Gamma Comae Berenices
γ Comae Berenices
Localizarea stelei γ Comae Berenices
Localizarea stelei γ Comae Berenices
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Coma Berenices
Magnitudine aparentă 4.36[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) 0,772[2]  Modificați la Wikidata
Clasificare spectrală class = K1 III Fe0.5[3]
Tipul de variabilă
Declinație +28° 16′ 06.3211″[4]
Ascensie dreaptă 12h 26m 56.27207s[4]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: −83.990 ± 0.418[5] msa/an
Dec.: −83.990 ± 0.418[5] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra ~169 ± 2 al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 1.65±0.18 M
Rază 11.76±0.14 R
Luminozitate 58.2±1.1 L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă 2.72±0.78 miliarde de ani
Temperatură 4,652±18 K
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Gamma Comae Berenices (γ Comae Berenices, γ Com) este o singură stea[6] de culoare portocalie din constelația de nord Coma Berenices. Este puțin vizibilă cu ochiul liber, având o magnitudine vizuală aparentă de 4,36.[1] Pe baza unei deplasări anuale de paralaxă de 19,50 mas[7] văzută de pe Pământ, distanța sa poate fi estimată la aproximativ 167 de ani-lumină de la Soare. Steaua se îndepărtează de Soare cu o viteză radială de +3 km/s.[8]

Aceasta este o stea gigantă evoluată de tip K cu o clasificare stelară K1 III Fe0.5.[3]Sufixul indică faptul că steaua prezintă o supraabundență de fier în spectrul său. Cel mai probabil (91% șanse) se află pe ramura orizontală cu o vechime de 2,7 miliarde de ani. Dacă acest lucru este adevărat, atunci are o masă estimată de 1,65 ori mai mare a Soarelui și s-a extins până la aproape 12 ori raza Soarelui. Steaua radiază de 58 de ori luminozitatea Soarelui din fotosfera sa mărită la o temperatură efectivă de aproximativ 4.652 K.[9] Gamma Comae Berenices apare ca parte a roiului stelar Melotte 111, deși probabil că nu este de fapt un membru al acestui roi.[10]

  1. ^ a b Haupt, H. F.; Schroll, A. (), „Photoelektrische Photometrie von Shell-Sternen”, Astronomy and Astrophysics Supplement Series, 15: 311, Bibcode:1974A&AS...15..311H. 
  2. ^ Vertical distribution of Galactic disk stars. IV. AMR and AVR from clump giants[*][[Vertical distribution of Galactic disk stars. IV. AMR and AVR from clump giants (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b Keenan, Philip C; McNeil, Raymond C (), „The Perkins catalog of revised MK types for the cooler stars”, Astrophysical Journal Supplement Series, 71: 245, Bibcode:1989ApJS...71..245K, doi:10.1086/191373. 
  4. ^ a b van Leeuwen, F. (), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, arXiv:0708.1752 , Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  5. ^ a b Format:Cite DR2
  6. ^ Eggleton, P. P.; Tokovinin, A. A. (septembrie 2008), „A catalogue of multiplicity among bright stellar systems”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 389 (2): 869–879, arXiv:0806.2878 , Bibcode:2008MNRAS.389..869E, doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13596.x. 
  7. ^ 1 mas = 1 miime de secundă de arc.
  8. ^ Famaey, B.; et al. (ianuarie 2005), „Local kinematics of K and M giants from CORAVEL/Hipparcos/Tycho-2 data. Revisiting the concept of superclusters”, Astronomy and Astrophysics, 430 (1): 165–186, arXiv:astro-ph/0409579 , Bibcode:2005A&A...430..165F, doi:10.1051/0004-6361:20041272 
  9. ^ Reffert, Sabine; et al. (), „Precise radial velocities of giant stars. VII. Occurrence rate of giant extrasolar planets as a function of mass and metallicity”, Astronomy and Astrophysics, 574A (2): 116–129, arXiv:1412.4634 , Bibcode:2015A&A...574A.116R, doi:10.1051/0004-6361/201322360. 
  10. ^ Tonkin, Stephen F. (), Binocular astronomy, Springer, p. 124, ISBN 978-1-84628-308-6.