accesat la 30 iunie 2012.
  9. ^ a b Spania-Italia este finala de la Euro 2012. Cotidianul. Accesat la 30 iunie 2012.
  10. ^ Spania, a treia oară consecutiv într-o finală! Doar Republica Federală Germană a mai realizat această performanță. Pro Sport. Accesat la 30 iunie 2012.
  11. ^ „Poland and Ukraine host Euro 2012”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. . Accesat în . 
  12. ^ „Volodymyr Rybak: Final tournament of the 2012 European Championship to take place at the NSC "Olimpiysky". Ukrainian Cabinet Portal. . Accesat în . 
  13. ^ Ashby, Kevin; Adams, Sam (). „adidas Tango 12 unveiled as official ball”. UEFA. Accesat în . 
  14. ^ Liew, Jonathan (). „Adidas's new Tango 12 ball moves on from the World Cup Jabulani”. The Daily Telegraph. London. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  15. ^ „Euro 2012 closing ceremony to last 12 minutes”. Kyiv Post. . Accesat în . 
  16. ^ „S-au înțeles! Meciurile de la EURO vor fi transmise și de TVR și de Dolce Sport”. România TV. . Accesat în . 
  17. ^ „UEFA EURO 2012(TM) - Broadcast Partners” (PDF). UEFA.com. Accesat în . 
  18. ^ a b c d e „Spain claim historic win”. ESPN Soccernet. ESPN. . Accesat în . 
  19. ^ a b „Full-time report Spain-Italy” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  20. ^ a b c „Team statistics: Full time” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  21. ^ Atkin, John (). „Double-winning Del Bosque matches Schön feat”. UEFA.com. Kiev: Union of European Football Associations. Accesat în . 
  22. ^ Atkin, John (). „Del Bosque reflects on 'historic win' for Spain”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .