Georges Bibescu

scriitor român
George Bibescu
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, Țara Românească[4] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman[5] Modificați la Wikidata
PărințiGheorghe Bibescu Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Bibescu
Alexandre Bibesco
Grégoire Bibesco[*][[Grégoire Bibesco (Romanian-French nobleman)|​]]
Nicolas Bibesco[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuValentine de Riquet de Caraman-Chimay (din ) Modificați la Wikidata
CopiiNadeja Știrbey
George-Valentin Bibescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză[6] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăBibescu

Georges Bibescu (n. , București, Țara Românească – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un ofițer și prinț român, fiul fostului domnitor al Țării Românești, Gheorghe Bibescu (1843 –1848).

Date biografice

modificare

Georges Bibescu a urmat liceul în Franța, după care a fost înscris la Școala militară de la Saint Cyr și a devenit ofițer în armata franceză.

A participat la campania franceză din Mexic, la Cumbres, bătălia de la Pueblo și șarja de la Teocaltice, iar isprăvile sale le povestește într-o carte despre Mexic, cât și în volumul “Retragerea celor 5.000”, ambele scrise în limba franceză. Ulterior a participat la războiul din Algeria, pentru ca, în 1870, datorită lui Napoleon al III-lea de a declara război Germaniei, ajunge pe frontul de la Sedan, unde armata franceză e sfărâmată. Cade mai târziu în prizonierat la Koblenz, unde obține chiar eliberarea unor camarazi.

Pentru activitatea sa militară, Georges Bibescu a fost decorai cu Legiunea de onoare, întâi cu gradul de cavaler, apoi cu cel de ofițer. Între 1899 și 1901 a fost membru în Comitetul Olimpic Internațional.[7]

După eliberare, s-a întors în România, unde, între alte funcții, a fost și Comisarul General al Pavilionului României în cadrul Expoziției Universale de la Paris, în 1889.[8][9]

Este înmormântat la castelul Mogoșoaia.

  1. ^ Georges René Bibesco, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  2. ^ Georges Bibesco, Baza de date Léonore, accesat în  
  3. ^ Georges Bibesco, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Baza de date Léonore 
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ Redactia (). „În onoarea principilor Bibescu și a moștenirii lor naționale - spiritul olimpic”. Jurnalul de Ilfov. Accesat în . 
  8. ^ „Istoricul participării României la expoziții universale în perioada 1867-1939”. Accesat în . 
  9. ^ „Intre oglinzi paralele”. Observator Cultural. Accesat în . 

Legături externe

modificare