Deschide meniul principal
George Hoyt Whipple
George Whipple nobel.jpg
George Hoyt Whipple
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Ashland[*], SUA Modificați la Wikidata
Decedat (97 de ani)[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Rochester, New York, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMount Hope Cemetery[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
patolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumedicină  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversity of Rochester[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Yale
Johns Hopkins School of Medicine[*]
Phillips Academy[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Leopoldină
Royal Academy of Medicine of Belgium[*]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]  Modificați la Wikidata
DoctoranziErnest William Goodpasture[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[1][2]
Jessie Stevenson Kovalenko Medal[*] (Modificați la Wikidata
Medalia Premiului Nobel

George Hoyt Whipple (n. ,[3][4][5][6][7] Ashland[*], SUA – d. ,[3][4][5][6][7] Rochester, New York, SUA) a fost un medic, patolog și cercetător american în domeniul biomedical. În 1934, împreună cu George Richards Minot și William Parry Murphy, a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperiri privind tratamentul ficatului în caz de anemie.

A efectuat cercetări sistematice în domeniul pigmenților biliari și a realizat o dietă împotriva anemiei pernicioase. A efectuat teste pe câini (cărora le-a provocat anemie prin prelevarea unei cantități de sânge) și cărora prin alimentarea cu carne (în special ficat, care este bogat în fier), fasole, le-a stimulat generarea de eritrocite. La stabilirea acestui regim alimentar au mai efectuat studii și colaboratorii săi Minot și Murphy. Astfel, Whipple a ajuns la concluzia că fierul joacă un rol important în producția de globule roșii de către măduva oaselor.

Mai târziu, Arzt W. Castle a pus în evidență o substanță aflată în sucul gastric (factor intrinsec) care inhibă anihilarea vitaminei B12 din acidul gastric și astfel această vitamină este resorbită în intestinul subțire, ccea ce este vital pentru producerea de eritrocite. În 1948 și în anul următor, Karl August Folkers și Alexander Todd au pus în evidență și factorul extrinsec, aflat la nivelul ficatului.

În 1907, Whipple a descris ceea ce ulterior avea să fie denumită maladia Whipple.

NoteModificare

  1. ^ The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1934 (în engleză), Nobel Foundation[*], accesat în  
  2. ^ The Nobel Prize amounts (în engleză), Nobelprize.org[*], accesat în  
  3. ^ a b c d George H. Whipple, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d George Whipple, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c d George Hoyt Whipple, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b c d George Hoyt Whipple, Munzinger-Archiv, accesat în  
  7. ^ a b c d George Hoyt Whipple, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în