Campionatul Mondial de Fotbal 2010

Campionatul Mondial de Fotbal 2010
FIFA Sokker-Wêreldbekertoernooi in 2010
Detalii
Țara gazdăAfrica de Sud Africa de Sud
Perioada11 iunie-11 iulie 2010
Echipe32 (din 6 confederații)
Stadioane10 (în 9 orașe gazdă)
Televizări România:
TVR1, TVR2, TVR HD
 Republica Moldova:
Moldova 1
Poziții finale
Campioană Spania (Primul titlu)
Locul doi Țările de Jos
Locul trei Germania
Locul patru Uruguay
Statistici
Meciuri jucate64
Goluri marcate 145 (2.27 per meci)
Asistență3.429.873 (53.592 pe meci)
Golgheter(i)Uruguay Diego Forlán
Germania Thomas Müller
Țările de Jos Wesley Sneijder
Spania David Villa
(5 goluri fiecare)[1]
Cel mai bun jucătorUruguay Diego Forlán[2]
Cel mai bun tânăr jucătorGermania Thomas Müller[3]
Cel mai bun portarSpania Iker Casillas[4]
2006
2014

Campionatul Mondial de Fotbal 2010 a fost cea de-a 19-a ediție a Campionatului Mondial de Fotbal FIFA, cea mai importantă competiție internațională de fotbal între țări, care a avut loc între 11 iunie și 11 iulie 2010 în Africa de Sud. Competiția a fost câștigată de Spania, campioana Europei și a doua clasată în ierarhia mondială FIFA. În finală, ibericii au învins Țările de Jos cu 1-0 după prelungiri, prin golul marcat de Andrés Iniesta. A fost primul titlul mondial cucerit de Spania, în timp ce Țările de Jos a pierdut pentru a treia oară o finală, după cele cedate în 1974 și 1978.

Reprezentativa țării gazdă, Africa de Sud, alături de campioana mondială Italia și vicecampioana ediției trecute, Franța, au fost eliminate din faza grupelor. Alte favorite la trofeu, Argentina, Brazilia sau Germania au părăsit turneul în faza eliminatorie.

Procesul de depunere a candidaturii pentru a deveni gazdă a turneului a fost deschis numai națiunilor africane; în 2004, federația internațională de fotbal, FIFA, a selectat Africa de Sud în defavoarea Egiptului și Marocului, pentru a deveni prima națiune africană, care găzduiește turneul final. Meciurile s-au jucat pe zece stadioane în nouă orașe gazdă din țară, cu finala care s-a jucat pe stadionul Soccer City în Johannesburg.

Treizeci și două de echipe au fost selectate pentru a participa printr-un turneu de calificare, care a început în august 2007. În faza grupelor cele 32 de participante au fost împărțite în opt grupe de câte patru, fiecare jucând un singur meci cu celelalte trei echipe din aceeași serie. Primele două echipe din grupă au trecut mai departe. Aceste șaisprezece echipe au avansat în faza eliminatorie, unde trei runde eliminatorii au decis finala.

Turneul final din 2010 a adus o premieră, o națiune europeană câștigând pentru prima dată trofeul în afara continentului. De asemenea, a fost prima oară când două echipe europene diferite au devenit campioane mondiale în succesiune (după succesul Italiei din 2006). Cu un grup de participanți care cuprindea 204 dintre cele 208 echipe naționale membre FIFA la acel moment, Campionatul Mondial, se află la egalitate cu Jocurile Olimpice de vară din 2008 la numărul de națiuni ce au participat la o competiție sportivă.

FIFA, organizatorul Cupei Mondiale din Africa de Sud a încasat 3,2 miliarde dolari (2,5 miliarde euro) din vânzarea drepturilor TV a jocurilor Spaniei și a celorlate echipe, precum și din activități de marketing[5].

Gazda modificare

Continentul african a fost ales ca gazdă, pentru a organiza Cupa Mondială din 2010, ca parte a unei noi politici pentru a roti găzduirea turneului final între confederații (Această politică a fost abandonată, mai târziu, în octombrie 2007). Cinci națiuni africane doreau să găzduiască Turneul Final 2010:

După ce Comitetul Executiv FIFA a decis să nu permită găzduirea turneului de două țări simultan, candidatura comună Libia-Tunisia a fost retrasă, astfel că au rămas doar trei țări în cursă.

Câștigătoarea a fost desemnată în urma voturilor membrilor Comitetului Executiv FIFA și anunțată de președintele FIFA, Sepp Blatter, la o conferință de presă organizată la data de 15 mai 2004, la Zürich.

Rezultatul votului
Țara Voturi
  Africa de Sud 14 [6]
  Maroc 10
  Egipt 0

Reprezentative calificate modificare

Ca țară gazdă, Africa de Sud a fost calificată din oficiu pentru turneul final. Celelalte 31 de locuri au fost repartizate astfel:

La finalul preliminariilor pentru fiecare zonă a globului, au fost programate două meciuri de baraj:

  • A patra clasată din America de Nord, Centrală și Zona Caraibelor - A cincea clasată din America de Sud
  • A cincea echipă din Asia - Câștigătoarea din Oceania.

Lista selecționatelor calificate modificare

Următoarele 32 de echipe s-au calificat pentru turneul final din Africa de Sud:

AFC (4)
CAF (6)

CONCACAF (3)
CONMEBOL (5)
OFC (1)

UEFA (13)

 

     Selecționate calificate

     Selecționate eliminate

     Selecționate ce nu au participat

Această ediție a Campionatului Mondial a fost prima la care nu a debutat nicio selecționată națională, deși două naționale participante (Slovacia și Serbia) au mai participat anterior numai ca părți ale altor națiuni. Slovacia a fost parte a Cehoslovaciei, iar Serbia a participat la Campionatul Mondial ca parte a Iugoslaviei și Serbiei și Muntenegrului. În ambele cazuri FIFA consideră ambele selecționate succesoarele directe ale echipelor anterioare.

Pregătiri modificare

Cinci stadioane noi au fost construite pentru turneu, iar altele cinci existente au fost îmbunătățite. Costurile de construcție au fost estimate la 8,4 miliarde de R (puțin peste 1 miliard de dolari).[7]

Africa de Sud și-a îmbunătățit infrastructura transportului public în orașele-gazdă, inclusiv Gautrainul Johannesburg-ului și alte sisteme de metrou, precum și marile rețele de drumuri au fost îmbunătățite.[8] În Martie 2009, Danny Jordaan, președintele comitetului de oraganizare a Campionatului Mondial de Fotbal 2010, a raportat că toate stadioanele se încadrează în program și că vor fi terminate în șase luni.[9]

Țara a implementat noi măsuri pentru a asigura siguranța și securitatea spectatorilor, în conformitate cu cerințele FIFA,[10] inclusiv o restricție temporară a operațiunilor de zbor în spațiul aerian din jurul stadioanelor.[11]

La o ceremonie pentru a marca 100 de zile înainte de eveniment, președintele FIFA, Sepp Blatter a lăudat gradul de pregătire al țării pentru acest eveniment.[12]

Greva din construcții

La data de 8 iulie 2009, 70.000 de muncitori în construcții[13], care lucrau la stadioanele noi au plecat de la locurile de muncă.[14] Majoritatea muncitorilor au primit 2500 R (cam £192, 224 sau US$313), dar sindicatele au susținut că unii muncitori au fost extrem de prost plătiți. Un purtător de cuvânt al Uniunii Naționale a Minerilor a declarat pentru SABC că greva „nu muncesc nu plătesc” va continua până ce FIFA îi va sancționa pe organizatori. Alte sindicate au declarat că greva va continua până în 2011.[15][16] Au fost rezolvate unele dintre cereri, iar muncitorii s-au întors înapoi la muncă în mai puțin de o săptămână. Nu au mai avut loc greve și toate stadioanele au fost terminate la timp pentru lovitura de start.[17]

Premii în bani modificare

FIFA va oferi acestei ediții a Campionatului Mondial 420 de milioane de dolari, o creștere cu 60% față de ediția precedentă.[18] Înainte de turneu, fiecare echipă va primi 1 milion de dolari, pentru costurile de pregătire. Dacă s-au calificat la turneu și trec de faza grupelor vor primi 8 milioane de dolari. Ulterior, premiile vor fi distribuite astfel:[18]

Pentru prima oară la un Campionat Mondial, FIFA va face plăți cluburilor pentru jucătorii care participă la turneu pentru a-și reprezenta țara. Suma totală plătită către jucători va fi de 26 de milioane de dolari, puțin peste 1000 de dolari pe jucător pe zi.[19]

Acesta a fost rezultatul unei înțelegeri la care s-a ajuns în 2008 între FIFA și cluburile europene pentru a dizolva grupul G-14 și pentru a renunța la cererile de compensație care datează din 2005 pentru accidentările care au avut loc în timp ce jucătorii se aflau la echipa națională, cum ar fi clubul belgian Charleroi S.C. pentru accidentarea marocanului Abdelmajid Oulmers într-un meci amical în 2004 și de la clubul englez Newcastle United pentru accidentarea lui Michael Owen la Campionatul Mondial de Fotbal 2006.[20][21][22]

Stadioane modificare

În 2005, organizatorii au dat publicității o listă provizorie cu cele 13 stadioane care ar putea fi folosite pentru Campionatul Mondial : Bloemfontein, Cape Town, Durban, Johannesburg (2 stadioane), Kimberley, Nelspruit, Orkney, Polokwane, Port Elizabeth, Pretoria (2 stadioane), and Rustenburg. Această listă a fost redusă la numai zece stadioane , ce au fost anunțate oficial de FIFA la data de 17 martie 2006[23]:

Johannesburg Cape Town Durban Johannesburg
Soccer City[1][24] Stadionul Cape Town[2] Stadionul Moses Mabhida[3] Stadionul Ellis Park
26°14′5.27″S 27°58′56.47″E (Soccer City) / 26.2347972°S 27.9823528°E 33°54′12.46″S 18°24′40.15″E (Stadionul Cape Town) / 33.9034611°S 18.4111528°E 29°49′46″S 31°01′49″E (Stadionul Moses Mabhida) / 29.82944°S 31.03028°E 26°11′51.07″S 28°3′38.76″E (Stadionul Ellis Park) / 26.1975194°S 28.0607667°E
Capacitate: 84.490 Capacitate: 64.100 Capacitate: 62.760 Capacitate: 55.686
       
Pretoria
Campionatul Mondial de Fotbal 2010 (Africa de Sud)
Port Elizabeth
Stadionul Loftus Versfeld Stadionul Nelson Mandela Bay
25°45′12″S 28°13′22″E (Stadionul Loftus Versfeld) / 25.75333°S 28.22278°E 33°56′16″S 25°35′56″E (Stadionul Nelson Mandela Bay) / 33.93778°S 25.59889°E
Capacitate: 42.858 Capacitate: 42.486
   
Polokwane Nelspruit Bloemfontein Rustenburg
23°55′29″S 29°28′08″E (Stadionul Peter Mokaba) / 23.924689°S 29.468765°E 25°27′42″S 30°55′47″E (Stadionul Mbombela) / 25.46172°S 30.929689°E 29°07′02.25″S 26°12′31.85″E (Stadionul Free State) / 29.1172917°S 26.2088472°E 25°34′43″S 27°09′39″E (Stadionul Royal Bafokeng) / 25.5786°S 27.1607°E
Stadionul Peter Mokaba Stadionul Mbombela Stadionul Free State Stadionul Royal Bafokeng
Capacitate: 41.733 Capacitate: 40.929 Capacitate: 40.911 Capacitate: 38.646
     
  • ^1Ca Soccer City
  • ^2Ca Stadiounl Green Point
  • ^3Ca Stadionul Durban

Tragerea la sorți modificare

Comitetul de Organizare FIFA a aprobat procedura tragerii la sorți a grupelor la data de 2 decembrie 2009. Lista capilor de serie a fost bazată pe Clasamentul Mondial FIFA/Coca-Cola pentru luna octombrie 2009, primele șapte echipe din ierarhie alăturându-se în prima urnă reprezentativei țării gazdă. De asemenea, comitetul a stabilit și componența celorlaltor urne. În urna B se află reprezentativele din Asia, America de Nord, Centrală și Zona Caraibelor, precum și Oceania. În urna C au fost repartizate naționalele din Africa și din America de Sud iar în urna D celelalte reprezentative ale Europei în afara capilor de serie.

Țara gazdă, Africa de Sud, a fost automat poziționată în grupa A, poziția 1. Ceilalți capi de serie vor fi repartizați în grupele B-H, dar obligatoriu pe prima poziție a seriilor. La naționalele din urnele B - D, va fi trasă la sorți poziția din grupă. Va fi respectat și un criteriu geografic, astfel că două reprezentative din același continent nu pot face parte din aceeași grupă cu excepția reprezentativelor europene. Astfel, Africa de Sud nu poate întâlni o altă echipă din continentul african, iar Argentina și Brazilia, de asemenea echipe din urna capilor de serie, nu pot juca în grupe împotriva altor reprezentative sud-americane.

Urna A (Gazda și primele șapte) Urna B (Asia, America de Nord și Oceania) Urna C (Africa și America de Sud) Urna D (Europa)

  Africa de Sud
  Brazilia
  Spania
  Țările de Jos
  Italia
  Germania
  Argentina
  Anglia

  Australia
  Japonia
  Coreea de Nord
  Coreea de Sud
  Honduras
  Mexic
  Statele Unite
  Noua Zeelandă

  Algeria
  Camerun
  Coasta de Fildeș
  Ghana
  Nigeria
  Chile
  Paraguay
  Uruguay

  Danemarca
  Franța
  Grecia
  Portugalia
  Serbia
  Slovacia
  Slovenia
  Elveția

Tragerea a avut loc în Cape Town, Africa de Sud, pe 4 decembrie 2009, la ora 19:00 la Centrul Internațional pentru Convenții Cape Town.[25] Ceremonia a fost prezentată actrița sud-africană Charlize Theron, asistată de Secretarul General FIFA Jérôme Valcke.[26] Grupele au fost trase la sorț de fostul căpitan al Angliei David Beckham și de personalități ale sportului african: Haile Gebreselassie, John Smit, Makhaya Ntini, Matthew Booth și Simphiwe Dludlu.[27]

Grupele Finale
Grupa A Grupa B Grupa C Grupa D
  Africa de Sud   Argentina   Anglia   Germania
  Mexic   Nigeria   Statele Unite ale Americii   Australia
  Uruguay   Coreea de Sud   Algeria   Serbia
  Franța   Grecia   Slovenia   Ghana
Grupa E Grupa F Grupa G Grupa H
  Țările de Jos   Italia   Brazilia   Spania
  Danemarca   Paraguay   Coreea de Nord    Elveția
  Japonia   Noua Zeelandă   Coasta de Fildeș   Honduras
  Camerun   Slovacia   Portugalia   Chile

Arbitri modificare

FIFA a selectat următorii arbitrii pentru Campionatul Mondial:[28]

Loturi modificare

Începând cu turneul din 2006, lotul fiecărei echipe pentru Campionatul Mondial este alcătuit din 23 de fotbaliști. Fiecare națională participantă trebuie să își anunțe loturile finale până la data de 1 iunie 2010. Echipele pot înlocui jucători în cazul accidentărilor serioase, până cel târziu cu 24 de ore înainte de ora primului meci.[29]

Faza grupelor modificare

 
Albastru închis: Campioni   Albastru deschis: Locul doi   Verde: Locul trei   Verde deschis: Locul patru   Galben: Sfert-finalistă   Piersic: optimi   Roșu: Faza grupelor

În următoarele tabele:

  • Pct = Număr de puncte acumulate
  • Mec = Meciuri disputate
  • V = Meciuri câștigate
  • E = Meciuri terminate la egalitate
  • Î = Meciuri pierdute (înfrângeri)
  • GM = Goluri marcate
  • GP = Goluri primite
  • DG = Diferență de goluri (GM−GP)

Echipele plasate pe locurile 1 și 2 se vor califica pentru optimi.

Criterii de departajare

În fotbal există mai multe metode de a departaja echipele cu un număr egal de puncte într-o grupă. Pentru turneul final al Campionatului Mondial, FIFA folosește următorul sistem.[30]

Clasamentul în fiecare grupă este determinat după următoarele criterii:

  1. Cel mai mare număr de puncte obținute în toate cele trei meciuri din grupă;
  2. Diferența de goluri realizată de fiecare echipă în toate meciurile din grupă;
  3. Cel mai mare număr de goluri marcate în cele trei meciuri din grupă.

Dacă două echipe sau mai multe echipe nu pot fi departajate prin criteriile 1-3, atunci sunt introduse câteva criterii secundare, după cum urmează:

  1. Cel mai mare număr de puncte obținute în meciurile din grupă între echipele aflate la egalitate;
  2. Diferența de goluri rezultată din meciurile din grupă între echipele aflate la egalitate;
  3. Cel mai mare număr de goluri marcate în meciurile din grupă de echipele aflate la egalitate;
  4. Comitetul Organizatoric al Campionatului Mondial realizează o tragere la sorți pentru a determina echipele care promovează în faza următoare a competiției

Grupa A modificare

11 iunie Africa de Sud   1 - 1   Mexic
Uruguay   0 - 0   Franța
16 iunie Africa de Sud   0 - 3   Uruguay
17 iunie Franța   0 - 2   Mexic
22 iunie Mexic   0 - 1   Uruguay
Franța   1 - 2   Africa de Sud
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Uruguay 3 2 1 0 4 0 +4 7
  Mexic 3 1 1 1 3 2 +1 4
  Africa de Sud 3 1 1 1 3 5 −2 4
  Franța 3 0 1 2 1 4 −3 1


Grupa B modificare

12 iunie Argentina   1 - 0   Nigeria
Coreea de Sud   2 - 0   Grecia
17 iunie Argentina   4 - 1   Coreea de Sud
Grecia   2 - 1   Nigeria
22 iunie Nigeria   2 - 2   Coreea de Sud
Grecia   0 - 2   Argentina
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Argentina 3 3 0 0 7 1 +6 9
  Coreea de Sud 3 1 1 1 5 6 -1 4
  Grecia 3 1 0 2 2 5 -3 3
  Nigeria 3 0 1 2 3 5 -2 1


Grupa C modificare

12 iunie Anglia   1 - 1   Statele Unite
13 iunie Algeria   0 - 1   Slovenia
18 iunie Slovenia   2 - 2   Statele Unite
Anglia   0 - 0   Algeria
23 iunie Statele Unite  1 - 0   Algeria
Slovenia   0 - 1   Anglia
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Statele Unite ale Americii 3 1 2 0 4 3 +1 5
  Anglia 3 1 2 0 2 1 +1 5
  Slovenia 3 1 1 1 3 3 0 4
  Algeria 3 0 1 2 0 2 −2 1


Grupa D modificare

13 iunie Serbia  0 - 1   Ghana
Germania   4 - 0   Australia
18 iunie Serbia  1 - 0   Germania
19 iunie Australia   1 - 1   Ghana
23 iunie Ghana   0 - 1   Germania
Australia   2 - 1   Serbia
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Germania 3 2 0 1 5 1 +4 6
  Ghana 3 1 1 1 2 2 0 4
  Australia 3 1 1 1 3 6 −3 4
  Serbia 3 1 0 2 2 3 −1 3


Grupa E modificare

14 iunie Țările de Jos   2 - 0   Danemarca
Japonia   1 - 0   Camerun
19 iunie Țările de Jos   1 - 0   Japonia
Camerun   1 - 2   Danemarca
24 iunie Danemarca   1 - 3   Japonia
Camerun   1 - 2   Țările de Jos
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Țările de Jos 3 3 0 0 5 1 +4 9
  Japonia 3 2 0 1 4 2 +2 6
  Danemarca 3 1 0 2 3 6 −3 3
  Camerun 3 0 0 3 2 5 −3 0


Grupa F modificare

14 iunie Italia   1 - 1   Paraguay
15 iunie Noua Zeelandă   1 - 1   Slovacia
20 iunie Italia   1 - 1   Noua Zeelandă
Slovacia   0 - 2   Paraguay
24 iunie Paraguay   0 - 0   Noua Zeelandă
Slovacia   3 - 2   Italia
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Paraguay 3 1 2 0 3 1 +2 5
  Slovacia 3 1 1 1 4 5 −1 4
  Noua Zeelandă 3 0 3 0 2 2 0 3
  Italia 3 0 2 1 4 5 −1 2


Grupa G modificare

15 iunie Coasta de Fildeș   0 - 0   Portugalia
Brazilia   2 - 1   Coreea de Nord
20 iunie Brazilia   3 - 1   Coasta de Fildeș
21 iunie Portugalia   7 - 0   Coreea de Nord
25 iunie Coreea de Nord   0 - 3   Coasta de Fildeș
Portugalia   0 - 0   Brazilia
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Brazilia 3 2 1 0 5 2 +3 7
  Portugalia 3 1 2 0 7 0 +7 5
  Coasta de Fildeș 3 1 1 1 4 3 +1 4
  Coreea de Nord 3 0 0 3 1 12 -11 0


Grupa H modificare

16 iunie Honduras   0 - 1   Chile
Spania   0 - 1   Elveția
21 iunie Chile   1 - 0   Elveția
Spania   1 - 0   Honduras
25 iunie Elveția   0 - 0   Honduras
Chile   1 - 2   Spania
Echipa
M V E Î GM GP G Pct
  Spania 3 2 0 1 4 2 +2 6
  Chile 3 2 0 1 3 2 +1 6
   Elveția 3 1 1 1 1 1 0 4
  Honduras 3 0 1 2 0 3 −3 1


Faza eliminatorie modificare

Optimi Sferturi de finală Semifinale Finala
                           
26 iunie – Port Elizabeth            
   Uruguay  2
2 iulie – Johannesburg
   Coreea de Sud  1  
   Uruguay (pen.)  1 (4)
26 iunie– Rustenburg
     Ghana  1 (2)  
   Statele Unite ale Americii  1
6 iulie – Cape Town
   Ghana (prel.)  2  
   Uruguay  2
28 iunie– Durban
     Țările de Jos  3  
   Țările de Jos  2
2 iulie – Port Elizabeth
   Slovacia  1  
   Țările de Jos  2
28 iunie– Johannesburg
     Brazilia  1  
   Brazilia  3
11 iulie – Johannesburg
   Chile  0  
   Spania (prel.)  1
27 iunie– Johannesburg
     Țările de Jos  0
   Argentina  3
3 iulie – Cape Town
   Mexic  1  
   Argentina  0
27 iunie– Bloemfontein
     Germania  4  
   Germania  4
7 iulie – Durban
   Anglia  1  
   Germania  0
29 iunie– Pretoria
     Spania  1   Finala mică
   Paraguay (pen.)  0 (5)
3 iulie – Johannesburg 10 iulie – Port Elizabeth
   Japonia  0 (3)  
   Paraguay  0    Germania  3
29 iunie– Cape Town
     Spania  1      Uruguay  2
   Spania  1
   Portugalia  0  

Optimile modificare



Germania  4 - 1  Anglia
Klose   20'
Podolski   32'
Müller   67'  70'
Cronica Upson   37'

Argentina  3 - 1  Mexic
Tevez   26'  52'
Higuain   33'
Cronica Hernandez   71'
Spectatori: 84.377

Țările de Jos  2 - 1  Slovacia
Robben   18'
Sneijder   84'
Cronica Vittek   90+4' (pen.)

Brazilia  3 - 0  Chile
Juan   34'
Luís Fabiano   38'
Robinho   59'
Cronica

Paraguay  0 - 0  Japonia
Cronica
(d.p.)
Barreto  
Barrios  
Riveros  
Valdez  
Cardozo  
5 – 3   Endō
  Hasebe
  Komano
  Honda

Sferturile modificare

Cele trei sferturi de finală dintre echipele din America de Sud și cele din Europa s-au terminat cu victorii pentru europeni. Germania a câștigat cu 4-0 în fața Argentinei, Țările de Jos a revenit și-a învins Brazilia cu 2-1, în timp ce Spania a ajuns în semifinale pentru prima oară din 1950 după o victorie 1-0 cu Paraguay. Uruguay, singura echipă din America de Sud care a ajuns în semifinale a trecut de Ghana la penaltiuri după un egal 1-1, Ghana ratând un penalty în prelungiri. Penaltiul a fost acordat după ce un jucător uruguayan a blocat intenționat cu mâna o minge care se îndrepta spre poartă.[31]


Uruguay  1 - 1  Ghana
Forlán   55' Cronica Muntari   45+2'
(d.p.)
Forlán  
Victorino  
Scotti  
Pereira  
Abreu  
4 – 2 Gyan  
Appiah  
Mensah  
Adiyiah  

Argentina  0 - 4  Germania
Cronica Müller   3'
Klose   67',   89'
Friedrich   74'

Paraguay  0 - 1  Spania
Cronica Villa   83'
Spectatori: 55.686
Arbitru: Carlos Batres (Guatemala)

Semifinalele modificare

Țările de Jos s-a calificat în finală pentru a treia oară învingând cu 3-2 Uruguayul. Spania a ajuns în prima finală din istoria ei învingând Germania cu 1-0.

Indiferent de rezultatul finalei, aceasta va fi prima dată când două echipe diferite de pe același continent vor câștiga trofeul consecutiv (Italia a câștigat trofeul în 2006). De asemenea va fi pentru prima oară când o echipă din Europa va câștiga turneul în afara Europei.

Campionatul Mondial de Fotbal 2010 va marca de asemenea:

  • prima oară când echipele europene vor câștiga consecutiv trofeul de la Italia 1938
  • primul câștigător nou fără avantajul de a juca pe propriul continent de la Brazilia 1958[32]
  • prima finală în care niciuna dintre părți nu a mai câștigat trofeul, din 1978 (Argentina v Țările de Jos)
  • prima nouă câștigătoare și prima nouă finalistă, de la Franța 1998
  • prima oară când o echipă din Europa câștigă trofeul în afara continentului

Țările de Jos și Spania sunt singurele echipe care au câștigat toate meciurile de calificare pentru Campionatul Mondial, cu Țările de Jos care a câștigat toate meciurile până în finală.


Germania  0 - 1  Spania
Cronica Puyol   73'

Finala mică modificare

Finala mică s-a disputat între Uruguay și Germania. Germania câștigând meciul cu 3-2 după golul din minutul 82 a lui Khedira. Germania a luat locul trei pentru a doua oară la rând.[33][34]

Finala modificare

Finala a avut loc pe 11 iulie 2010 pe Soccer City, Johannesburg. Spania a învins Țările de Jos 1-0, cu un gol marcat în prelungiri de Andrés Iniesta.[36] Aceasta dă Spaniei primul titlu mondial.[37]

Meciul a fost afectat de un număr mare de faulturi, în special din partea Țărilor de Jos.[37] Treisprezece cartonașe galbene au fost acordate, iar John Heitinga de la Țările de Jos a fost eliminat. Țările de Jos a avut șanse de a marca, iar cea mai notabilă a fost lansarea lui Arjen Robben în minutul 66 de către Wesley Sneijder, când Arjen a fost față în față cu portarul Spaniei Iker Casillas, dar acesta a salvat cu piciorul. Între timp, pentru Spania, Sergio Ramos a ratat o lovitură cu capul după un corner, când a rămas nemarcat.[38] Iniesta a spart în sfârșit ghinionul în prelungiri, marcând dintr-o jumătate de voleu dintr-o pasă a lui Cesc Fabregas.[39]

O ceremonie de închidere a avut loc înainte de finală, la care a participat cântăreața Shakira. După aceea, fostul președinte al Africii de Sud Nelson Mandela și-a făcut o scurtă apariție pe teren într-o mașinuță.[40]

Țările de Jos  0 - 1 (prel.)  Spania
Cronica Iniesta   116'
Spectatori: 84.490

Statistici modificare

Marcatori modificare

Pentru lista totală a marcatorilor, vezi: Marcatori la Campionatul Mondial de Fotbal 2010

Mijlocașul sud-african Siphiwe Tshabalala a fost primul jucător, care a marcat un gol în competiție, în egalul 1-1 cu Mexic, meciul de deschidere al turneului. Fundașul danez Daniel Agger a fost creditat cu primul autogol al turneului, în meciul pierdut de echipa sa cu 2-0 în fața Țărilor de Jos. Atacantul argentinian Gonzalo Higuaín a fost singurul jucător care a marcat un hat-trick în turneu, în victoria Argentinei cu 4-1 în fața Coreei de Sud. Acesta a fost al 49-lea hat-trick din istoria Cupei Mondiale.

Spania a avut cele mai puține goluri marcate pentru o campioană marcând numai 8 goluri.[41] Recordurile negative anterioare au fost 11 de Brazilia în 1994, Anglia în 1966 și Italia în 1934. Spania de asemenea a avut cei mai puțini marcatori pentru o campioană (3).[41] Ei de asemenea au avut cele mai puține goluri primite de o campioană (2), la egal cu Italia (2006) și Franța (1998). Victoria Spaniei a marcat prima dată când o echipă a câștigat Campionatul Mondial fără să primească vreun gol în faza eliminatorie.[42]

Patru jucători au încheiat la egalitate pe prima poziție a clasamentului golgheterilor, cu câte cinci goluri marcate. Gheata de Aur a fost câștigată de Thomas Müller care a dat trei pase, comparat cu ceilalți care au dat numai una. Gheata de Argint a mers la David Villa, care a jucat un total de 635 minute, iar Gheata de Bronz a mers la Wesley Sneijder, care a jucat 652 de minute. Diego Forlán a marcat cele cinci goluri în 654 de minute.

Numai 154 de goluri au fost marcate la turneul final din Africa de Sud, cele mai puține din istorie de când s-a trecut la formatul cu 64 de meciuri. Acesta a continuat un trend descendent de la primul turneu cu 64 de meciuri la primul turneu fiind marcate 171 de goluri la Franța 1998, 161 la Coreea/Japonia 2002 și 147 la Germania 2006.[41]

Disciplină modificare

Premii modificare

Echipa All-Star modificare

Echipa All-Star a fost decisă printr-un vot public online, în care oamenii au fost să alegă o echipă (în formație 4–4–2) și cel mai bun antrenor. Voturile au fost deschise până pe 11 iulie 2010 la ora 23:59.[43]

Șașe dintre cei 11 jucători provin de la echipa Spaniei de asemenea și antrenorul. Restul echipei cuprindea un olandez, un brazilian, doi germani și un uruguayan.[44]

Portar Fundași Mijlocași Atacanți

  Iker Casillas

  Sergio Ramos
  Maicon
  Carles Puyol
  Philipp Lahm

  Wesley Sneijder
  Xavi Hernández
  Andrés Iniesta
  Bastian Schweinsteiger

  David Villa
  Diego Forlán

Clasamentul echipelor după turneu modificare

La scurt timp după finală FIFA a întocmit un clasament final al tuturor echipelor din turneu. Clasamentul s-a bazat pe progresul total în competiție, rezultatele generale și pe calitatea adversarilor. Clasamentul final a fost după cum urmează:[45]

Simboluri modificare

Mascota modificare

Mascota oficială pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud a fost Zakumi, un leopard cu părul verde. Numele lui vine de la „ZA” abreviera internațională pentru Africa de Sud și de la cuvântul „kumi” ce înseamnă „zece” în majoritatea limbilor africane.[46]. Culorile mascotei reprezintă culorile echipamentului țării gazdă - galben și verde. Data nașterii a lui Zakumi coincide cu o zi cunoscută și ca sărbătoarea Ziua Tineretului, în Africa de Sud. Anul 1994 marchează primele alegeri libere la nivel național în Africa de Sud. Deci a împlinit 16 ani în 2010.[47] Motto-ul oficial al lui Zakumi este: „Zakumi's game is Fair Play”.

Melodia oficială modificare

Melodia oficială a Campionatului Mondial de Fotbal 2010 a fost „Waka Waka (This Time For Africa)”; aceasta este cântată de Shakira alături de formația sud-africană Freshlyground.[48] Piesa este inspirată de un cântec tradițional al soldaților africani numit Zangalewa (Zamina mina).[49] Shakira și Freshlyground au cântat melodia la concertul din Soweto de pe 10 iunie, premergător turneului final; de asemenea aceasta a fost cântată și în timpul ceremoniei de deschidere a Campionatului Mondial.

Mingea oficială modificare

Mingea oficială a Campionatului Mondial de Fotbal este numită "Jabulani", care înseamnă „a aduce fericirea pentru toată lumea” în isiZulu. Producătorul ei a fost Adidas. Numărul 11 joacă un rol important în producerea acestei noi mingi avansate tehnologic: a fost a-11 a minge făcută de producătorul german de echipamente sportive pentru Campionatul Mondial de Fotbal, are 11 culori câte una pentru fiecare jucător de pe teren; și sunt 11 limbi oficiale în Africa de Sud. De asemenea competiția a început pe 11 iunie și s-a terminat în ziua a 11 a lunii iulie.[50]

Vuvuzela modificare

 
Un om care suflă în vuvuzelă

Turneul final din 2010 a amplificat gradul la care era cunsocută public internațional vuvuzela, o trompetă lungă în care suflă fanii pe durata meciurilor.[51][52][53][54] Mulți dintre participanții la turneul final printre care și francezul Patrice Evra, care a dat vina pe ele pentru prestația slabă.[55] Un alt critic a fost Lionel Messi, care a spus că sunetul vuvuzelelor face comunicarea între jucători mai dificilă,[56] iar companiile care au difuzat meciurile s-au plâns că vocile comentatorilor erau acoperite de sunetul vuvuzelelor.[57] Cei care s-au uitat la televizor au spus că ambientul audio care era de la stadion conținea numai sunetul vuvuzelelor, iar sunetul natural produs de oamenii din tribune era acoperit.[58][59]

Caracatița Paul modificare

Una dintre senzațiile acestui mondial a fost Paul, o caracatiță-oracol care a prezis fără a greși rezultatele Germaniei din cadrul competiției, inclusiv înfrângerile cu Serbia (din grupe) și cu Spania (din semifinale). De asemenea, a prezis rezultatele finalei mici și marii finale, atribuind Spaniei câștigarea trofeului și Germaniei al treilea loc (lucru care s-a și întâmplat).

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ „Players – Top goals”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Adidas Golden Ball”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Hyundai Best Young Player”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Adidas Golden Glove”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Cele mai importante 8 stiri de business despre Spania, castigatoarea CM de Fotbal, 13 iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010
  6. ^ Gazda competiției, Africa de Sud
  7. ^ „SA faces R8.4bn stadium bill”. News24. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Joburg pursues bus rapid transit system in bid to ease gridlock by 2010”. Engineering News. Creamer Media. . Accesat în . 
  9. ^ „SA 2010 venues 'ready by October'. BBC Sport. . Accesat în . 
  10. ^ „2010 FIFA World Cup South Africa Special Measures Act, 2006” (PDF). Republic of South Africa, Minister of Sport and Recreation – Online Government Gazette No. 28593. . Accesat în . 
  11. ^ „Additional Aviation Coordination and Security measures during the 2010 World Cup” (PDF). South African Civil Aviation Authority. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ „SA marks 100 days to World Cup”. Africa Review. . Accesat în . 
  13. ^ BBC and SABC report 70,000 while the AP, quoting the South African Federation of Civil Engineering Contractors, says 11,000
  14. ^ „World Cup construction workers strike in SAfrica”. ESPN Soccernet. Associated Press. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „NUM members working on 2010 stadiums ready for massive strike action”. SABC News. SABC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „S Africa strike hits stadium work”. BBC News. . Accesat în . 
  17. ^ „2010 construction strike ends”. Sapa. South African Government. . 
  18. ^ a b „Record prize money on offer at World Cup finals only increases pain for Irish”. London: The Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „World Cup finalists guaranteed at least €6m”. Irish Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Fifa are adding insult to injury”. The Journal. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „G14 starts legal fight with Fifa”. BBC Sport. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „G-14 football group is disbanded”. BBC Sport. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „locations 2010 in Google Earth”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Soccer City Stadium – Johannesburg”. FIFA.com. FIFA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Cape Town to host 2010 final draw”. Cape Town. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Theron, Beckham and Gebrselassie to star at the Final Draw on 4 December”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Draw ignites FIFA World Cup fever”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Referees”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ 2010 World Cup Regulations, FIFA, Article 26
  30. ^ „Fifa World Cup South Africa 2010 Regulations - Article 17.6” (PDF). FIFA. iunie 2007. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  31. ^ BBC News - Ghana calls for Fifa rule change after World Cup exit
  32. ^ Brazil won their first World Cup in Sweden. England, Argentina, and France each won it for the first time on home soil Previous FIFA World Cups Arhivat în , la Wayback Machine. FIFA
  33. ^ Meci dramatic, Germania castiga finala mica! Germania 3-2 Uruguay! sport.ro; 10 iulie 2010
  34. ^ Germania, bronz dupa 40 de ani la CM cu Uruguay! Bild: "Multumim baieti pentru acest Mondial!" sport.ro; 10 iulie 2010
  35. ^ a b „Referee designations: matches 63 – 64”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ Stevenson, Jonathan (). „Netherlands 0–1 Spain”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. Accesat în . 
  37. ^ a b Dall, James (). „World domination for Spain”. Sky Sports. BSkyB. Accesat în . 
  38. ^ „Netherlands 0–1 Spain”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. . Accesat în . 
  39. ^ „Spain beat Holland 1–0 to win World Cup”. AFP. . Accesat în . 
  40. ^ „Mandela attends World Cup closing ceremony”. BBC News. British Broadcasting Corporation. . Accesat în . 
  41. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite South Africa 2010 in numbers
  42. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite FIFA
  43. ^ „Dream Team Game - Rules”. FIFA.com. FIFA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ „World Cup 2010: FIFA All-Star Team Announced”. Goal.com. Goal.com. Accesat în . 
  45. ^ „England slip to worst Cup ranking”. BBC News. . 
  46. ^ „Leopard takes World Cup spotlight”. BBC Sport. . Accesat în . 
  47. ^ „Meet Zakumi, the face of 2010”. IOL. . Accesat în . 
  48. ^ „Shakira.com > News > Shakira records official FIFA World Cup 2010 song”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ „Shakira, Waka waka (This time for Africa)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ Meet Jabulani: 2010 World Cup Match Ball, The New York Times, 4 December 2009. Retrieved 4 December 2009.
  51. ^ „15 Seconds of Vuvuzela” (Video).  The Adult Swim cable network is among the highest rated in the US among adults 18–34.
  52. ^ Kincaid, Jason (). „BZZZZZZ: YouTube Gets A Vuvuzela Button (Seriously)”. TechCrunch. 
  53. ^ „Annoying World Cup horn comes to iPhone”. CNET News. Accesat în . 
  54. ^ „Furor por las vuvuzelas: ya hay un millón de descargas para celulares”. Vanguardia. Accesat în . 
  55. ^ „World Cup 2010: South Africa ponders vuvuzela ban”. BBC Sport. . Accesat în . 
  56. ^ DPA (). „It is impossible to communicate, it's like being deaf: Messi”. The Hindu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ AFP (). „World Cup organiser mulls vuvuzela ban”. Google. Accesat în . 
  58. ^ Valenti, Elio (). „Buzz off, vuvuzelas!”. New York Post. 
  59. ^ Van Buskirk, Eliot (). „Should World Cup Broadcasters Mute Vuvuzela Horns?”. Wired.com. Condé Nast Digital. Accesat în . 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Campionatul Mondial de Fotbal 2010
 
Wikiştiri
La Wikiștiri găsiți reportaje referitoare la Campionatul Mondial de Fotbal 2010