Hariclea Darclée
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Hariclea Darclée | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1][2][3][4] Brăila, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești[2] |
Decedată | (78 de ani)[1][2][3][4] București, România[2] |
Înmormântată | Cimitirul Bellu |
Copii | Ion Hartulari-Darclée |
Cetățenie | România |
Ocupație | cântăreață de operă |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Gen muzical | operă |
Tipul de voce | soprană |
Instrument(e) | voce[*] |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Hariclea Darclée (pe adevăratul nume la naștere Hariclea Haricli; n. , Brăila, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. , București, România), a fost o cântăreață română de operă cu voce de soprană, fiind prima interpretă a rolului Floria Tosca din opera Tosca de Giacomo Puccini, premiera operei având loc la data de 14 ianuarie 1900 la Teatrul Costanzi din Roma.
Biografie
modificareHariclea s-a născut la Brăila pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Numele Hariclea provine din limba greacă : Charicleia = „cea care aduce bucurie”. Mama Haricleii, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat,[5]:p. 243 păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman, la Turnu Măgurele, unde, de fapt, Haricleea locuiește până la vârsta de aproape 16 ani, când este dusă de familie la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din Viena.[6] Așa cum scria N. Carandino în cartea ,,Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste", la nașterea ei, s-a prezis că ,,duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulari, devenind Hariclea Hartulari. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto cu Edmond Duvernois, profesor al Conservatorului la catedra lui Victor Masse. „Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit” scria Darclée familiei.[7]
Carieră
modificareDebutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Tot Gounod a fost acela care i-a găsit un pseudonim potrivit pentru teatru, Darclée, prin repetarea neîncetată a numelui ei, „Hariclée”, „d'Hariclée”[8]. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, Tosca, Pietro Mascagni, Iris, iar Alfredo Catalani, La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.
La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Cidul de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. ,,Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol I i-a oferit ordinul ,,Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimitea adesea scrisori de dragoste, îi scria: „Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau „Admir artista, iubesc însă femeia”.[9]
Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. Tradiția muzicală a rămas în familie, fiul său, Ion Hartulari-Darclée, devenind dirijor și compozitor. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephănescu și Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată, dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903.
La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. ,,Măiastra pasăre de basm”, ,,privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină, iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei;[10] a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.
La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleii Darclée, în 1995, orașul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.[11]
În data de 17 octombrie 2023 a fost dezvelită la Milano o placă memorială dedicată marii soprane Hariclea Darclée, Placaface parte din , proiectul „Milano è Memoria”al Primăriei din Milano, ca semn al prețuirii și recunoștinței aduse marii soprane.[12]
Repertoriu
modificare[13]Vocea sa excepțională i-a permis abordarea unui larg repertoriu, cu roluri de soprană lirică lejeră Don Pasquale, L'elisir d'amore, Lucrezia Borgia, Linda di Chamounix de Donizetti, de soprană lirică Don Giovanni de Mozart, Guglielmo Tell de Rossini, Maria di Rohan de Donizetti, Manon, Thaïs de Massenet, Hamlet, Mignon de Ambroise Thomas, La Bohème de Puccini, Marschallin în Der Rosenkavalier de Strauss, de soprană lirică spinto Ernani, Simon Bocanegra, Il Trovatore, Un ballo în maschera, Aida, Otello de Verdi, Manon Lescaut de Puccini, Pagliacci, Zazà de Leoncavallo, Mefistofele de Boito, de soprană dramatică Tannhäuser, Lohengrin, Die Meistersinger von Nürnberg de Wagner, Cavalleria rusticana de Mascagni, de soprană Falcon rolul Valentine din Les Huguenots de Meyerbeer), de mezzosoprană rolul titular din Carmen de Bizet) și de contralto rolul Vania din Ivan Susanin de Glinka.[14]
A avut în repertoriu [15]58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute și premiere locale de foarte mare importanță; din cele 56 opere interpretate, 32 sunt de tradiție, 12 au fost interpretate în premieră absolută și 16 în premiere locale de mare importanță; faptul că 45 %, adică aproape jumătate, din repertoriul său reprezintă opere originale, atestă poziția singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria teatrului liric universal pe care a influențat-o într-un mod determinant.[16]
Urmează lista integrală a operelor și autorilor (în ordine alfabetică a compozitorilor), cu mențiunile de rigoare referitoare la operele compuse pentru vocea sa și la interpretările în premieră absolută sau în premieră locală de mare importanță.[17]
Titlul operei | Compozitorul | Rolul | Premiera |
---|---|---|---|
La Muette de Portici | Daniel Auber | Luisa | 1828, Paris |
Carmen | Georges Bizet | Carmen | 1875, „Opéra Comique” din Paris |
Mefistofele | Arrigo Boito | Margherita | 5 martie 1868, Teatro alla Scala din Milano |
La Wally | Alfredo Catalani | Wally [18] | 20 ianuarie 1892, Teatro alla Scala din Milano |
Enoch Arden | Alexis Catargi | Ammie Lee [18] | 1904, Teatrul Național din București |
Amy Robsart | Isidore De Lara | Amy Robsart [18] | în aprilie 1897 la Opera din Montecarlo |
Don Pasquale | Gaetano Donizetti | Norina | 3 ianuarie 1843, la "Teatrul Italian" din Paris |
Elixirul dragostei (L’elisir d’amore) | Adina | 2 mai 1832, la „Teatro Cannobiana”, Milano | |
Linda di Chamounix | Linda | ||
Lucrezia Borgia | Lucrezia | ||
Maria di Rohan | Maria | ||
Cristofor Columb (Cristoforo Colombo) | Alberto Franchetti | Isabella di Aragona, Ikuamota [18] |
6 octombrie 1892, la Genova |
Ivan Susanin (Viața pentru țar) | Mihail Glinka | Vania | premieră pentru Franța, la Opera-Nisa, 1890 |
Condor | Carlos Gomes | Odalea [18] | 21 februarie 1891 la Teatro alla Scala din Milano |
Il Guarany | Cecilia | ||
Faust | Charles Gounod | Marguérite | |
Romeo și Julieta | Julieta | ||
La Juive | Jacques Halévy | Rachèle | |
Paiațe ( Pagliacci) | Ruggero Leoncavallo | Nedda | premieră pentru România, la București în 1903 |
Zaza | Zaza | ||
Ero e Leandro | Luigi Mancinelli | Ero [18] | 1897, în Madrid |
Cavalleria rusticana | Pietro Mascagni | Santuzza | premieră pentru România, la București în 1891 |
L’amico Fritz | Suzel | 1891 premieră la Teatro Della Pergola din Florența, iar la București în 1910 | |
Iris | Iris [18] | 22 ianuarie 1898 premieră absolută la Teatro dell’Opera din Roma, în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 19 ianuarie 1899 și în premieră la București în 1908 | |
I Rantzau | Luisa [18] | 10 noiembrie 1892, premieră absolută la Teatro della Pergola, Florența; 26 noiembrie 1892, premieră la Teatro dell’Opera, Roma | |
Cidul (Le Cid) | Jules Massenet | Chimène | 26 decembrie 1890, debutul în Italia și premieră pentru Teatro alla Scala, Milano |
Manon | Manon | ||
Thaïs | Thaïs | ||
Africana (L’Africaine) | Giacomo Meyerbeer | Selika | |
Hughenoții (Les Huguénots) | Regina Valentine | 1897, premieră pentru România, la București | |
Don Giovanni | Wolfgang Amadeus Mozart | Zerlina | |
Saffo | Giovanni Pacini | Saffo | 28 octombrie 1911, Teatro dell’Opera, Roma |
Eidelberga mia | Ubaldo Pacchierotti | Catina [18] | 1909, premieră absolută la Teatro Colon, Buenos Aires |
Aurora | Ettore Panizza | Aurora [18] | 1909, premieră absolută la Teatro Colon, Buenos Aires |
Manon Lescaut | Giacomo Puccini | Manon Lescaut | 1 februarie 1893, premieră la Teatro Regio, Torino |
Boema | Mimì | 1896, premieră pentru America la Teatro Colon, Buenos Aires; 15 ianuarie 1903, premieră pentru România la București; | |
Tosca | Floria Tosca [18] | aria sopranei, Vissi d’arte, a fost scrisă la sugestia artistei pe baza indicațiilor sale muzicale; 14 ianuarie 1900, premieră absolută la Teatro dell’Opera Constanzi, Roma; 20 februarie 1900, premiera la Teatro Regio, Torino; 17 martie 1900, Teatro alla Scala, Milano; 19 ianuarie 1901, la Lisabona; 18 ianuarie 1902, București; 28 martie 1903, Montecarlo; | |
Crispino e la Comare (Cizmarul și zâna) | Luigi & Federico Ricci | La Comare (zâna) | |
Wilhelm Tell (Guglielmo Tell) | Gioacchino Rossini | Matilde d’Absburgo | |
Stabat Mater (oratoriu) | soprană | 1892, comemorarea a 100 de ani de la nașterea lui Rossini | |
Demonul | Anton Rubinstein | Tamara | |
Proserpina | Camille Saint-Saëns | Proserpina | |
Cavalerul rozelor (Der Rosenkavalier) | Richard Strauss | Marschalin | 14 noiembrie 1911, premieră pentru Italia la Teatro dell’Opera, Roma |
Hamlet | Ambroise Thomas | Ofélia | |
Mignon | Mignon | ||
Il Voto | Pietro Vallini | Maria [18] | 27 noiembrie 1894, premieră absolută la Teatro dell’Opera, Roma |
Aida | Giuseppe Verdi | Aida | |
Balul mascat (Un ballo in maschera) | Amelia | ||
Otello | Desdemona | ||
Rigoletto | Gilda | ||
Simon Boccanegra | Amelia-Maria | 17 mai 1892, premieră la Teatro dell’Opera, Roma | |
Traviata (La Traviata) | Violetta Valery | ||
Trubadurul (Il Trovatore) | Leonora | ||
Maeștrii cântăreți din Nürnberg (Die Meistersänger) |
Richard Wagner | Eva | |
Lohengrin | Elsa | ||
Tannhäuser | Elisabeta | 29 decembrie 1891, premieră la Teatro alla Scala, Milano; 1897, la Teatro Colon, Buenos Aires |
Note
modificare- ^ a b „Hariclea Darclée”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ a b Hariclea Darclee, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Hariclea Darclée, Autoritatea BnF
- ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
- ^ George Sbârcea și Ion Hartulari Darclée, Darclée, ediția a III-a, București: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1972, p. 18, 24
- ^ * Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. București 1962: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.,. p. 71.
- ^ Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. p. 81.
- ^ Anca Beatrice, Todireanu (Forbes). „DARCLÉE – privighetoarea din Carpați”. Accesat în 29 februarie 2024. Verificați datele pentru:
|date=
(ajutor) - ^ Românca Hariclea Darclée, prima Tosca din istorie, preferata compozitorilor Verdi și Puccini, a murit în cruntă sărăcie, 6 februarie 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 15 februarie 2016
- ^ Darclee - Scurt istoric, www.darclee-voice-contest.com, arhivat din original la , accesat în
- ^ Leviathan, Redacția (). „Placă memorială dedicată marii soprane Hariclea Darclée la Milano”. https://leviathan.ro/. Accesat în . Legătură externa în
|newspaper=
(ajutor) - ^ Stephan Poen, Hariclea Darclée și epoca sa
- ^ Stephan Poen – Muzicologie, blog, 2019
- ^ Stephan Poen, Hariclea Darclée în istoria teatrului liric universal
- ^ Stephan Poen – Muzicologie, blog, 2014
- ^ Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. p. 246 pp.
- ^ a b c d e f g h i j k l operă compusă pentru vocea sa și interpretată de Darclée în premieră absolută
Bibliografie
modificare- Sbârcea, George; Hartulari–Darclée, Ion. DARCLÉE. București 1962: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.,. p. 264.
- Negrea, Nicolae. CARTEA SPECTATORULUI DE OPERĂ. București 1958: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. p. 442.;
- Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
- Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
- Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002
Vezi și
modificareLegături externe
modificareMateriale media legate de Hariclea Darclée la Wikimedia Commons
Articole biografice
- Vă mai amintiți de...Haricleea Darclée, 27 aprilie 2010, Eliza Zdru, Adevărul
- Farmecul tulburător al unei voci, 8 martie 2011, Loreta Popa, Jurnalul Național
- Gioconda numita Darclee, 2 octombrie 2006, Loreta Popa, Jurnalul Național
- Mandru ca sunt roman: Hariclea Darclee, soprana careia Puccini i-a dedicat opera Tosca, 27 noiembrie 2012, Victor Pitigoi, Ziare.com
- Hariclea Darclee a fost privighetoarea din Carpati, 1 martie 2004, Jurnalul Național
- BNR pune în circulație o monedă dedicată sopranei Hariclea Darclée, 28 iulie 2010, Amos News
- Hariclea Darclée, privighetoarea din Carpați care a încântat capitalele lumii, 20 august 2008, Ion Mitican, Ziarul Lumina
- Suspinele unei mari artiste - Hariclea Darclee, Natasa Galche, Formula AS - anul 2010, numărul 933
- Xepapadakou Avra, 2007. “Hariclea Darclée: Her French Debut”, Parabasis, 9, University of Athens-Dept. of Theatre Studies, 305-322.