Helmut Schmidt

politician german
Helmut Schmidt

Helmut Schmidt în 1977
Date personale
Nume la naștereHelmut Heinrich Waldemar Schmidt Modificați la Wikidata
PoreclăSchmidt Schnauze Modificați la Wikidata
Născut[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Hamburg, Germania[9][10] Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Hamburg, Germania[9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFriedhof Ohlsdorf[*][[Friedhof Ohlsdorf (cemetery in Hamburg, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (Boala arterială periferică) Modificați la Wikidata
PărințiGustav Ludwig Schmidt[*][[Gustav Ludwig Schmidt ((1888-1981))|​]]
Ludovica Schmidt[*][[Ludovica Schmidt ((1890-1968))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLoki Schmidt[*][[Loki Schmidt (German environmentalist (1919-2010))|​]] () Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
CopiiSusanne Schmidt[*][[Susanne Schmidt (jurnalistă germană)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
economist
funcționar public[*]
autor de non-ficțiune[*]
scriitor
om de stat
editor[*]
ministru Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[11]
Bonn[11]
Strasbourg
Bruxelles Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[12][13] Modificați la Wikidata
Deputat în Bundestagul Germaniei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Legislatură
Grup parlamentarSPD-Bundestagsfraktion[*][[SPD-Bundestagsfraktion (parliamentary group of the German Bundestag)|​]]
Ales în
În funcție
 – 
Legislatură5th German Bundestag[*][[5th German Bundestag |​]]
legislatura 1969–1972[*]
Grup parlamentarSPD-Bundestagsfraktion[*][[SPD-Bundestagsfraktion (parliamentary group of the German Bundestag)|​]]
Ales înAlegeri legislative în Germania de Vest
Alegeri legislative în Germania de Vest
În funcție
 – 
Succedat deEugen Glombig[*]
CircumscripțiaBundestagswahlkreis Hamburg-Nord II[*][[Bundestagswahlkreis Hamburg-Nord II (federal electoral district of Germany)|​]]
Legislatură3rd German Bundestag[*][[3rd German Bundestag |​]]
4th German Bundestag[*][[4th German Bundestag |​]]
Ales înBundestagswahl 1957[*][[Bundestagswahl 1957 (election)|​]]
Alegeri legislative în Germania de Vest
În funcție
 – [1]
Legislatură2nd German Bundestag[*][[2nd German Bundestag |​]]
Grup parlamentarSPD-Bundestagsfraktion[*][[SPD-Bundestagsfraktion (parliamentary group of the German Bundestag)|​]]
Ales înAlegeri legislative în Germania de Vest
Ministru de externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernKabinett Schmidt III[*][[Kabinett Schmidt III (cabinet of the German Federal Government headed by Chancellor Helmut Schmidt (1980-1982))|​]]
Precedat deHans-Dietrich Genscher
Succedat deHans-Dietrich Genscher
Al 5-lea Cancelar federal al Germaniei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Guvern
Precedat deWilly Brandt
Succedat deHelmut Kohl
Ministrul Federal al Economiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deKarl Schiller[*]
Succedat deHans Friderichs[*]
Al 9-lea Ministru federal de Finanțe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernKabinett Brandt I[*][[Kabinett Brandt I (cabinet of the German Federal Government headed by Chancellor Willy Brandt (1969-1972))|​]]
Kabinett Brandt II[*][[Kabinett Brandt II (cabinet of the German Federal Government headed by Chancellor Willy Brandt (1972-1974))|​]]
Precedat deKarl Schiller[*]
Succedat deHans Apel[*]
Ministru federal al Apărării Modificați la Wikidata
În funcție
 – [2][3]
GuvernKabinett Brandt I[*][[Kabinett Brandt I (cabinet of the German Federal Government headed by Chancellor Willy Brandt (1969-1972))|​]]
Precedat deGerhard Schröder[*]
Succedat deGeorg Leber[*]
Membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Senator de interne în Hamburg Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernSenat Nevermann II[*][[Senat Nevermann II (cabinet of the government of the free city and state of Hamburg, Germany)|​]]
Senat Weichmann I[*][[Senat Weichmann I (cabinet of the government of the free city and state of Hamburg, Germany)|​]]
Succedat deHeinz Ruhnau[*][[Heinz Ruhnau (politician german)|​]]
Europarlamentar Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Premiicetățean de onoare al orașului Berlin[*] ()
Orden wider den tierischen Ernst[*][[Orden wider den tierischen Ernst (Prize of the Aachen Carnival Association)|​]] ()
Premiul Eric-M.-Warburg[*] ()
Crucea de Fier cl. a II-a[*]
Four Freedoms Award – Freedom Medal[*][[Four Freedoms Award – Freedom Medal (American award)|​]] ()
Hanns Martin Schleyer-Preis[*][[Hanns Martin Schleyer-Preis (award)|​]] ()
Ewald-von-Kleist-Preis[*][[Ewald-von-Kleist-Preis |​]] ()
cetățean de onoare al Hamburgului[*] ()
Global Economy Prize[*][[Global Economy Prize (German economics prize)|​]] ()
...mai multe...
Partid politicSPD (din ) Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Hamburg (economist[*][[economist (academic title)|​]], )
Klindworth-Scharwenka-Konservatorium[*][[Klindworth-Scharwenka-Konservatorium (school)|​]]
Lichtwarkschule[*][[Lichtwarkschule (German high school)|​]] ()
Semnătură

Helmut Heinrich Waldemar Schmidt (n. 23 decembrie 1918, Hamburg – d. 10 noiembrie 2015, Hamburg) a fost un om politic german, fost cancelar federal al Germaniei care în decursul carierei sale a avut o influență majoră în viața politică a țării. A fost cancelar al Republicii Federale Germania în perioada 16 mai 1974 - 1 octombrie 1982.

Biografie

modificare

Născut în 1918 la Hamburg, este ultimul dintre cancelarii germani care au participat la al Doilea Război Mondial. După război a făcut studii de economie, apoi a lucrat la primărie. În 1953 a fost ales în Bundestag (parlamentul Germaniei), fiind membru al partidului social-democrat SPD. Profesorul său, Karl Schiller,[14] l-a îndrumat mereu în definirea programelor economice ale SPD. În 1961 s-a întors în orașul natal, Hamburg, unde s-a evidențiat în functia de senator de interne în 1962 în timpul cruntelor inundații.[15]

În 1966 a fost reales în Bundestag. În 1967 an a fost ales șef al grupului parlamentar social-democrat.[16] În 1969 a fost numit numit ministru al Apărării.[16] În 1972 a renunțat la Apărare pentru funcția de ministru la Finanțe.[16] Aceasta a fost o sarcină dificilă: era recesiune economică, și se desfășura și prima criză petrolieră.

Problemele economice nu erau singurele. Anii 1970 au fost destul de tulburi: amenințări teroriste – Fracțiunea Armata Roșie (RAF) –, crime, răpiri; punctul maxim a fost atins în 1977, când un avion de pasageri al companiei Lufthansa a fost deturnat în Somalia.[17]

În 1974 a fost ales cancelar federal al Germaniei. Mandatul de cancelar a fost legat de prietenia cu Valéry Giscard d'Estaing, președinte al Franței, ceea ce l-a ajutat în probleme europene.[18] Astfel, împreună, ei au susținut lărgirea procesului de integrare europeană și formarea Uniunii Economice și Monetare (UEM). În octombrie 1982 Schmidt a fost determinat să demisioneze în urma unui vot constructiv în Bundestag (vicecancelarul Hans-Dietrich Genscher făcuse un dublu joc).[19]

Schmidt a rămas un membru marcant în viața politică germană.[16] A fost un publicist cunoscut; scrie în „Die Zeit[20] – Timpul – un cotidian de influență al stângii. Este considerat unul din cei mai puternici și eficienți cancelari de după Konrad Adenauer.[21][22] A fost rațional, cumpătat dar fumător incorigibil, a avut o concepție de viață prusacă, însă a avut probleme în a-și impune pe durată punctul de vedere în interiorul propriului partid, partidul social-democrat (SPD).[23]

Politica externă a guvernului Schmidt

modificare
 
Cancelarul Helmut Schmidt și președintele Nicolae Ceaușescu la București, 6-7 ianuarie 1978

Helmut Schmidt a continuat politica de detensionare față de blocul răsăritean inițiată de Willy Brandt, cunoscută îndeobște sub numele de Ostpolitik. Pe această linie a continuat plățile către România în Acțiunea Recuperarea, care viza cumpărarea de persoane aparținând minorității germane din România.

Relațiile intergermane

modificare

URSS a fost intransigentă mai ales față de ideea extinderii relațiilor externe ale RFG. În RDG s-a încercat pe parcursul anilor 1970 o revenire la politica promovată anterior de Walter Ulbricht. Se urmărea eliminarea oricăror referiri la națiunea germană întreagă. În 1974 constituția RDG e modificată pentru a elimina termeni precum „Germania unită”, întreagă. Imnul se cânta fără versuri, se dorea clădirea unei identități socialiste est-germane.

Pentru a impulsiona relațiile bilaterale s-a încearcat menținerea firului relațiilor economice. Relațiile economice au devenit elementul de stabilitate a relației „germano-germane” (între RFG și RDG). În 1974 H.D. Genscher a preluat postul de ministru de externe și s-a ocupat îndeaproape de aceste relații economice. Schmidt a continuat relațiile economice cu RDG-ul chiar și după ce URSS a invadat Afghanistanul, de asemenea atunci când NATO a adoptat dual track decision. Însă și pentru RDG era dificil să mențină și promoveze relațiile cu RFG, căci spre sfârșitul anilor 1970 presiunea URSS asupra liderilor est-germani a devinit apăsătoare. Constrângerile s-au întețit mai ales după incidentele din Polonia, când politica est-germană s-a radicalizat. RDG a luat inițiativa transformării în ambasade a reprezentanțelor celor două Germanii (adâncind astfel diferențele), a mărit taxa de tranzit și a încercat acreditarea unei cetățenii est-germane.

Între 11-13 decembrie 1981 a avut loc în RDG, la Werbellinsee, prima întâlnire la nivel înalt germano-germană (intergermană) între cei doi șefi de guvern.[24] Deși se dorea o întâlnire istorică, ea s-a dovedit a fi una mai mult formală din cauza constrângerilor Uniunii Sovietice și a tensiunilor politice din Polonia (unde se introdusese legea marțială). Acestea au marcat negativ întâlnirea. În cele din urmă economicul a ajuns să fie singura cale concretă de comunicare.

Calculul vest-german de a transforma, prin apropiere, guvernul comunist, s-a dovedit un eșec. Conceptul nu a avut capacitatea de a orienta RDG spre democrație. Cu toate că această politică a permis RDG să obțină o serie de concesii din partea RFG, Germania de Est nu a devenit mai reconciliantă.

Dimensiunea securității

modificare

Pe parcursul anilor ’70, strategia de securitate a Vestului era sprijinită pe 3 piloni:

  1. arme convențiale (rază de acțiune < 150 km)
  2. arme euro-strategice (150-5000 km)
  3. arme intercontinentale (peste 5000 km)
În anii '70 se poartă discuții în jurul pilonilor 1 și 3. Punctul 1 – la Viena, un tratat MBFR (în anii ’90 se încheie) și punctul 3 – SALT I în 1972 și SALT II în 1979.

URSS ia inițiativa de înlocuire SS4 și SS5 din Europa cu arme mai precise, cu încărcătură nucleară mai puternică – SS20. Și nici nu încalcă vreun tratat sau alte negocieri. Față de situația creată, Occidentul pare în inferioritate. De ce? SUA începuse să retragă rachete cu rază medie din Europa, iar URSS le sporea. În aceste condiții Germania era cea mai afectată de aceste schimbări => solicită SUA garanții de securitate. Președintele Carter nu a găsit decât de a da asigurări verbale de ajutor în caz de atac și că rachetelor SS20 se putea răspunde cu armele deja existente și mai promit că vor lua în considerare folosirea armelor cu neutroni pentru apărare în caz de atac.

În 1979 președintele republican Carter a fost constrâns să-și reconsidere politica pentru Europa, asigurările verbale nefiind de ajunse. Tot acum au loc întâlnirile din Guadalupa, unde participă SUA, Schmidt, președintele francez și premierul UK. Decizii: - să se amplaseze rachete de rază medie pe teritoriul german, însă Schmidt obține acordul de a instala și în alte state europene. Conștienți de opoziția ce avea să vină, cei 4 au luat în considerare și demararea în paralel a unor discuții cu Moscova cu privire la retragerea rachetelor SS20.

În final, se ajunge la un compromis, și anume strategia dublei decizii:

  • discuții diplomatice cu Moscova => în caz de eșec =>
  • aducerea și amplasarea rachetelor

Pentru a deveni o strategie, această decizie trebuia aprobată de liderii NATO => summitul NATO la 12 decembrie 1979 unde se decide amplasarea a 108 rachete Pershing II și 464 de rachete de croazieră + să se avanseze în numele NATO către URSS propunerea de retragere a rachetelor sovietice cu rază medie de acțiune. Reacția URSS: invadează Afghanistanul.

În aceste condiții, Germania se aliniază la politica Occidentală; decide să boicoteze Jocurile Olimpice de la Moscova și va trece la o creștere reală a cheltuielilor sale de apărare. Această politică va genera opoziție puternică pe plan intern (chiar manifestații de protest). În ciuda acestora, Schmidt va rămâne ferm pe poziții și va promova o fermă politică de înarmare.

Pe acest fundal apare o ruptură internă în SPD care va contribui și ea la căderea guvernului din 1982. SPD se îndepărtează de politica lui Schmidt și va rezulta o politică nerealistă care îi va împiedica să mai câștige multă vreme alegerile.[25] Locul lui Schmidt e luat de Oskar Lafontaine, care visa printre altele retragerea Germaniei din NATO și care s-a opus în 1989 unificării germane.

  1. ^ basic data about the members of the Bundestag, accesat în  
  2. ^ Verteidigungsminister seit 1955 (în germană), accesat în  
  3. ^ Verteidigungsminister seit 1955 (în germană), accesat în  
  4. ^ a b Helmut Schmidt, GeneaStar 
  5. ^ a b Helmut Schmidt, Discogs, accesat în  
  6. ^ a b Helmut Schmidt, Gran Enciclopèdia Catalana 
  7. ^ a b Helmut Schmidt, Munzinger Personen, accesat în  
  8. ^ a b Helmut Schmidt, Filmportal.de, accesat în  
  9. ^ a b „Helmut Schmidt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Шмидт Гельмут, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  11. ^ a b „Helmut Schmidt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  14. ^ media, resch, Weit jenseits von Ressort- und Landesgrenzen (în germană), www.helmut-schmidt.de 
  15. ^ Sturmflut 1962: Die große Rettungsaktion (în germană), NDR, 3 ianuarie 2023
  16. ^ a b c d Vor 40 Jahren: Helmut Schmidt wird Bundeskanzler (în germană), Deutscher Bundestag, 2014
  17. ^ Sontheimer, Michael (), Helmut Schmidt und die RAF: Der Mann, der die Terrorgruppe besiegte (în germană), Der Spiegel, ISSN 2195-1349 
  18. ^ deutschlandfunk.de, Zum Tod von Valéry Giscard d’Estaing - Der überzeugte Europäer (în germană), Deutschlandfunk 
  19. ^ »Wenn nur die FDP nicht wieder reinkommt« (în germană), Der Spiegel, , ISSN 2195-1349 
  20. ^ Ein zweites Leben bei der ZEIT, www.zeit.de 
  21. ^ Arnulf Baring (), Bilanz der Kanzlerschaft Helmut Schmidt: Einfach nur die Spur halten (în germană), www.handelsblatt.com, arhivat din original la , accesat în  
  22. ^ Helmut Schmidt (1918–2015), www.zeit.de 
  23. ^ Helmut Schmidt scheiterte an der eigenen Partei - WELT (în germană), DIE WELT 
  24. ^ Gipfeltreffen - DDR | Zeitklicks, www.zeitklicks.de 
  25. ^ Helmut Kohl (în germană), Geschichte der CDU,  

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Helmut Schmidt la Wikimedia Commons