Gheorghe Rákóczi al II-lea

conducător al Transilvaniei
(Redirecționat de la György Rákóczi II)

Gheorghe Rákóczi al II-lea (în maghiară II. György Rákóczi), (n. , Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria – d. , Oradea, Imperiul Otoman) a fost principe al Transilvaniei între 1648-1660. A fost fiul lui Gheorghe Rákóczi I și al Suzanei Lorántffy.

Gheorghe Rákóczi al II-lea

Principe al Transilvaniei
Date personale
Născut[3][4][1][2] Modificați la Wikidata
Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria[5][1][6][2] Modificați la Wikidata
Decedat (39 de ani)[3][4][1][2] Modificați la Wikidata
Oradea, Imperiul Otoman[1][2][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSárospatak Modificați la Wikidata
PărințiGheorghe Rákóczi I[5][1]
Zsuzsanna Lorántffy[1][2] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRákóczi Zsigmond[*][[Rákóczi Zsigmond (youngest son of George I Rákóczi, Prince of Transylvania)|​]][2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuZofia Batorówna[*][[Zofia Batorówna (Princess Consort of Transylvania (1629–1680))|​]][1][2] Modificați la Wikidata
CopiiFrancisc Rákóczi I[1][2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepatron of the arts[*][[patron of the arts (person who engages in patronage)|​]]
conducător[*]
politician
monarh Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară[8][7][9] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurierdélyi fejedelem
Familie nobiliarăRákóczi[*][[Rákóczi (Hungarian noble family)|​]][1][2]
Principe al Transilvaniei
Domnie11 octombrie 1648 – 25 octombrie 1657
PredecesorGheorghe Rákóczi I
SuccesorFrancisc Rhédey
Principe al Transilvaniei
Domnie14 ianuarie 1658 – 7 iunie 1660
PredecesorFrancisc Rhédey
SuccesorAcațiu Barcsay
Gheorghe Rákóczi al II-lea
(1621-1660)

Biografie

modificare

A fost ales principe al Transilvaniei la 19 februarie 1642, în timpul vieții tatălui sau. La 3 februarie 1643 s-a căsătorit cu Sofia Báthory de Șimleu.

La urcarea pe tron (octombrie 1648), și-a exprimat ambițiile asupra tronului Poloniei. În vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii conduși de Bogdan Hmelnițki și cu domnii Moldovei și Țării Românești, Vasile Lupu și Matei Basarab.

În 1657, aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40.000 soldați împotriva regelui polonez Ioan II Cazimir, în a treia parte al celui de-al Doilea Război Nordic (1655-1660).

A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar alianța cu suedezii căzând, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, dar a fost lăsat să se întoarcă în Transilvania. Aici, la 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de Dietă. Atunci, turcii au invadat Transilvania și l-au învins în bătălia de la Gilău (mai 1660).

A fugit la Oradea, unde a murit din cauza rănilor suferite în luptă.

  1. ^ a b c d e f g h i j k Rodovid, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j k WikiTree, accesat în  
  3. ^ a b c d „Gheorghe Rákóczi al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b c d Library of Congress Authorities, accesat în  
  5. ^ a b „Gheorghe Rákóczi al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ https://data.cerl.org/thesaurus/cnp00973817, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ Virtual International Authority File, accesat în  
  9. ^ IdRef, accesat în  

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare



Predecesor:
Gheorghe Rákóczi I
Principe al Transilvaniei

în conflict cu Francisc Rhédei
1648-1660

Succesor:
Francisc Rhédei