Vasile Luca
| Vasile Luca | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | László Luka |
| Născut | 8 iunie 1898 Catalina, Covasna, Imperiul Austro-Ungar |
| Decedat | (65 de ani) închisoarea Aiud, regiunea Cluj, Republica Populară Română |
| Căsătorit cu | Elisabeta Luca (n. Birman) |
| Cetățenie |  România Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  |
| Etnie | secuiască, maghiară |
| Ocupație | politician sindicalist[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară limba rusă |
| Ministru de Finanțe | |
| În funcție 5 noiembrie 1947 – 9 martie 1952 | |
| Precedat de | Alexandru Alexandrini |
| Succedat de | Dumitru Petrescu |
| Deputat în Sovietul Suprem al Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste | |
| În funcție 1941 – 1944 | |
| Viceprimar la Cernăuți | |
| În funcție 1940 – 1941 | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție 1946 – 1952 | |
| Premii | Ordinul „Coroana României" |
| Partid politic | Partidul Comunist din România, Partidul Muncitoresc Român |
| Alma mater | șase clase primare |
| Profesie | Lăcătuș, politician comunist |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Vasile Luca (născut László Luka; n. , Catalina, Covasna, România – d. , Aiud, regiunea Cluj, România)[1] a fost un activist și politician comunist român și sovietic, de origine secui, militant în ilegalitate, ulterior membru în secretariatul CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al finanțelor al României în perioada 5 noiembrie 1947 - 9 martie 1952. Luca a fost exclus din partid în baza unor acuzații false după modelul stalinist și a murit ca deținut politic în închisoarea Aiud.[2][3][4][5] Ca origine socială, Vasile Luca provenea dintr-un mediu proletar.[6] Partidul Comunist și justiția comunistă l-au reabilitat în 1968.
Biografie
modificareVasile Luca a copilărit, după decesul tatălui său, într-un orfelinat la Sibiu. La 17 ani a fost recrutat în Divizia Secuiască a lui Károly Kratochvil, care a luptat împotriva armatei regale române în Primul Război Mondial. A fost muncitor ceferist, secretar al PCdR la Brașov (1924-1929) și Iași (1932). El a participat la organizarea grevelor de la Lupeni din 1929 și din Valea Jiului în 1933. Luca a fost arestat și deținut în închisoare în mai multe rânduri pentru activități comuniste. Încercând, împreună cu doi tovarăși, să treacă ilegal granița în URSS, a fost arestat de autoritățile române și închis la Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord în 1940 de către URSS, a fost eliberat și a primit cetățenie sovietică. A reușit să scape de epurările staliniste cărora le-a căzut victimă o parte din conducerea Partidului Comunist din România, inclusiv activiștii maghiari Imre Aladár, Elek Köblös și alții, cu care fusese în legătură.
Luca a devenit deputat în Sovietul Suprem al URSS (1941-1944) și viceprimar la Cernăuți, sprijinind în această calitate deportările de persoane considerate ostile regimului comunist din Bucovina și fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în Armata Roșie. El a participat la organizarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" pe teritoriul URSS.
După 1944 a fost membru în secretariatul CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al finanțelor (1947-1952). În mai 1952, la plenara CC al PMR a fost acuzat de deviaționism „de dreapta” și „activități antipartinice” și eliminat din partid. În august 1952 a fost arestat, judecat și, în 1954, condamnat la moarte pentru trădare apoi, pedeapsa i-a fost comutată în detenție pe viață. A decedat în 1963 în închisoarea Aiud. În decursul anilor de detenție, s-a adresat în scris organelor de partid, dar nu a primit vreun răspuns.[7] Vasile Luca a fost reabilitat post-mortem în 1968, la fel ca Lucrețiu Pătrășcanu.
A fost căsătorit cu activista comunistă Elisabeta Luca, născută Betty Birman, evreică de origine, veterană a Războiului Civil din Spania.
Cronologie
modificare- până în 1915 – este lăcătuș mecanic la atelierele căilor ferate din Brașov;
- 1915 – este încorporat în cadrul Armatei Austro-Ungare și participă la luptele din Primul Război Mondial;
- 1918 – se înrolează ca voluntar în "Garda Națională" după care în "Divizia Secuiască";
- 1919 – revine la Atelierele CFR din Brașov la meseria de lăcătuș mecanic;
- 1919 – devine membru de sindicat la intreprinderea unde lucra;
- 1924 – este numit în funcția de Secretar al Comitetului Județean Brașov al PCdR;
- 1924 - 1927 – este arestat și încarcerat;
- 1930 – participă la luptele politice din cadrul partidului fiind retrogradat și trimis ca pedeapsă în Moldova;
- 1933 - 1938 – este arestat, judecat și întemnițat pentru implicarea sa în organizarea activității sindicale;
- 1938 – devine membru al Comitetului Central al PCdR;
- 1940 – este arestat, fiind prins când trecea ilegal granița cu URSS;
- 1940 – este închis timp de opt luni la închisoarea din Cernăuți, el fiind eliberat în iunie 1940 când sovieticii au ocupat provincia, ocazie când i se acordă cetățenia sovietică;
- 1940 – lucrează la Radio Moscova și la postul românesc al Cominternului;
- 1940 - 1944 – este ales ca deputat în Sovietul Suprem al Ucrainei;
- 1944 – revine în România;
- 1947 – este înaintat la gradul de general de brigadă moment în care este încadrat în Armata Română;
- 1947 - 1952 – este numit ca Ministru de Finanțe al României;
- 1948 – este înaintat în funcția de Președinte al Comisiei pentru simplificarea și raționalizarea aparatului de stat;
- 1949 - 1952 – este Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri;
- 1952 – la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 1 martie 1952, este acuzat de "deviere de dreapta". Ca urmare, este arestat în 14 august 1952 și este anchetat până în toamna anului 1954. Este judecat pentru subminarea economiei naționale, precum și de activitate contra clasei muncitoare și i se dă sentința de condamnat la moarte. Pedeapsa i se schimbă în muncă silnică pe viață, tot în anul 1954.
- 1968 – la Plenara Comitetului Central al PCR din aprilie 1968 este reabilitat politic.
Note
modificare- ^ ro Membrii CC al PCR
- ^ Adrian Cioroianu, pg. 175
- ^ Uneori s-a afirmat în mod eronat că ar fi fost de origine germană transilvăneană (Tony Judt Postwar A history of Europe since 1945,Vintage Books 2010 pagina 135 „Vasile Luca was of Transylvanian German background”) majoritatea surselor biografice nesprijinind aceste afirmații.
- ^ comunidades.net, http://romaniamuncitoare.no.comunidades.net/index.php?pagina=1380512213, romaniamuncitoare.no.comunidades.net Legătură externa în
|title=(ajutor) - ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
- ^ Vladimir Tismăneanu..., pg. 125
- ^ „Vasile Luca către Dej: „Nu merit să mor în închisoare" | Historia”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Editura Curtea Veche, București, 2005. ISBN 973-669-175-6
- Vladimir Tismăneanu, Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, University of California Press, Berkeley, 2003 ISBN 0-520-23747-1
Legături externe
modificare- România cu ochi albaștri - Pauker și Luca, interziși[nefuncțională], 3 octombrie 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național
- Fețe ale comunismului românesc: Vasile Luca, 16 august 2010, Laurențiu Dologa, Ziare.com
- Vasile Luca către Dej: „Nu merit să mor în închisoare“ Arhivat în , la Wayback Machine., 3 noiembrie 2010, Dumitru Lăcătușu, Historia.
- Apostolii lui Stalin: evanghelia comunistă după Vasile Luca, ministrul de Finanțe cu șase clase, 7 septembrie 2014, Laurențiu Ungureanu, Radu Eremia, Adevărul
| Predecesor: Alexandru Alexandrini |
Ministrul de finanțe 5 noiembrie 1947 – 9 martie 1952 |
Succesor: Dumitru Petrescu |