Deschide meniul principal
Girolamo de Alesani pe la 1868

Baronul Girolamo de Alesani, în germană Hieronymus Freiherr von Alesani, (n. 1830, Zara – d. 8 februarie 1887, Cernăuți) a fost un înalt consilier habsburgic, deputat în Consiliului imperial (Reichsrat) precum Landeschef (Statthalter) al Ducatului Bucovina de origine italiană.

BiografieModificare

În Dalmația și TrentinoModificare

 
Zadar (Zara)

În anul 1858, tânărul Alesani, jurist promovat, nepot al canonicului arhiepiscopiei Zara și Spalato (Split) cu același prenume, și-a început cariera ca conceptist[1], apoi secretar (1 mai 1859),[2] numit de împărat consilier de guvern cu titlu și rang precum însărcinat cu conducerea districtului Split (15 octombrie 1861),[3] avansând în 1864 la funcția de consilier prezidial, toate funcțiile în cadrul guvernământului militar și civil sub generalul comandant Feldmarschalleutnant (mai târziu Feldzeugmeister) Lazarus baron de Mamula (n. 22 mai.1795 – d. 12 ianuarie.1878) în Zara,[4] urcând din nou în carieră după puține luni la rangul de căpitan de județ (Kreishauptmann). În urmare, Alesani a fost de mare folos pentru guvern ca delegat pentru regularea granițelor între Italia și Austria (1866).[5]

 
Trento (Trient) pe la 1870

În anul 1864, el a fondat Partidul Constituțional în ciuda autonomiștilor, fiind ales deputat în dieta Dalmației pentru acest partid, iar pe 22 octombrie al anului a devenit și membru al Consiliului imperial (Reichsrat) din Viena.[6] După ce generalul de origine croată Gabriel Joseph baron de Rodich (1812-1890)[7] a preluat regimul peste Dalmația, acesta a favorizat compatrioții săi croați, oprimând marea minoritate a italienilor precum partidul constituțional.

Dezamăgit, Alesani a părăsit patria, rugând de altă funcție și a fost trimis ca consilier guvernamental (Hofrat) dirigent la Trento (1 octombrie 1870).[8][9] În ziua de 18 aprilie 1871, el a fost onorat de către împărat cu Ordinul Leopold în rang de cavaler. În Trentino, consilierul a fost foarte apreciat și populația a avut mare încredere în el. Astfel a fost delegat ca deputat pentru Reichsrat.[10] Pe 9 februarie 1872, deputații municipiului Arco au acordat politicianului cetățenia de onoare.[11]

În BucovinaModificare

 
Sediul guvernatorului Bucovinei 1873–1905

Pe 7 iulie 1874 a fost numit de către împăratul Franz Joseph I guvernator al ducatului Bucovinei,[12] funcție pe care a început-o pe 18 octombrie al anului, întreținut-o până la moartea sa. Pe lângă domeniul de activitate administrativă, Alesani s-a angajat și ca politician pentru interesele Bucovinei. Astfel el a fost votat membru al Consiliului imperial (Reichsrat) din Viena pentru județului Cozmeni (1874-1879).[13] După ordinul de retragere, hotărât de prim-ministrul Eduard conte de Taaffe, Alesani a fost ales membru al Dietei Bucovinei, mai întâi pentru Cozmeni, apoi pentru Siret, fiind subaltern mareșalului țării în acest domeniu.

Pentru ridicarea Universității din Cernăuți, Alesani s-a angajat puternic, făcând rost de un credit peste 250.000 fl. precum de donații de peste 50.000 fl. (la care a contribuit și el cu o sumă mare).[14]

Pe 17 octombrie 1877, Alesani s-a căsătorit la Viena cu Eugenie (1858-1926), fiica marelui întreprinzător Eduard Haas von Teichen (1827-1880), [astăzi fabrica de producție de covoare și mobilier Philipp Haas & Söhne]. Soții au avut un fiu, Zeno (n. 18 august 1880, Cernăuți), inventor care aobținut mai multe patente privind atașamente pentru biciclete și motociclete în SUA și Canada. Prin această legătură Alesani a devenit milionar. Văduva Eugenie a mai trebuit să plătească încă în 1910 impozite anuare de peste 100.000 fl.[15]

Guvernatorul a fost decorat pe 28 octombrie 1877 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a[16] și ca urmare ridicat la rangul de Baron austriac prin cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I din 1 martie 1878 la Viena. Titlul baron era doar valabil pentru el și urmașii săi legali.[17] Deja din primii lui ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie foarte strânsă între Alesani și baronul Alexandru Wassilko de Serecki. Ambii s-au angajat intensiv pentru autonomia și egalitatea tutor etnii în imperiu sub scutul austriac. Pe panglica coroanei la înmormântarea guvernatorului, mareșalul Bucovinei Wassilko, a scris: „Prietenului meu fidel și neuitat.”[18]

Politicianul, foarte apreciat de toate straturile și etniile populației bucovinene, a fost cetățean de onoare de Cernăuți. A murit surprinzător, la vârsta de numai 57 de ani, în urma unui stop cardiac.[5]

DecorațiiModificare

 
Ordinului Soarelui și Leului, ofițer

Politicianul a primit o serie de decorații, între altele:[5]

NoteModificare

  1. ^ Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie: für 1858, vol. 5, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1858, p. 211
  2. ^ Fremden-Blatt nr. 104, de sâmbătă, 7. Mai 1859, p. 2
  3. ^ Klagenfurter Zeitung nr. 245, de joi, 24 octombrie 1861, p. 1
  4. ^ Antonio Schmidt-Brentano: „Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918“, Editura Österreichisches Staatsarchiv, Viena 2007, p. 111
  5. ^ a b c Bukowiner Rundschau nr. 323, de joi, 10 februarie 1887, p. 1
  6. ^ 22 octombrie 1864
  7. ^ Antonio Schmidt-Brentano: „Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918“, Editura Österreichisches Staatsarchiv, Viena 2007, p. 152
  8. ^ Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie: für 1874, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1874, p. 412
  9. ^ Innsbrucker Nachrichten nr. 227, de joi, 6 octombrie 1870, p. 2160
  10. ^ (Linzer) Tages-Post nr. 156, de sâmbătă, 11 iulie 1874, p. 1
  11. ^ Wiener Zeitung nr. 32, de sâmbătă, 10 februarie 1872, p. 310
  12. ^ Österreichische Zeitschrift für Verwaltung nr. 29, de joi, 16 iulie 1874, p. 116
  13. ^ Deutsche Zeitung nr. 969, de luni, 14 septembrie 1874, p. 1
  14. ^ Die Presse nr. 246, de duminică, 5 septembrie 1875, p. 2
  15. ^ Roman Sandgruber: „Traumzeit für Millionäre: Die 929 reichsten Wienerinnen und Wiener im Jahr 1910”, Editura Styria Premium, Viena – Graz – Klagenfurt 2013, p. 125, 306
  16. ^ Neue Freie Presse nr. 4733, de luni, 29 octombrie 1877, p. 1
  17. ^ Neue Freie Presse nr. 4858, de miercuri, 6 martie 1878, p. 3
  18. ^ Bukowiner Rundschau nr. 324, de duminică, 13 februarie 1887, p. 4
  19. ^ Innsbrucker Nachrichten nr. 219, de miercuri, 24 septembrie 1873, p. 2046
  20. ^ Deutsche Zeitung nr. 622, de marți, 23 septembrie 1873, p. 3

Legături externeModificare