Wikipedia

Gogu Rădulescu

politician român
(Redirecționat de la Gheorghe Rădulescu)
Pagina „Gheorghe Rădulescu” trimite aici. Pentru un deputat român vedeți Gheorghe Rădulescu (deputat).
Gogu Rădulescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat1991 (76 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPCR  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gogu Rădulescu (n. Gheorghe Rădulescu, 5 septembrie 1914, București – d. 1991, București) a fost un om politic român. Gogu Rădulescu a fost membru al PCR încă din perioada interbelică și deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989.

Biografie

modificare

Gogu Rădulescu a fost fiul unui lăutar rom [1] și al unei rusoaice din Leningrad. El și-a luat doctoratul după ce a absolvit "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale" din București. În 1937 era unul dintre puținii absolvenți bucureșteni de studii superioare economice de „joasă extracție socială”. A fost președinte al "Frontului Studenților Democrați", organizație antifascistă controlată de comuniști în anii ’30, a petrecut anii războiului în URSS. În 1941, a dezertat din armata română fugind spre liniile sovietice, apoi a fost deportat în Siberia, iar în final s-a alăturat emigrației politice de la Moscova. S-a întors în România în 1946.[2]

A fost adjunctul ministrului Comerțului Exterior între 1949-1952. În 1952 a fost exclus din partid și destituit odată cu îndepărtarea grupului Luca-Pauker-Georgescu. În 1956 este numit ministru al Comerțului Interior (1956-1959), apoi al Comerțului Exterior, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1963-1979), vicepreședinte al Consiliului de Stat (1979-1989). Totodată a fost membru al CC al PMR/PCR (1960-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1965-1989).

Potrivit Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii comuniste din România, când regimul Ceaușescu a căzut, în decembrie 1989, Rădulescu era ultimul membru al vechii gărzi a PCR care se mai afla în înalta ierarhie de partid și de stat. Era membru al Biroului Permanent al Comitetului Executiv și vicepreședinte al Consiliului de Stat. După 1948, a fost anchetat și ținut în arest la domiciliu pentru scurtă vreme în anii ’50, apoi a devenit ministru al comerțului, membru al Comitetului Central din 1960, vice prim-ministru și un membru foarte influent al cercului de intimi ai lui Ceaușescu. Ales în structurile de vârf ale partidului în 1965, a ținut să-și păstreze privilegiile și a participat la crearea cultului lui Ceaușescu. În particular, printre prietenii săi intelectuali, pretinzând că este beat, el își exprima greața și disprețul pentru „Conducător”, în timp ce public era unul dintre cei mai servili propagandiști și promotori ai mitului Ceaușescu. După ce a fost arestat, unii oameni de cultură, printre care Geo Bogza, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ana Blandiana, au trimis o scrisoare procurorului susținându-l pe Gogu Rădulescu.[3] Cu toate acestea, a fost judecat împreună cu alți membri ai Comitetului Executiv. Rădulescu a fost eliberat din motive de sănătate și a decedat la Spitalul Comunității Evreiești din București (cu toate că nu era evreu).[4]

A fost căsătorit din 1938 cu Dorina Rădulescu (n. Rudich), dactilografă și veterană a partidului, care publicase articole cu caracter social în presa de stânga a vremii.[2] Ea a decedat la începutul anilor 1980.[4]

Nu a avut copii biologici, ci un fiu înfiat, care în 2010 trăia în Franța, la Paris.[5]

În satul Comana, unde Gogu Rădulescu avusese o casă de vacanță, există o stradă numită în cinstea sa.[5]

Funcții pe care le deținea în decembrie 1989

modificare
  • Membru al CC al PCR (din 1960)
  • Membru al CPEx (din 1965)
  • Membru al Biroului Permanent al CPEx (din 1977)
  • Vicepreședinte al Consiliului de Stat (din 1975)
  • Președinte al Consiliului de Conducere al Curții Superioare de Control Financiar (din 1973)
  • Vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale (din 1979)
  • Președinte al biroului Comisiei pentru problemele cooperării economice și relațiilor internaționale ale partidului și statului a CC al PCR (din 1980)
  • Deputat în MAN din 1961.

Decorații

modificare
  • Ordinul Steaua României în grad de cavaler, 1947
  • Medalia Muncii (31 mai 1957) „pentru merite deosebite în muncă, cu ocazia celui de al II-lea Congres al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din Republica Populară Romînă”[6]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[7]
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”[8]
  • Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]
  •   Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[10]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[11]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[12]
  • Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (26 decembrie 1972) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la proclamarea Republicii”[13]
  • Ordinul „Apărarea Patriei” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”[14]
  • Medalia comemorativă „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă” (20 august 1984) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”[15]
  • Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, Clasa I-a 1984[16]

Note

modificare
  1. ^ „Gogu - patronul artelor”. Jurnalul.ro. . Accesat în . 
  2. ^ a b „Gogu Rădulescu, patronul "cenaclului" de la Comana (fragmente)”. Jurnalul.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ http://www3.jurnalul.ro/jurnalul-national/jurnalul-national/oamenii-de-cultura-solidari-cu-gogu-radulescu-554483.html[nefuncțională]
  4. ^ a b „Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism - Vladimir Tismaneanu - Google Books”. Books.google.co.jp. Accesat în . 
  5. ^ a b Cenacliștii de la Comana ajunseseră „sus”, iar patronul lor – la Spitalul 9, 19 mai 2010, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 25 mai 2013
  6. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 249 din 31 mai 1957 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor ingineri și tehnicieni, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, p. 123.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 394.
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 613 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 2, 13 ianuarie 1958, p. 9.
  9. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 181.
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 338 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu” clasa I, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 156.
  12. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 347.
  13. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 518 din 26 decembrie 1972 privind conferirea medaliei „25 de ani de la proclamarea Republicii”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VIII, nr. 159, Partea I, joi 28 decembrie 1972, p. 1356.
  14. ^ Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 2.
  15. ^ Decretul prezidențial nr. 166 din 20 august 1984 privind conferirea medaliei comemorative „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XX, nr. 67, Partea I, miercuri 22 august 1984, p. 2.
  16. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gogu_Rădulescu&oldid=16926031