Georges Bibescu

Georges Bibescu (1833-1902), fiul fostului domnitor al Țării Românești, Gheorghe Bibescu (1843 –1848).

Acesta a urmat liceul în Franța, după care a fost înscris la prestigioasa Școala militară de la Saint Cyr, devenind ofițer în armata franceză.

Participă la campania franceză din Mexic, la Cumbres, bătălia de la Pueblo și șarja de la Teocaltice, iar isprăvile sale le povestește într-o carte despre Mexic, cât și în volumul “Retragerea celor 5.000”, ambele scrise în limba franceză. Participă ulterior la războiul din Algeria, pentru ca, în 1870, datorită lui Napoleon al III-lea de a declara război Germaniei, ajunge pe frontul de la Sedan, unde armata franceză e sfărâmată. Cade mai târziu în prizonierat la Koblenz, unde obține chiar eliberarea unor camarazi.

Toate acestea au constituit subiecte de memorialistică, mult apreciate, și au dus la decorarea lui cu Legiunea de onoare, întâi cu gradul de cavaler, apoi cu cel de ofițer.

După eliberare, s-a întors în România, unde, între alte funcții, a fost și Comisarul General al Pavilionului României în cadrul Expoziției Universale de la Paris, în 1889.

Este înmormântat la castelul Mogoșoaia.