Grigore Alexandrescu
| Grigore Alexandrescu | |
.jpg) Grigore Alexandrescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Târgoviște, Țara Românească |
| Decedat | (75 de ani)[1][2] București, România[3] |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Părinți | M. Lixandrescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet traducător prozator[*] profesor scriitor |
| Limbi | limba română limba greacă limba franceză |
| Studii | Colegiul Național „Sfântul Sava” din București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1832 - 1842 |
| Subiecte | meditații romantice |
| Specie literară | epistolă, fabulă, elegie, satiră |
| Operă de debut | Miezul nopții, în Curierul Românesc |
| Opere semnificative | Umbra lui Mircea. La Cozia, Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală |
Influențe | |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Grigore Alexandrescu (n. ,[1][2] Târgoviște, Țara Românească – d. ,[1][2] București, România[3]) a fost un poet și fabulist român.
BiografieModificare
S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.
O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală.
A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.”[necesită citare]
Activitatea literarăModificare
A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.
Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul lor este extraordinar de fantastic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul său, Ion Ghica).
Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).
Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.
Aprecieri criticeModificare
„Alexandrescu este incontestabil cel mai de seamă fabulist al nostru...”— D. Popovici
Opere (volume publicate în timpul vieții)Modificare
Poezii mai importanteModificare
|
|
|
NoteModificare
- ^ a b c d „Grigore Alexandrescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Grigore Alexandrescu, Proleksis enciklopedija
- ^ a b „Grigore Alexandrescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
BibliografieModificare
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966.
- Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, București, Editura Humanitas, 2013 p.375 (îi atribuie scriitorului o afiliație masonică, alături de revoluționarii de la 1848).
