Deschide meniul principal

Hermann Kusmanek von Burgneustädten

Hermann Kusmanek von Burgneustädten
Hermann Kusmanek von Burgneustädten als GO.png
Hermann Kusmanek von Burgneustädten, general-colonel
Date personale
Născut16 septembrie 1860
Sibiu, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat7 august 1934 (73 de ani)
Viena, Statul Federal al Austriei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
PărințiJosef Kusmanek
Juliana Wiehner
Căsătorit cuJohanna Zeschko
CopiiAnna și Laura
NaționalitateFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac; Flag of Austria.svg austriacă
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac; Flag of Austria.svg austriacă
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
PoreclaDer Löwe von Przemyśl (Leul de la Przemyśl)
StudiiMilitär-Oberrealschule din Mährisch-Weißkirchen
Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt
K.u.k. Kriegsschule (Școala de Război) din Viena
Activitate
A luptat pentruImperiul Austro-Ungar
GradulGeneral-colonel) al Armatei Imperiale Austro-Ungare
A comandatȘef al RI nr. 93 la Bistrița (1897-1899)
Comandor al brigăzii de infanterie nr. 65 la Győr (1908)
comandor al diviziei nr. 3 din Linz (1910)
comandor al diviziei 28 infanterie din Ljubljana
Comandor al fortăreței Przemyśl (1914-1915)
Bătălii / RăzboaieAsediul Przemyślului (1914-1915)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Maria Terezia
Ordinul împărătesc Leopold, Marea Cruce cu săbii
Ordinul imperial Coroana de Fier clasa I
Crucea de Merit Militar clasa I cu decorație de război
Crucea de fier de clasa 1 (Germania imperială)
Crucea de Comtur de clasa a 2-a al Ordinului saxon „Sf. Henric”
Ordinul persian al Soarelui și al Leului de clasa a 2-a

Hermann Kusmanek von Burgneustädten (n. 16 septembrie 1860, Sibiu - d. 7 august 1934, Viena) a fost general-colonel al Armatei Comune k. u. k., numit Der Löwe von Przemyśl (Leul de la Przemyśl) precum un k. k. consilier secret. El a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia.

BiografieModificare

FamilieModificare

Hermann a fost fiul superintendentului de poliție Josef Kusmanek și a soției sale Juliana, născută Wiehner. Din 1890 a fost căsătorit cu Johanna Zeschko. Soții au avut două fiice, Anna și Laura.

În ziua de 3 octombrie 1913, Hermann Kusmanek a fost înnobilat pentru meritele lui militare de către împăratul Franz Joseph al Austriei. În amintirea recunoscătoare a fostei sale unități de formare, el a ales titlul von Burgneustädten Mai departe a preluat în stema sa unul dintre cele două turnuri din stema orașului Wiener Neustadt. Soția și fiicele au obținut de asemenea permisia de a purta acest titlu.[1]

Cariera militarăModificare

 
Stema Generalului 1913

Înainte de Primul Război MondialModificare

Tânărul Kusmanek a absolvit liceul militar (Militär-Oberrealschule) în Mährisch-Weißkirchen, apoi Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. După absolvirea acelei, a fost transferat pe 18 august 1879 ca locotenent la regimentul infanterie nr. 63, frecventând între ani 1882-1884 Școala de Război (K.u.k. Kriegsschule), academia militară austriacă din Viena. După acea a fost avansat destul de repede:[2][3]

  • 1 noiembrie 1884 locotenent major și alocarea la Statul Major General cu servicii în Budapesta, Foča și Ljubljana,
  • 1 mai 1888 căpitan de clasa 1, ofițer de stat major în corpul armatei nr. 3 din Graz, apoi, între 1889 și 1893, ofițer de concept în Ministeriul de Război din Viena, în sfârșit comandant unei companii în regimentul de infanterie nr. 73 din Eger,
  • 1 noiembrie 1894 major, pentru 3 ani angajat în biroul de cartografiere al Statului Major și în arhiva a istoriei de război la Viena,
  • 1 mai 1897 locotenent-colonel și pentru peste 2 ani comandor al regimentului infanterie nr. 93 din Bistrița
  • 1 noiembrie 1900 colonel, șef al biroului prezidial în Ministeriul de Război.
 
Kusmanek ca GM
 
Kusmanek ca FML

În sfârșit, la 1 noiembrie 1906 (rang de la 22 noiembrie 1906), a fost numit general (Generalmajor (GM))[4] la vârsta de numai 46 de ani (trebuie luat în seamă, că a obținut rangurile, Austria nefiind implicată în nici un război). A mai rämas șef al biroului până în 1908, după acea a fost numit comandor al brigăzii de infanterie nr. 65 din Győr. La 1 noiembrie 1910 (rang de la 8 noiembrie 1910) a fost numit Feldmarschall-Leutnant (FML)[4] și comandant al diviziei nr. 3 din Linz, iar din 1911 comandor al diviziei 28 infanterie (cu 27 de regimente) din Ljubljana.

În Primul Război MondialModificare

La începutul Primului Război Mondial, Kusmanek a devenit comandor al fortăreței Przemyśl. După ce feldmareșalul Svetozar Boroević von Bojna a abandonat ultimul cap de pod peste râul San la Jarosław, retrăgând armata a III-a, forțele armate țariste sub comanda generalului Radko Dimitriev (de origine bulgărească) au avut drumul liber și au început primul asediu al fortăreței, începând atacul la 24 septembrie 1914. Kusmanek a avut ca trupe numai 65 de batalioane, nu puține de rezerviști precum 988 de tunuri, din care numai 28 corespundeau stadiului cel mai modern al tehnicii de atunci. Totuși a izbutit să se apere cu succes, rușii pierzând în numai 3 zile 40.000 de soldați (morți sau râniți grav). Dimitriev nu a mai atacat, dar a terminat asediul de abia la 11 octombrie al anului, când forțe puternice austro-ungare veniseră în ajutor (corpurile de armată nr. XXVIII precum divizia a 19-a cavalerie al corpului de armată nr. XII ca blocadă și Boroević cu armata a 3-a).[5] Pentru respingerea asediului, Kusmanek a fost onorat la 1 noiembrie 1914 cu noul titlu militar general de infanterie (General der Infanterie) (care avea să înlocuiască titlul de Feldmarschall-Leutnant, dar trebuia să fie acordat nou în acești ani, fiind o onoare suplimentară).[4]

Dar după numai 3 săptămâni (5 noiembrie) și lupte crâncene, inamicul a înconjurat Przemyślul din nou, de astă dată prin armata a 11-a țaristă condusă de generalul Andrei Nikolaevici Selivanov. Generalul a apărat fortăreața cu vitejie. Dar când cetatea nu mai putea fi ținută ca urmare a echipamentului și a hranei insuficiente, Kusmanek i-a cerut împăratului aprobarea unei predări onorabile, acordată de monarh.[6] După o ultimă încercare de a scăpa, pe 19 martie, generalul a decis să predea cetatea forțelor armate rusești. După distrugerea tuturor armelor, a fortificațiilor și a tuturor celorlalte materiale de război, a permis în cele din urmă armatelor ruse să intre în oraș (22 martie). El însuși, purtând pe piept Ordinul său Imperial Rusesc „Sf. Ana” de clasa 1 cu brilianți, a intrat în prizonierat cu 2,500 de ofițeri precum 117 000 de subofițeri și soldați timp de aproape trei ani.[5] În această perioadă a locuit la Nijni Novgorod, mai târziu a ocupat patru camere în clădirea Adunării Generale a Kievului.[7]

Deja la 1 mai 1917 Kusmanek, cu toate că prizonier, a obținut rangul de Generaloberst (GO) (general-colonel) (general de 3 stele, fostul Feldzeugmeister) , validat la 1. Martie 1918, după eliberarea lui.[4] În plus a fost numit consilier secret.

EpilogModificare

Ca recunoaștere a meritelor sale în apărarea dublă a fortăreței Przemyśl, Kusmanek a fost onorat, sub președinția capitolului ordinului prin Feldmareșalul Franz Conrad von Hötzendorf, cu Ordinul Maria Terezia, la 10 martie 1921 (promoția nr. 186).[8] Deja cu ani înainte a căpătat porecla Der Löwe von Przemyśl (Leul de la Przemyśl).

Se spune, că Kusmanek ar fi fost ceh, ce nu este corect. Constatat sunt rădăcinile familiei tatălui în Moravia. Dar mult decoratul general, a vorbit, conform documentelor sale militare, pe lângă limba sa maternă, germana, în plus numai franceza, româna precum maghiara.[2]

El este înmormântat într-un mormânt de onoare în Cimitirul Central din Viena (grupul 30 E, rândul 2, nr.21).[9]

Onoruri (selecție)Modificare

NoteModificare

  1. ^ Stema kui H. Kusmanek von Burgneustädten
  2. ^ a b Weltkriege AT
  3. ^ Österreichisches Biographisches Lexikon: „Kusmanek von Burgneustädten (österreichischer Adel 1913), Hermann”, vol. 4, Editura Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena 1968, p. 372
  4. ^ a b c d Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv, Viena 2007, p. 98
  5. ^ a b Karl Kiszling: „Kusmanek von Burgneustädten, Hermann”, în: Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL), vol. 4, Editura Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena 1969, p. 372
  6. ^ a b Kurt Dieman-Dichtl: "Niederösterreichischer Fenstergucker", Editura Berger, Horn 2002, p. 68-69
  7. ^ Anno: Korespondenz Rundschau
  8. ^ a b Dr. Géza Kövess de Kövessháza: „Die Militär-Maria Theresien-Ordens-Ritter des Weltkrieges 1914-1918”, în anuarul al V.K.E.I.Ö, Viena 1937
  9. ^ Mormântul lui Hermann Kusmanek von Burgneustädten
  10. ^ Arhiva ofițerilor (în limba germană
  11. ^ Feldblatt Nr. 1232, de sâmbătă, 16 martie 1918, p. 3
  12. ^ a b Politische Chronik der Oesterreichische-Ungarischen Monarchie, Viena 1918, p. 130
  13. ^ Stenographische Sitzungs-Protokolle der Delegation des Reichsrathes, Verlag der k.-k. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1910, p. 51

BibliografieModificare

  • R. Stuckheil: „Die strategische Rolle Przemyśls auf dem östlichen Kriegsschauplatz”, în: Militärwissenschaftliche und technische Mitteilungen, Viena 1923
  • R. Stuckheil: „Die 2. Einschließung der Festung Przemyśl”, în: Militärwissenschaftliche und technische Mitteilungen, Viena 1924-1926
  • Maximilian Ehnl, Edwin Freiherr von Sacken: „Österreich-Ungarns letzter Krieg, 1914-1918“, vol. 1-2, Editura Verlag der Militärwissenschaftlichen Mitteilungen, Viena 1929-1930
  • Oskar von Hofmann, Gustav von Hubka: „Der Mil[itär].-Maria Theresien-Orden, Die Auszeichnungen im Weltkrieg 1914–18“, Editura Verlag der Militärwissenschaftliche Mitteilungen, Viena 1944, p. 175–180
  • Richard Ritter von Stenitzer, Albert Pethö (ed.): „Belagerung und Gefangenschaft: vom Przemysl bis Russisch-Turkestan : das Kriegstagebuch des Dr. Richard Ritter von Stenitzer, 1914-1917”, Editura Ares, Graz 2010, ISBN 3902475838

Legături externeModificare