Wikipedia

Helvella macropus

specie de ciupercă

Helvella macropus (Christian Hendrik Persoon, 1796 ex Petter Adolf Karsten, 1871) din încrengătura Ascomycota, în familia Helvellaceae și de genul Helvella,[1][2][3] este o specie de ciuperci comestibile. Un nume popular nu este cunoscut. Acest burete saprofit și nu prea frecvent trăiește în grupuri mai mari sau mici pe orice sol, preferând însă o împrejurime mai umedă și umbroasă. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase și mixte, de-a lungul marginilor acestora, adesea pe lângă fagi precum sub tufișuri între urzici. Apare de la câmpie la munte, din (iulie) august până la sfârșitul lui octombrie, uneori și în noiembrie.[4][5]

Helvella macropus
Genul Helvella, aici Helvella macropus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Subdiviziune: Pezizomycotina
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Helvellaceae
Gen: Helvella
Specie: H. macropus
Nume binomial
Helvella macropus
(Pers.) P.Karst (1871)
Sinonime
  • Octospora bulbosa Hedw. (1789)
  • Peziza macropus Pers. (1796)
  • Peziza bulbosa (Hedw.) Nees (1817)
  • Macroscyphus macropus (Pers.) Gray (1821)
  • Macropodia macropus (Pers.) Fuckel (1870)
  • Aleuria macropus (Pers.) Gillet (1879)
  • Lachnea bulbosa (Hedw.) W.Phillips (1887)
  • Macropodia bulbosa (Hedw.) Sacc. (1887)
  • Cowlesia bulbosa (Hedw.) Nieuwl. (1916)
  • Cyathipodia macropus (Pers.) Dennis (1960)
  • Helvella bulbosa (Hedw.) Kreisel (1984)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Petter Adolf Karsten

Deși specia a fost descrisă deja mai devreme de mai mulți botaniști, astfel și de Johann Hedwig ca Octospora bulbosa în volumul 2 al marii sale opere Descriptio et adumbratio microscopico-analytica muscorum frondosorum nec non aliorum vegetantium e classe cryptogamica Linnaei novorum dubiisque vexatorum din 1789,[6] care a fost până în secolul al XX-lea numele binomial, dar s-a hotărât că cel valabil are să fie Peziza macropus, determinat de omul de știință bur Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium din 1796.[7]

Micologul finlandez Petter Adolf Karsten a transferat specia corect la genul Helvella sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 19 al jurnalului botanic Bidrag till Kännedom av Finlands Natur och Folk din 1871,[8] fiind numele curent valid (2020).

Specia a mai fost descrisă sub mai mulți alți taxoni (vezi și infocaseta), cu toții acceptați sinonim, din care unii sunt folosiți până în prezent. Mai multe încercări de redenumire precum variații vezi la Index Fungorum.[1]

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină macer=slab, slăbuț, mai lung în relație cu grosimea,[9] datorită aspectului general.

Descriere

modificare
 
Bres.: Macropodia macropus
  • Corpul fructifer: are un diametru de 2-5cm, este coriaceu-fragil, în formă de cupă și preponderent umed. Suprafața inferioară este netedă, la început gri-albicioasă, apoi gri-brună până ocru-brună, bătrană nu rar închis brună, iar cea exterioară, inițial aproape netedă, devine repede granuloasă chiar ceva pâsloasă, fiind în stadiu tânăr colorată ca partea superioară, dar capătă și ea tonuri cu brun, rămânând însă mai deschisă. Marginea pălăriei este și ea slab pâsloasă.
  • Piciorul: mereu mai lung decât diametrul pălăriei, are o înălțime de 4-5 (8)cm și o grosime de 0,4-0.6cm, este mai mult sau mai puțin cilindric, ceva îngroșat spre bază și subțiat spre vârf sau în formă de fus, cu o consistență ceva mai dură și elastică în comparație cu pălăria, fiind catifelat până granulat până chiar slab pâslos ca partea exterioară a pălăriei, uneori cu riduri insinuate, inițial plin, mai târziu gol pe dinăuntru. Coloritul exterior este gri-albicios până gri-brun, în vârstă brun, nu rar ca pălăria. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: de colorit gri-albicios până gri-ocru, este subțire, ceroasă, fragilă și în picior puțin mai elastică. Mirosul este plăcut fructuos, de ciuperci, și gustul savuros, și el tipic de bureți.[4][5]
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, hialini (translucizi) și netezi, dar sub microscop cu o mărire mai mare fin punctați pe exterior, cu o picătură uleioasă mare în mijloc precum două (sau mai multe) mai mici spre fiecare capăt, având o mărime de 20-25 x 11-14 microni. Pulberea lor este albă. Asciile cilindric clavate și pediculate de 250–280 x 13–16 microni conțin fiecare câte 8 spori. Parafizele (celule sterile între ascii) filamentoase de 3-4 µm grosime se umflă până la 6-12µm spre vârfurile ascuțit clavate sau capitate.[10]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[11][12]
  •  
    H. macropus, spori
  •  
    H. macropus, partea superioară
  •  
    H. macropus tânăr, picior și partea inferioară
  •  
    H. macropus bătrâni
  •  
    H. macropus tineri, grup

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată cu specii asemănătoare în majoritate ceva mai mari, cu toate de comestibilitate restrânsă sau necomestibile, ca de exemplu: Helvella albella,[13] Helvella atra,[14] Helvella capucina,[15] Helvella compressa,[16] Helvella cupuliformis,[17] Helvella elastica,[18] Helvella ephippium,[19] Helvella queletii,[20] Helvella solitaria[21] sau Helvella villosa + imagini.[22] Datorită aspectului, soiul ar putea fi confundat de asemenea cu bureți de genul Peziza, de exemplu Peziza badia[23] și Peziza varia.[24] tinere, ambele comestibile, dar ultim numita fără valoare culinară.

Specii de ciuperci asemănătoare

modificare
  •  
    Helvella albella
  •  
    Helvella atra
  •  
    Helvella capucina
  •  
    Helvella compressa
  •  
    Helvella cupuliformis
  •  
    Helvella elastica
  •  
    !Helvella ephippium!
  •  
    Helvella queletii
  •  
    Helvella solitaria
  •  
    Peziza badia
  •  
    Peziza varia

Valorificare

modificare

Această specie de miros și gust savuros conține numai puțină giromitrină și este descrisă în literatură în mod repetat drept ciupercă comestibilă excelentă, fiind una dintre puținele comestibile fără îndoială din acest gen. Totuși, pentru a elimina toxina în permanență, un timp suficient de fiert este deosebit de important și aici.[25]

Note

modificare
  1. ^ a b Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ NCBI
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 612-613 - 3, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 38-39, ISBN 3-405-11568-2
  6. ^ Johann Hedwig: „Descriptio et adumbratio microscopico-analytica muscorum frondosorum nec non aliorum vegetantium e classe cryptogamica Linnaei novorum dubiisque vexatorum”, vol. 2, Editura I. G. Müller, Leipzig 1789, p. 34, tab. 10C, fig. 1-5 [1]
  7. ^ C. H. Persoon: „Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium”, vol. 1, Editura Peter Phillip Wolf, Leipzig (Lipsiae) 1796, p. 26 Observationes%20mycologicae.%20Seu%20descriptiones%20tam%20novorum%2C%20quam%20notabilium&f=false
  8. ^ P. A. Karsten: „Panellus stipticus”, în: „Bidrag till Kännedom av Finlands Natur och Folk”, vol. 19, 1871, p. 37
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 712
  10. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1191
  11. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 652, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – Partea II a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura G. Fischer, Jena 1950, p. 90
  13. ^ Ulrike Rohde, Gerd Alberti (ed.): „Die Sandhausener Dünen: naturkundliche Beiträge zu den Naturschutzgebieten …”, Editura Landesanstalt für Umweltschutz Baden-Württemberg, Stuttgart 1994, p. 100
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 346-347, ISBN 3-405-12124-8
  15. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1177
  16. ^ Michael Beug, Alan E. Bessette, ‎Arleen R. Bessette: „Ascomycete Fungi of North America: A Mushroom Reference Guide”, Editura University of Texas Press, Austin 2014, p. 158, ISBN: 978-0-292-75452-2
  17. ^ H. Dissing, J. A. Nannfeldt: „Helvella cupuliformis sp. nov.”, în: „Svensk Botanisk Tidskrift”, vol. 60, p. 325-326
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 620-621, ISBN 3-405-12116-7
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 532-533, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 540-541, ISBN 3-405-12124-8
  21. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 1116, ISBN 3-8289-1619-8
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 534-535 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 670-671, ISBN 3-405-12081-0
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 558-559, ISBN 3-405-12124-8
  25. ^ 123 Pilzsuche

Bibiliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 526, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • P. G. Jamoni: „I funghi dell'ambiente Alpino”, în: „Funghi e Ambiente”, nr. 62-63, 1993, p. 51
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963
  • N. Van Vooren: „Notes sur le genre Helvella L. (Ascomycota, Pezizales) - 1. Le sous-genre Elasticae”, în: „Bulletin mycologique et botanique Dauphiné-Savoie”, vol. 199, 2010

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Helvella_macropus&oldid=16228627