Gheorghe Ion Druță
Date personale
Născut22 mai 1881
Tătărăuca Veche, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat1941?, (60 de ani)
Căsătorit cuElena Druță
CopiiMaria Druță
Membru al Sfatului Țării

Gheorghe Druță (n. 22 mai 1881 — d. secolul al XX-lea, după 1941) a fost un institutor, director al „Casei Învățătorului” din Chișinău, și membru al Sfatului Țării.

Biografie

modificare

Absolvent al școlii normale din Cetatea Albă și doi ani Facultatea de Teologie din Chișinău; școala militară din Vilna, sub dominația rusă. Fost învățător-director 1902—1918; luptător ardent pentru școala națională romană sub ruși; corespondent la prima gazetă românească „Basarabia” în 1906—1907; artist și conducător de cor românesc la teatrul pentru moldoveni din Băcioi și IaloveniLăpușna.

În războiul pentru întregire a luptat pe frontul românesc, în Dobrogea și pe Siret, în Statul major al corpului de armată 47 rus; delegat la congresul ostășesc Chișinău 1917; deputat în „Sfatul Țării”; însărcinat cu naționalizarea școlilor în 1917—1918. A votat unirea necondiționată din Noiembrie 1918.

După unire a fost revizor școlar la Orhei și Lăpușna; director școlar la Chișinău și membru în Comitetul de conducere al „Astrei Basarabiei”, apoi F.C.R. „Principele Carol”. Membru în consiliile parohiale; secretar în organizația vechilor luptători naționali; vice-președinte la ofițerii din armata moldovenească. A publicat articole în revista „Școala Basarabeană” și gazeta „Viața Basarabiei”, a tipărit harta județului Lăpușna.

Decorații: „Răsplata Muncii”.[1]

Anchetatorii de la NKVD-ul din Moldova, la 6 noiembrie 1940, i-au deschis dosar sub nr.1910, pretextând că vinovăția lui se potrivește cu articolul 54-13 din CP al RSSUc. În 1941 interimarul vice-procurorului RSSM Bitâi decide că materialele dosarului lui Gheorghe Druță trebuie prezentate consfătuirii speciale, care prin extrasul din procesul verbal nr. 50 l-a calificat pe Gheorghe Druță drept element social periculos și l-a condamnat la opt ani de lagăr siberian. Date concrete din viața de mai departe nu se cunosc.[2]

  1. ^ Figuri contemporane din Basarabia Volumul 1. Chișinău: ARPID. . p. 52. 
  2. ^ Colesnic, Iurie (). Un membru al Sfatului Țării dispărut fără urmă în gulag… Revista Natura. p. 10.