Gheorghe Druță
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Gheorghe Ion Druță | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 22 mai 1881 Tătărăuca Veche, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
Decedat | 1941?, (60 de ani) |
Căsătorit cu | Elena Druță |
Copii | Maria Druță |
Membru al Sfatului Țării | |
Modifică date / text |
Gheorghe Druță (n. 22 mai 1881 — d. secolul al XX-lea, după 1941) a fost un institutor, director al „Casei Învățătorului” din Chișinău, și membru al Sfatului Țării.
Biografie modificare
Absolvent al școlii normale din Cetatea Albă și doi ani Facultatea de Teologie din Chișinău; școala militară din Vilna, sub dominația rusă. Fost învățător-director 1902—1918; luptător ardent pentru școala națională romană sub ruși; corespondent la prima gazetă românească „Basarabia” în 1906—1907; artist și conducător de cor românesc la teatrul pentru moldoveni din Băcioi și Ialoveni — Lăpușna.
În războiul pentru întregire a luptat pe frontul românesc, în Dobrogea și pe Siret, în Statul major al corpului de armată 47 rus; delegat la congresul ostășesc Chișinău 1917; deputat în „Sfatul Țării”; însărcinat cu naționalizarea școlilor în 1917—1918. A votat unirea necondiționată din Noiembrie 1918.
După unire a fost revizor școlar la Orhei și Lăpușna; director școlar la Chișinău și membru în Comitetul de conducere al „Astrei Basarabiei”, apoi F.C.R. „Principele Carol”. Membru în consiliile parohiale; secretar în organizația vechilor luptători naționali; vice-președinte la ofițerii din armata moldovenească. A publicat articole în revista „Școala Basarabeană” și gazeta „Viața Basarabiei”, a tipărit harta județului Lăpușna.
Decorații: „Răsplata Muncii”.[1]
Anchetatorii de la NKVD-ul din Moldova, la 6 noiembrie 1940, i-au deschis dosar sub nr.1910, pretextând că vinovăția lui se potrivește cu articolul 54-13 din CP al RSSUc. În 1941 interimarul vice-procurorului RSSM Bitâi decide că materialele dosarului lui Gheorghe Druță trebuie prezentate consfătuirii speciale, care prin extrasul din procesul verbal nr. 50 l-a calificat pe Gheorghe Druță drept element social periculos și l-a condamnat la opt ani de lagăr siberian. Date concrete din viața de mai departe nu se cunosc.[2]