Grigore Bălan

militar român
(Redirecționat de la Grigore Balan)
Grigore Bălan
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Blăjenii de Sus, România Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani) Modificați la Wikidata
Sinaia, Prahova, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Ghencea Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral de brigadă  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Mihai Viteazul  Modificați la Wikidata

Grigore Bălan (n. , Blăjenii de Sus, Șintereag, Bistrița-Năsăud, România – d. , Sinaia, Prahova, România) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial.

A urmat școala militară, iar la absolvirea acesteia, în anul 1915, a fost avansat la gradul de sublocotenent.

Încă de la începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Național Român din Bistrița a lansat o proclamație. Vajnicul locotenent Grigore Bălan a fost citat printre „cei mai buni fii ai țării”. Încadrat în funcția de locțiitor al comandantului, tânărul ofițer a coordonat acțiunile întreprinse pentru luarea în stăpânire a cazărmilor fostului Regiment 17 Infanterie.

A îndeplinit funcțiile de comandant al Grupului 5 Vânători de Munte (1941-1943), comandant secund al Diviziei 2 Munte (1943-1944) și comandant secund al Diviziei 1 Munte (1944). A fost decorat cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. III „pentru devotamentul, priceperea și bravura personală, dovedite în luptele dela Malaja Belosjorka (25 Septemvrie - 2 Octomvrie 1941), când cu riscul vieții sale a reușit să țină lanțul întreg al rezistenții, nelăsând să se frângă rândurile bravelor batalioane ale grupului său. A fost pivotul brigăzii care a înlesnit manevra Corpul german”.[1]

La începutul lunii septembrie 1944, Divizia 1 Munte lupta alături de Divizia de voluntari "Tudor Vladimirescu" pentru eliberarea orașului Sfântu Gheorghe. Aveau loc lupte grele cu puternice forțe inamice germane la Ilieni și pe malul stâng al râului Olt, la Chichiș. Colonelul Bălan a fost rănit grav de un foc de artilerie pe teritoriul localității Arcuș la 9 septembrie 1944. El a murit la spitalul din Sinaia patru zile mai târziu, fiind înaintat post-mortem la gradul de general de brigadă. A fost înmormântat în cimitirul militar din București.

Pentru eternizarea memoriei sale, un bulevard din municipiul Sfântu Gheorghe a primit numele generalului erou, iar la 150 m sud de podul de peste pârâul Arcuș, s-a ridicat o cruce pe locul unde generalul-erou a căzut grav rănit. De asemenea, numele său este purtat și de o stradă din municipiul Bistrița. În anul 1992 s-a construit un bust în curtea Comandamentului Brigăzii 1 Vânători de Munte din Bistrița (în prezent Brigada 81 Mecanizată).

Generalul Bălan a fost primul general român căzut la datorie pentru eliberarea Transilvaniei în al doilea război mondial.

A fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul”, în rang de Cavaler.

Decorații

modificare
  1. ^ Decretul Regal nr. 445 din 12 februarie 1942 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 45 din 21 februarie 1942, partea I-a, p. 1.186.
  2. ^ Decretul Regal nr. 97 din 17 ianuarie 1944.
  3. ^ Decretul Regal nr. 1.334 din 12 mai 1945 pentru acordare de distincțiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 119 din 29 mai 1945, partea I-a, p. 4.412.

Lectură suplimentară

modificare
  • Generalul erou Grigore Bălan, Aurel Petri, Editura Militară, 1969

Legături externe

modificare