Gheorghe Mulțescu
Gheorghe Mulțescu | |||
---|---|---|---|
Informații generale | |||
Data nașterii | [1] | ||
Locul nașterii | Botoroaga, România | ||
Data decesului | (72 de ani)[2][3] | ||
Locul decesului | București, România | ||
Înălțime | 183 cm | ||
Poreclă | SMURD[4] | ||
Post | mijlocaș | ||
Cluburi de juniori | |||
Ani | Club | ||
1963-1971 | Steaua București | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1971-1979 | Jiul Petroșani | 239 | (74) |
1979-1985 | Dinamo | 132 | (29) |
1985-1987 | Jiul Petroșani | 59 | (17) |
1987-1988 | CSM Suceava | 9 | (2) |
1987-1988 | Rocar | 20 | (10) |
1988-1989 | UTA Arad | 18 | (10) |
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1974-1983 | România | 15 | (3) |
Echipe antrenate | |||
1990-1991 | Dinamo | ||
1992 | Dacia Unirea Brăila | ||
1993-1996 | Samsunspor | ||
1996-1997 | Kayserispor | ||
1999 | Fișier:600px Flag club Adanaspor 1954.png Adanaspor(d) | ||
2000 | Ankaragücü | ||
2001 | Sportul Studențesc | ||
2001-2002 | Astra Ploiești | ||
2002 | Gaziantepspor | ||
2003 | Poli Timișoara | ||
2003 | Samsunspor | ||
2003 | Petrolul | ||
2004 | Poli Timișoara | ||
2005 | Jiul Petroșani | ||
2005 | FC Brașov | ||
2005-2006 | Sportul Studențesc | ||
2006 | FC Vaslui | ||
2007 | Sportul Studențesc | ||
2007 | U Cluj | ||
2008 | Dinamo | ||
2008-2009 | Progresul | ||
2009-2010 | Ceahlăul | ||
2011 | Sportul Studențesc | ||
2012 | Delta Tulcea | ||
2012 | Petrolul | ||
2012 | Astra Giurgiu | ||
2013 | Gaz Metan | ||
2013 | Dinamo | ||
2014 | Petrolul | ||
2015 | Al-Ettifaq | ||
2015-2016 | Voluntari | ||
2016-2017 | CSU Craiova | ||
2018 | Astra Giurgiu | ||
2019-2020 | Petrolul | ||
2020 | Dinamo | ||
2021 | Dinamo | ||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text |
Gheorghe „Gigi” Mulțescu (n. , Botoroaga, Teleorman, România – d. , București, România) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal român.
Biografie
modificareData sa de naștere din actele oficiale și în site-urile de statistică a fotbalului este 13 noiembrie 1951, dar de fapt s-a născut în ziua de 11 noiembrie a aceluiași an.[5]
Cariera de jucător
modificareA fost legitimat în 1963 la Steaua București, club în cadrul căruia a evoluat la echipele de copii, juniori și tineret. În 1971 a fost transferat la Jiul Petroșani (echipa pentru care este golgeterul all - time cu 79 de goluri marcate) unde a debutat în Divizia A și a continuat să activeze până în 1979, când s-a transferat la Dinamo București.
A jucat de 15 ori în echipa națională și a fost component al reprezentativei studențești a României. Pe 20 iulie 1974 a marcat în Finala Campionatului Mondial Universitar, de la Monte Carlo, câștigată de România în fața Bulgariei cu 4-1.[6] A debutat la echipa națională pe 25 septembrie 1974, înlocuindu-l pe Iordănescu în minutul 78 al amicalului cu Bulgaria disputat la Sofia, scor 0-0.[6] Pe 29 noiembrie 1976 a marcat primul gol pentru România, într-un meci din Cupa Balcanică câștigat cu 3-2 în fața Bulgariei.[6]
A câștigat cu formația Jiul Petroșani Cupa României în sezonul 1973-1974. Cu Dinamo București a câștigat de 3 ori campionatul (1982, 1983, 1984) și de două ori Cupa României (1982, 1984). A acumulat 359 prezențe în prima ligă românească, marcând 102 goluri.
A fost campion mondial universitar cu selecționata studențească a României în ediția 1974 din Franța.[7]
Cariera de antrenor
modificareDebutul sau a fost in postura de antrenor - jucator la Jiul Petroșani intre anii 1985 - 1987 cand a si promovat in Divizia A. A devenit antrenor din vara lui 1990 și a antrenat diverse echipe între care Dinamo București, Sportul Studențesc (cu care a promovat în Liga I în anul 2001), FC Vaslui și Universitatea Cluj. A pregătit formații și din Turcia, între care Samsunspor (în două rânduri), Gaziantepspor și Ankaragücü. În octombrie 2009 a fost instalat în funcția de antrenor principal la Ceahlăul Piatra Neamț, fiind demis în martie 2010. Pe 13 august 2012 a semnat cu echipa de fotbal de primă ligă, Astra Ploiești[8].
Pe 5 iunie 2013 a fost numit antrenor principal al echipei Dinamo București.[9] A fost demis după doar opt etape în care a înregistrat două victorii, trei remize și trei înfrângeri.
În iulie 2020, Mulțescu a revenit la conducerea lui Dinamo, pentru al patrulea mandat, obiectivul fiind salvarea de la retrogradare. Dinamo se afla pe o poziție retrogradabilă în Liga I la instalarea lui Mulțescu în funcția de antrenor. După o victorie și un egal în primele sale două meciuri la conducere, campionatul a fost înghețat, iar Dinamo a încheiat pe locul 13, fără să mai dispute meciurile restante. În sezonul 2020-21, Mulțescu a fost pe banca lui Dinamo în prima etapă, o remiză cu FC Hermannstadt, apoi și-a reziliat contractul cu gruparea bucureșteană. A revenit la Dinamo după doar șapte luni, preluând echipa de pe locul 14 în Liga I, cu obiectivul de a evita retrogradarea.[10] După doar patru meciuri la conducere și tot atâtea înfrângeri, Mulțescu a demisionat.[11]
Referințe
modificare- ^ Gheorghe Multescu, Transfermarkt, accesat în
- ^ Adio, Gigi Mulțescu! Fostul dinamovist, înmormântat cu onoruri militare. „A suferit enorm după ce a fost îndepărtat”
- ^ Antrenorul Gheorghe Mulţescu a murit la 72 de ani
- ^ Laurentiu Teodorescu (), „Dinamo renunta la serviciile SMURD: Multescu a fost demis!”, National.ro, accesat în
- ^ „Gheorghe Mulțescu, antrenor principal la Dinamo București”. fcdinamo.ro. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ a b c RETROGSP // VIDEO Coincidențele stranii din cariera lui Mulțescu, gsp.ro
- ^ Au fost odată campioni mondiali. ProSport.ro. Accesat la 20 iulie 2009.
- ^ „A sosit Mulțescu. Urmeaza Casierra!”. Ziarul Prahova. Accesat în .
- ^ Gheorghe Mulțescu, noul antrenor al lui Dinamo. antena3.ro. Accesat la 9 iunie 2013.
- ^ „Dinamo anunță oficial numirea lui Gheorghe Mulțescu în funcția de antrenor principal”. news.ro. Accesat în .
- ^ „Gigi Mulțescu, noi explicații după demisie: „Am fost prea credul" » Ce le reproșează jucătorilor lui Dinamo”. Gazeta Sporturilor. Accesat în .
Bibliografie
modificare- Ilie Dobre, Gigi Mulțescu, fotbalistul-nepereche (Ed. Paralela 45, 2001)
Legături externe
modificare