Gheorghe Bibescu
Gheorghe Bibescu (n. 1804, Craiova, Țara Românească – d. , Paris, Franța) a fost domn al Țării Românești în perioada 1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848.
| Gheorghe Bibescu | |
 Domn al Țării Românești | |
 Gheorghe Bibescu, portret de Paulus Petrovitz | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1804[1][2][3]  Craiova, Țara Românească |
| Decedat | (69 de ani)[4] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise |
| Părinți | Dumitru Bibescu[*] noble Ecaterina Vacarescu[*] |
| Frați și surori | Barbu Știrbei |
| Căsătorit cu | Marițica Bibescu |
| Copii | Alexandre Bibesco Grégoire Bibesco[*] George Bibescu Nicolas Bibesco[*] Maria Bibescu |
| Cetățenie |  Țara Românească |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
 Domn al Țării Românești | |
| Domnie | 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848 |
| Predecesor | Alexandru Dimitrie Ghica |
| Succesor | Guvernul Provizoriu |
Modifică date / text  | |
Biografie
modificareGheorghe Bibescu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.[5] Era frate cu principele Barbu Știrbei.
După ce și-a făcut studiile (dreptul) la București și Paris, a intrat în 1824 în administrația publică a țării, la Ministerul de Justiție și de Externe, dar a demisionat în 1834, trăind până la 1842 la Paris și Viena. Reîntors în țară, a condus opoziția împotriva domnului Alexandru D. Ghica și a reușit să câștige alegerile din 20 decembrie 1842, cu circa 69% dintre voturi.[6]
Ca domn a luat unele măsuri bune: a mărit armata numeric, a pus ordine în finanțele țării, i-a ajutat pe sinistrații bucureșteni care și-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paști a lui 1847. Domnia lui a suferit din cauza influenței covârșitoare a Rusiei. Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulțumiri, iar adunarea țării o anulează. Bibescu însă, suspendă adunarea "pentru rele aplicări și gândiri", după care a condus autoritar țara, prin decrete, până în noiembrie 1846. Apoi s-au făcut din nou alegeri, în care Bibescu a dobândit în Adunare o majoritate prietenoasă. La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în școlile superioare. Revoluția Franceză de la 1848, se repercutează și în București. După citirea Proclamației de la Islaz (9 iunie), ea este impusă și domnului la București. Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluției și nici nu a înăbușit-o, astfel încât este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 și să părăsească țara plecând în Transilvania.
S-a căsătorit prima dată cu Zoe Brâncoveanu, născută Mavrocordat. La 12/24 decembrie 1827 s-a născut primul copil, Grigore Bibescu, care primește numele de la nașul său banul Brâncoveanu. A doua oară se căsătorește cu Marițica Văcărescu-Ghica la 21 septembrie 1845, la Focșani.
Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac este una dintre fiicele domnitorului Gheorghe Bibescu cu a doua sa soție, Marițica Văcărescu-Ghica. Pe o porțiune din moșia ei din nordul Bucureștiului au fost înființate în secolul al XX-lea Aeroportul Băneasa și cartierul Băneasa de azi.
Georges Bibescu, fiul lui Gheorghe Bibescu, a ajuns ofițer în armata franceză.
Galerie imagini
modificare-
Gheorghe Bibescu în 1844 -
Gheorghe Bibescu în 1860 -
Marițica Văcărescu, portret de Constantin Lecca
Note
modificare- ^ a b „Gheorghe Bibescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Prince Gheorghe Dimitrie Bibescu, Genealogics, accesat în
- ^ a b Giórgio (ospodaro di Valacchia), Sapere.it
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 285
- ^ Cristian Preda, Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent.Editura Polirom, Iași, 2011, p. 54. ISBN 978-973-46-2201-6
Lectură suplimentară
modificare- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Legături externe
modificare- „Sub semnul romantismului de la domnitorul Gheorghe Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici” - Nicolae Isar
- "Capela Bibescu-Brâncoveanu din cimitirul Père-Lachaise", Paris. Articol de Gabriel Badea-Päun Arhivat în , la Wayback Machine.
- Cea de-a doua față a lui Bibescu Vodă, 4 aug 2009, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
- Nemaipomenitele aventuri ale prințului Bibescu, 20 ian 2010, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
- Povestea unei mari iubiri - George Bibescu si Valentina Caraman Chimay, Sorin Preda, Formula AS - anul 2009, numărul 893
| Predecesor: Alexandru D. Ghica |
1843 – 1848 |
Succesor: Barbu Știrbei |