Tiberiu Brediceanu

Folcloristul Tiberiu Brediceanu

Date personale

Născut

2 aprilie 1877
Lugoj, Austro-Ungaria

Decedat

19 decembrie 1968, (91 de ani)
București, Republica Socialistă România

Părinți

Coriolan Brediceanu, frate cu Caius Brediceanu

Frați și surori

Caius Brediceanu
Cornelia Brediceanu
Sempronia Brediceanu[*]

Copii

Mihai Brediceanu

Cetățenie

România

Religie

Biserica Română Unită

Ocupație

compozitor, folclorist

Limbi vorbite

limba română^[1]

Activitate

Educație

Facultatea de Drept din Cluj

Alma mater

Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj

Partid politic

Partidul Național Țărănesc

Premii

Maestru Emerit al Artei
Artist al poporului

Tiberiu Brediceanu (n. 2 aprilie 1877, Lugoj, Severin^⁠(d), Austro-Ungaria – d. 19 decembrie 1968, București, România) a fost un compozitor, folclorist român, și jurist, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu și tatăl lui Mihai Brediceanu. A participat și în calitate de deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.^[2]^{:p. 134}^[3]

Biografie

A studiat la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, după care a obținut licența în drept la Budapesta. A participat la înființarea Teatrului Național, Conservatorului și Operei Române din Cluj (al cărei director a fost). A fost și membru corespondent al Academiei Române, președinte al Conservatorului "Astra" din Brașov, director al Băncii "Albina", sucursala Brașov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, în special bănățene și maramureșene.^{[necesită citare]}

Creația sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic și să pună în evidență un limbaj predominant folcloric. Simplitatea și coloristica bogată a unor lucrări, precum: La șezătoare (1908) și Învierea (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului.^{[judecată de valoare]}^{[necesită citare]}

Utilizarea permanentă a citatelor folclorice, armonizarea tonală clasică, tenacitatea în valorificarea muzicii populare sunt prezente și în muzica simfonică, de cameră și vocală.^{[necesită citare]}

Între anii 1927 și 1930, Tiberiu Brediceanu a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din București, activând intens în domeniul culegerii de folclor (peste 2 000 de melodii) în țară și peste hotare.^{[necesită citare]}

Activitate politică

A fost membru al C.N.R. Brașov și a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ca delegat al „Societății pentru fond de teatru român” Brașov. A fost membru al Partidului Național-Țărănesc și deputat între 1919 - 1920.^[2]^{:p. 134}

Opere

Compoziții muzicale

Muzică de teatru:

Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul în port, joc și cântec (1905)
La șezătoare (1908)
Învierea -pantomimă în patru tablouri de Lucian Blaga, după balada populară Voichița (1936)
Seara mare - scene lirice în trei acte, libretul de Tiberiu Brediceanu (1924)

Muzică simfonică:

Rândunica - vals pentru orchestră de salon (1894)
12 dansuri românești (1905)

Muzică de cameră:

Ardeleana (1894)
Viorele - vals pentru pian (1896)
Doină și joc pentru flaut și pian (1908)
Preludiul și Hora în re bemol major - pentru pian (1915)
Jocuri populare românești pentru pian - Caietele I -VIII

Muzică corală:

S-a dus cucul - cor pentru voci egale, pe versuri populare

Muzică vocală:

Colinde culese și întocmite pentru voce și pian sau piano solo (1924)
Șase doine și cântece românești - pentru cvartet vocal și pian (1953)
Miorița - șase teme ale baladei pentru cvartet vocal și pian (1955)

Muzicologie și folclor

Melodii populare românești din Maramureș
Melodii populare românești din Banat
Poemul coregrafic
Doine și cântece românești pe teme poporale
Muzica și compozitorii români ai Transilvaniei

Recunoaștere

O serie de distincții i-au recompensat activitatea: Premiul Național pentru muzică (1927), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1952) și Artist al poporului (1957). ^{[necesită citare]} O alee din Brașov îi poartă numele.

Distincții

Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Ofițer (31 mai 1932)^[4]
Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa I, pentru artă (1 februarie 1943)^[5]
titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română (8 aprilie 1952) „pentru activitatea sa creatoare în domeniul culegerii și prelucrării cântecului popular”^[6]
Ordinul Muncii clasa I (7 martie 1956) „cu prilejul împlinirii a 60 de ani de activitate componistică”^[7]
titlul de Artist al poporului din Republica Populară Romînă (15 mai 1957) „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii, [...] cu prilejul împlinirii a 80 de ani de viață”^[8]

Note

^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
^ Decretul regal nr. 1.855 din 31 mai 1932 privind decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, nr. 134, Partea I-a, sâmbătă 11 iunie 1932, pp. 3726–3727.
^ Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 54 din 8 aprilie 1952 privind acordarea titlului de „Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română” compozitorului Tiberiu Brediceanu, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul IV, nr. 19, joi 10 aprilie 1952, p. 163.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 130 din 7 martie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” compozitorului Tiberiu Brediceanu, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 9, 12 martie 1956, p. 39.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 205 din 15 mai 1957 pentru conferirea titlurilor de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă”, „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, precum și conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de artă și altor lucrători din domeniul culturii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, p. 115.

Bibliografie

Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962
Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, București, 1999 ISBN 973-9399-03-7
Șerban Ioan et alii, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7

Vezi și

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
UCMR - Biografia lui Tiberiu Brediceanu Arhivat în 6 octombrie 2007, la Wayback Machine.

Articole biografice

Vă mai amintiți de... Tiberiu Brediceanu, 5 aprilie 2011, Adevărul

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-1] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[Serban-2] Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003

[3] Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018

[DR18551932-4] Decretul regal nr. 1.855 din 31 mai 1932 privind decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, nr. 134, Partea I-a, sâmbătă 11 iunie 1932, pp. 3726–3727.

[DR2461943-5] Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.

[6] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 54 din 8 aprilie 1952 privind acordarea titlului de „Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română” compozitorului Tiberiu Brediceanu, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul IV, nr. 19, joi 10 aprilie 1952, p. 163.

[7] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 130 din 7 martie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” compozitorului Tiberiu Brediceanu, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 9, 12 martie 1956, p. 39.

[8] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 205 din 15 mai 1957 pentru conferirea titlurilor de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă”, „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, precum și conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de artă și altor lucrători din domeniul culturii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, p. 115.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]