Gustav Kisch

filolog român
Gustav Kisch
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Bistrița, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cluj, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
 România Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Gustav Oswald Kisch (n. 26 martie 1869, Bistrița – d. 1 iunie 1938, Cluj) a fost un teolog evanghelic sas, filolog, membru de onoare (1933) al Academiei Române și întemeietorul Școlii Germaniștilor Bistrițeni (Nösner Germanistenschule).

Membru de onoare al Academiei Române

Viața și activitatea

modificare

Gustav Kisch a studiat filologie și teologie la Cluj, Budapesta, Berlin, Tübingen, Leipzig și Zürich. A fost preocupat de locul de origine a sașilor, pe care a încercat să-l determine pe baza limbii vorbite de ei.[2] În acest scop, în perioada 1888 - 1904 Gustav Kisch a călătorit de cinci ori în Luxemburg.[3]

În perioada 1891-1910 a fost profesor la Gimnaziul Evanghelic C.A. din Bistrița, iar în perioada 1911-1920 a fost preot paroh al Bisericii Evanghelice C.A. din Bistrița.

Timp de 17 ani, din 1920 până în 1938, lingvistul și teologul bistrițean Gustav Kisch a fost șeful catedrei de germanistică a Universității din Cluj.[4]

Acesta este cunoscut ca fiind autorul teoriei identității graiului bistrițean cu cel luxemburghez și deci a emigrării sașilor din regiunea Mosela-Luxemburg în Transilvania. În cariera sa, acesta se poate spune că a „exploatat” lingvistica, etimologia, precum și toponimia în cadrul incrusiunii sale în timp în vederea descoperirii trecutului celor două regiuni: Transilvania și Banat[5].

  • Die Bistritzer Mundart verglichen mit der Moselfränkischen, Halle, 1893; („Dicționar comparativ al dialectului năsăudean și cel francon de pe Mosela și din Luxemburg”);
  • Erloschenes Slawentum in Siebenbürgen, în: Korrespondenzbl. des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, 42, 1924, pag. 1-9, 25-41;
  • Erloschenes Magyarentum in Siebenbürgen, în: Korrespondenzbl. des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, 42, 1924, pag. 135-160.
  • Siebenbürgen im Lichte der Sprache: Ein Beitrag zur Kulturgeschiche der Karpathenländer, Mayer & Müller, g.m.b.h., 1929 („Transilvania privită sub aspectul limbii: o contribuție la istoria culturii țărilor carpatice”).
  1. ^ a b Gustav Kisch 
  2. ^ Holger Fischer, Wissenschaftsbeziehungen und ihr Beitrag zur Modernisierung das deutsch-ungarische Beispiel, Müchen, editura Oldenbourg, 2005, p.165
  3. ^ Wolfgang Dahmen, Germanisch und Romanisch in Belgien und Luxemburg (în Romanistisches Kolloquium 6, 1989-1990, Bamberg u.a.) ed. Tübingen Narr 1992
  4. ^ „Universitatea Babeș-Bolyai, Departamentul de Limbă și literatură germană”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 190. 

Legături externe

modificare