Armata israeliană

Stema și steagul
Fondată 1948
Categorii de arme terestră
aviația
marina
Conducere
Comandantul Suprem al Armatei general locotenent (Rav Aluf) Herzl Halevi
Ministrul Apărării Yoav Galant
Resurse umane
Vârsta de recrutare 18 ani
Serviciu militar obligatoriu 3 ani (bărbații)
Disponibili pentru
serviciul militar
1.554.186 bărbați, vârsta 17–49 2000 est.,
1.514.063 femei, vârsta 17–49 (2000 est.)
Apți pentru
serviciul militar
1.499.998 bărbați, vârsta 17–49 (2000 est.),
1.392.319 femei, vârsta 17–49 (17–49)
Număr anual de persoane care
împlinesc vârsta necesară
54.148 bărbați (2000 est.),
47.996 femei (2000 est.)
Personal activ 176.500[1] (locul 34)
Personal în rezervă 445.000[1]
Cheltuieli
Buget 50.6 miliarde șekeili (~13.5 miliarde $)[2] (2012)
Procent din PIB 6.9% (2011)[3][4]
Industrie
Furnizori externi  SUA (1968-prezent)[5]

 Republica Cehă[6][7]

 Africa de Sud (înainte de 1990)[8]

 Germania[9]

 Franța (1955-1966)[10]

Alte articole
Istorie Istoria militară a Israelului

Armata israeliană (în ebraică צְבָא הַהֲגָנָה לְיִשְׂרָאֵל, Tzva Hahagana LeIsrael, cu sensul de Armata de Apărare a Israelului; cunoscută sub acronimul צה"ל, Tzahal) reprezintă forțele militare ale statului Israel. Este formată din forțele terestre, marina și aviația.

„Tzahal” este în subordinea Șefului de stat major, Ramatkal (acronim format din cuvintele Rosh Hamatè Haklalí), cu gradul de general locotenent (Rav Aluf) subordonat Ministrului Apărării din Israel.Rav Aluf. Aviv Kohavi este Șeful de stat major din 2019. Armata israeliană s-a format din ordinul lui David Ben-Gurion în data de 26 mai 1948 din grupurile paramilitare Hagana, Irgun și Lehi. Tzahalul a participat în toate conflictele militare ale Israelului. Participarea Tzahalului la atât de multe conflicte de graniță și războaie, a făcut să fie una din cele mai bine antrenate armate din lume.[11][12] Armata israeliană este diferită de cele mai multe dintre armate din lume. Diferențele includ:

  • înrolarea femeilor
  • structura, care subliniază legătura strânsă între forțele terestre, marina și aviația.

Armata israeliană folosește mai multe tehnologii dezvoltate în Israel, ca de exemplu: tancul Merkava, sistemul de apărare contra rachetelor și proiectilelor Iron Dome, sistemul activ de protecție Trophy, carabinele de asalt IMI Galil și Tavor. Pistolul-mitralieră Uzi este tot invenție israeliană și a fost folosit de Armata israeliană până în decembrie 2003, după un serviciu care a început din 1954. După 1967, Armata israeliană are o colaborare strânsă cu SUA, incluzând dezvoltarea avionului de vânătoare F-15I, sistemul de apărare laser THEL și sistemul de apărare antirachetă Arrow.

Armata Israeliană își are rădăcinile în organizațiile paramilitare de pe vremea imigrației din perioada 1904-1914. Prima astfel de organizație paramilitară a fost Ben Giora, fondată în septembrie 1907. Organizația s-a transformat în Hashomer în aprilie 1909 care a activat până în anul 1920, Mandatul britanic pentru Palestina. Hashomer era o organizație elitistă și avea un scop îngust, acela de protecție împotriva bandelor de hoți. În timpul Primului Război Mondial predecesorul Haganei/Armatei Israeliene a fost Legiunea evreiască (1917-1921), parte a Armatei Britanice. În timpul răscoalelor arabe împotriva evreilor din aprilie 1920 conducerea Yishuv-ului a considerat oportună crearea unei organizații de apărare pe plan național. Astfel a fost fondată Hagana în iunie din același an. Hagana a devenit forță de apărare redutabilă după Revoltele Arabe din Palestina (1936-1939), cu o structură organizată din trei unități: Hish, HIM și Palmach. După cel de-al Doilea Război Mondial succesorul Legiunii a devenit Brigada evreiască. Armata Israeliană a fost fondată după crearea Statului Israel în baza ordinului din 26 mai 1948 al lui David Ben-Gurion.

Organizarea

modificare

Tehnologie militară

modificare

Blindate ușoare

modificare

Artilerie

modificare

Avioane și elicoptere

modificare
Forțele Aeriene Israeliene

Marina israeliană

modificare

Fregate, vedete rapide, nave de patrulare, submarine

Furnizori interni

modificare
  1. ^ a b "The Institute for National Security Studies", chapter Israel, 2012 Arhivat în , la Wayback Machine. 8 mai 2012.
  2. ^ David Eshel. „Israel Uses Special Funds To Boost Spending”. AviationWeek. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ David Esel. „Analyzing numbers: The cost of Israeli defense is elusive (page 52)”. AviationWeek/dti. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Defense budget gets additional NIS 260M ynetnews, Zvi Lavi Published: 11 April 2011, 14:27
  5. ^ Charles Levinson (). „U.S., Israel Build Military Cooperation”. Wall Street Journal. 
  6. ^ New Perspectives on Israeli History: The Early Years of the State, By Laurence Jay Silberstein, (NYU Press 1991), 232
  7. ^ Jane's international defense review: IDR, Volume 41, page 18 (Jane's Information Group, 2008)
  8. ^ The Unspoken Alliance: Israel's Secret Relationship with Apartheid South Africa, By Sasha Polakow-Suransky, 204
  9. ^ Plushnick-Masti, Ramit (). „Israel Buys 2 Nuclear-Capable Submarines”. The Washington Post. Accesat în . 
  10. ^ France & Iraq: Oil, Arms And French Policy Making in the Middle East, I.B.Tauris, 2 Apr 2006, By David Styan page 39-47
  11. ^ „The State: Israel Defense Forces (IDF)”. Israel Ministry of Foreign Affairs. . Accesat în . 
  12. ^ „Israel Defense Forces”. GlobalSecurity.org. Accesat în . 

Legături externe

modificare