Wikipedia

Homeopatie

Homeopatie: din limba Greacă hómoios- "asemănător-" + páthos "suferință"

Homeopatia este o pseudoștiință,[1][2] formă a medicinei alternative, în care medicii tratează pacienții cu preparate foarte diluate care se crede că provocă oamenilor sănătoși simptome similare cu cele prezentate de către pacient. Comunitatea științifică din Marea Britanie consideră homeopatia la fel de eficace ca un placebo.[3][4][5] Ea este considerată pseudoștiință.[1][2]

Au existat patru mari evaluări la scară largă a homeopatiei de către organisme naționale sau internaționale: Consiliul Național Australian pentru Sănătate și Cercetare Medicală; Comitetul științific și tehnic al Camerei Comunelor din Regatul Unit; Consiliul consultativ științific al Academiilor Europene și Biroul federal de sănătate din Elveția. Fiecare a concluzionat că homeopatia este ineficientă și a recomandat ca practica să nu mai primească finanțare.[6][7][8] Serviciul Național de Sănătate din Anglia (NHS) a anunțat o politică de nefinanțare a medicinei homeopate deoarece reprezintă „o utilizare nejudicioasă a resurselor”.[9] NHS a cerut Departamentului de sănătate din Marea Britanie să adauge remediile homeopatice pe lista neagră a produselor cu prescripție interzise,[10] iar NHS a încetat să mai finanțeze remediile homeopate din noiembrie 2017.[11]

Opinii care susțin homeopatia

modificare

Teoria homeopatiei a fost dezvoltată de medicul saxon Samuel Hahnemann (1755–1843), enunțată în 1796 și extinsă în 1810 în lucrarea Organon der Heilkunst („Organon-ul artei de a vindeca”), în urma experimentelor pe oameni sănătoși cu substanțe diferite, care au indus simptome asemănătoare cu simptomele prezentate de bolnavi.

Homeopatia este o ramură a medicinei alternative care se ocupă cu tratamentul bolilor prin stimularea capacității de vindecare a organismului precum și cu prevenirea apariției afecțiunilor la cei predispuși. Homeopatia abordează omul ca întreg, încercând să trateze ținând cont de acest întreg și de evoluția sa dinamică. Vindecarea este concepută în homeopatie ca o restaurare rapidă, blândă și permanentă a sănătății prin anihilarea bolii în toată extinderea sa. Esența homeopatiei este principiul similitudinii. Acest principiu poate fi sintetizat în formula „similia similibus curantur” (asemănările sunt vindecate prin mijloace asemănătoare), fiind cunoscut încă de pe vremea lui Hipocrate. De altfel, el a fost un adept al acestui principiu[12][13][14][15][16]. Principiul similitudinii postulează faptul că totalitatea simptomelor și semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanță capabilă să producă simptome similare unei persoane sănătoase. Doar principiul similitudinii este cel care caracterizează această modalitate terapeutică, diferențiind-o de alte metode.[17]

În prezent homeopatia are o largă răspândire pe plan mondial și este practicată în cadru legal, organizat în mod oficial, de către medici cu drept de practică, în 17 țări și în mod curent în peste 80 de țări, [necesită citare] iar în România este recunoscută de Ministerul Sănătății[necesită citare] și practicată oficial numai de medici cu pregătire postuniversitară de specialitate.[necesită citare]

Opinii care resping homeopatia

modificare

Nici observațiile, nici fundamentarea nu îndeplinesc condițiile minime pentru a fi considerate științifice. Așa-numitele experimente patogenetice (provinguri) făcute de homeopați nu au nicio legătură cu afecțiunile care ar trebui tratate, se realizează cu o altă diluție, și sunt de calitate atât de slabă încât nu pot fi trase concluzii robuste în urma lor.[18] Testele științifice (folosind metoda dublului orb, bine-cunoscută pentru probitatea ei) au arătat că tratamentele homeopatice au același efect cu placebo.[19][20]

Doctrina homeopată - legea similitudinii - recomandă un remediu care, ca substanță administrată în doză subponderală unui subiect sănătos, ar produce un set similar de simptome cu cele care se regăsesc la pacientul bolnav. Acest remediu este administrat uzual într-o concentrație extrem de scăzută, preparată printr-o procedură numită potențare, care se presupune că ar imprima diluției mai multă putere terapeutică.

Pentru acest „proces” nu există o explicație satisfăcătoare, fiind doar o rămășiță pseudoștiințifică din epoca alchimiei[necesită citare], când noțiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute sau înțelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor (Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Wöhler, 1828) au adus lămuriri mai clare.

O soluție atât de diluată cum e o doză homeopatică nu mai conține nici măcar o moleculă din substanța inițială dincolo de diluția 11 centezimală, deci nu mai poate avea efecte terapeutice. Susținătorii homeopatiei au emis ipoteza existenței unei „memorii” a apei, ipoteză susținută inițial de rezultatele unui studiu publicat în jurnalul Nature,[21] dar care nu a putut fi confirmată când alți cercetători au încercat să repete experimentul.[22][23]

Organizația Mondială a Sănătății a publicat un document prin care declară că nu susține homeopatia în tratarea următoarelor boli: HIV, TBC, malaria, gripa și diareea la copiii mici.[24]

Cum e văzută homeopatia în comunitatea științifică

modificare

Homeopatia este convingerea că dând unui pacient, cu simptome de o anumită boală, remedii extrem de diluate care sunt gândite a produce aceleași simptome la persoanele sănătoase. Aceste preparate sunt diluate adesea dincolo de punctul în care orice moleculă de tratament nu mai este prezentă.[25] Studiile asupra practicilor homeopatice au fost în mare parte negative sau neconcludente.[26][27][28] Nu există nici o bază științifică pentru principiile homeopate.[29][30][31][32][33][34][35]

Studiul homeopatiei a fost recompensat de oamenii de știință cu două „premii” Ig Nobel[36] (ignoble înseamnă în limba engleză înjositor, rușinos), o „distincție” umoristică, parodie a premiilor Nobel, acordată anual înainte de acestea, pentru realizări care „nu pot sau nu trebuie să mai fie reproduse”. Ele i-au revenit chimistului francez Jacques Benveniste, pentru cercetări privind memoria apei (acordate în 1991 și 1998).

Președintele Consiliului Științific al Japoniei, Ichiro Kanazawa, a declarat că tratamentele homeopatice sunt „clar fără temei”.[37]

Comisia pentru Știință și Tehnologie din Camera Comunelor, Marea Britanie a declarat următoarele: „Explicațiile de ce homeopatia ar funcționa nu sunt, științific, plauzibile”.[3] Consiliul Național pentru Sănătate și Cercetare Medicală din Australia a făcut o evaluare la standarde foarte înalte pentru a stabili pentru ce este utilă homeopatia. Din 68 de probleme de sănătate, homeopatia n-a fost demonstrată a fi eficientă pentru niciuna.[20]

Din cauza ineficienței homeopatiei, mai multe voci din lumea științifică consideră că folosirea acesteia este lipsită de etică.[38][39][40][41]

Analizele chimice extrem de puternice nu pot distinge între apă chioară și apă de preparat medicamente homeopate (care conține ingredientul homeopatic activ).[42]

Legile chimiei dau limita de diluție, care este legată de numărul lui Avogadro, ca fiind aproximativ egală cu diluțiile homeopate 12C (1 parte din 1024).[43][44][45] James Randi și campania 10:23 au evidențiat lipsa ingredientului activ-urilor prin luarea unor „supradoze” mari.[46]

Remedii homeopate

modificare

Remediile homeopate sunt substanțe diluate și dinamizate prescrise după legea similitudinii în doze de obicei infinitezimale. Farmacopeea franceză definește medicamentele homeopate ca preparate obținute prin metoda diluțiilor succesive. Dintre formele cele mai des întâlnite sunt:

  • Tincturile primare
  • Soluțiile
  • Soluțiile oftalmice
  • Soluțiile injectabile
  • Unguentele
  • Supozitoarele
  • Triturările
  • Tabletele
  • Globulele

Tincturile primare se definesc ca preparate lichide extractive rezultate din amestecarea sucului proaspăt presat din plante cu alcool sau prin extracție din plante, părți de plante proaspete sau uscate.

Soluțiile sunt preparate obținute prin dizolvarea substanțelor medicamentoase în solvenți adecvați. În funcție de solventul utilizat la preparare pot fi apoase sau hidroalcoolice.

Diluare

modificare

Remediile homeopate se prepară prin diluări succesive ale ingredientului activ (de obicei pană la punctul în care acesta nu se regăsește în soluția finală). Unitățile de măsură folosite sunt:

  • C; Scara C a fost creată de Hahnemann și fiecare nivel reprezintă un factor de diluare egal cu 100; de exemplu 2C înseamnă ca o unitate din ingredientul activ se regăsește in 10000 de unități de soluție. Hahnemann a recomandat 30C pentru majoritatea remediilor (ceea ce reprezintă un factor de diluare de 1060). Comparativ, 12C este aproximativ echivalent cu concentrația unei soluții obținute prin diluarea unui vârf de sare într-o cantitate de apă egala cu cea din oceanul Atlantic. In practică, concentrații de 200C (folosite spre exemplu in Oscillococcinum - un remediu homeopat des folosit pentru gripă) nu sunt neobișnuite (200C reprezintă o moleculă ingredient activ in 10400molecule de soluție; ca punct de referință - universul are 1080 atomi)
  • D (sau X); reprezintă o scara zecimală (fiecare nivel corespunde unui factor de diluare egal cu 10)

Pericolele tratamentului homeopat

modificare

Diluțiile homeopatice nu au niciun efect direct (dincolo de efectul placebo), dar tratamentul homeopat poate fi periculos din cauza tentației de a evita tratamentul medical real, mai eficace. De exemplu, actrița olandeză de succes Sylvia Millecam a murit de cancer, la 45 de ani, la doi ani de la diagnostic, din cauza opțiunii de a apela la un tratament alternativ în locul celui medical. Într-un caz mai recent, o fetiță de 9 luni care suferea de eczemă a contractat mai multe infecții prin pielea iritată și a murit de septicemie și malnutriție, nefiind tratată medical pentru eczemă deoarece părinții au ales să nu o ducă la spital și să-i administreze numai remedii homeopate (tatăl ei fiind homeopat și lector universitar de homeopatie).[47][48]

Vezi și

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b Naudet, Florian; Falissard, Bruno; Boussageon, Rémy; Healy, David (). „Has evidence-based medicine left quackery behind?” (PDF). Internal and Emergency Medicine. 10 (5): 631–634. doi:10.1007/s11739-015-1227-3. ISSN 1970-9366. PMID 25828467. Treatments such as relaxation techniques, chiropractic, therapeutic massage, special diets, megavitamins, acupuncture, naturopathy, homeopathy, hypnosis and psychoanalysis are often considered as ‘‘pseudoscience’’ or ‘‘quackery’’ with no credible or respectable place in medicine, because in evaluation they have not been shown to ‘‘work’’ 
  2. ^ a b Mahner, Martin (). Pigliucci, Massimo; Boudry, Maarten, ed. Philosophy of pseudoscience reconsidering the demarcation problem (ed. Online-Ausg.). Chicago: University of Chicago Press. pp. 30–31. ISBN 9780226051826. Accesat în . Despite the lack of generally accepted demarcation criteria, we find remarkable agreement among virtually all philosophers and scientists that fields like astrology, creationism, homeopathy, dowsing, psychokinesis, faith healing, clairvoyance, or ufology are either pseudosciences or at least lack the epistemic warrant to be taken seriously. 
  3. ^ a b Comisia pentru Stiinte din Marea Britanie: Homeopatia nu trebuie finantata de stat, functioneaza la fel ca placebo - DoctorH Actualitate - HotNews.ro
  4. ^ Ernst, E (). „A systematic review of systematic reviews of homeopathy”. British Journal of Clinical Pharmacology. 54 (6): 577–582. doi:10.1046/j.1365-2125.2002.01699.x. ISSN 0306-5251. PMC 1874503  . PMID 12492603. 
  5. ^ Bewley, Susan; Ross, Nick; Braillon, Alain; Ernst, Edzard; Garrow, John; Rose, Les; Brahams, Diana; Baum, Michael; Marks, Vincent; Isaacs, Keith; May, James (). „Clothing naked quackery and legitimising pseudoscience”. BMJ (Clinical Research Ed.). 343: d5960. doi:10.1136/bmj.d5960. ISSN 1756-1833. PMID 21937550. 
  6. ^ Musgrave, I (). „No evidence homeopathy is effective: NHMRC review”. The Conversation. Accesat în . 
  7. ^ „Swiss make New Year's regulations”. Swiss Info. Accesat în . 
  8. ^ Roberts, Rachel (). „Homeopathic remedies are 'nonsense and risk significant harm' say 29 European scientific bodies”. The Independent. Accesat în . 
  9. ^ Donnelly, Laura (). „NHS to ban homeopathy and herbal medicine, as 'misuse of resources'”. The Telegraph. Daily Telegraph. Accesat în . 
  10. ^ Gallagher, James (). „Homeopathy 'could be blacklisted'”. BBC News (în engleză). Accesat în . 
  11. ^ Donnelly, Laura (). „High Court backs NHS decision to stop funding homeopathy”. The Telegraph. Accesat în . 
  12. ^ http://www.homeopathie-en-gezondheid.be/en/homeopathy.html Arhivat în , la Wayback Machine. , accesat la 2 mai 2014
  13. ^ www.spaceandmotion/homeopathy, accesat la 3 mai 2014
  14. ^ www.brauer.com - How homeopathy works, accesat la 2 mai 2014
  15. ^ US National Library of Medicine - Immunology and homeopathy, accesat la 3 mai 2014
  16. ^ http://www.worldofhomeopathy.com/history-of-homeopathy/ Arhivat în , la Wayback Machine. ,accesat la 3 mai 2014
  17. ^ „Ce este homeopatia?”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Weckx, L. L. M.; Belon, P.; Marim, M.; Alvarez, M. E. P.; Eizayaga, J.; Jansen, J. P.; Koster, D.; Teixeira, H.; Rastogi, D. P.; Wieland, F.; Walach, H.; Fisher, P.; Dantas, F. (). „A systematic review of the quality of homeopathic pathogenetic trials published from 1945 to 1995”. Homeopathy. 96 (1): 4–16. doi:10.1016/j.homp.2006.11.005. PMID 17227742. 
  19. ^ Ernst, Edzard (). „Homeopathy: what does the "best" evidence tell us. Med J Aust, 2010, 192(8), 458-60”. The Medical Journal of Australia. 192 (8). Eveniment la Ernst, E: 458–460. doi:10.5694/j.1326-5377.2010.tb03585.x. 
  20. ^ a b „NHMRC Information Paper: Effectiveness of Homeopathy for Clinical Conditions: Evaluation of the Evidence - Overview Report. Canberra: National Health and Medical Research Council; 2015” (PDF). Eveniment la National Health and Medical Research Council. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  21. ^ Davenas, E.; Beauvais, F.; Amara, J.; Oberbaum, M.; Robinzon, B.; Miadonnai, A.; Tedeschi, A.; Pomeranz, B.; Fortner, P.; Belon, P.; Sainte-Laudy, J.; Poitevin, B.; Benveniste, J. (). „Human basophil degranulation triggered by very dilute antiserum against IgE”. Nature. Springer Science and Business Media LLC. 333 (6176): 816–818. Bibcode:1988Natur.333..816D. doi:10.1038/333816a0. ISSN 0028-0836. PMID 2455231. 
  22. ^ Foreman, J. C.; Pearce, F. L.; Burridge, J.; Hayes, N. A.; Hirst, S. J. (decembrie 1993). „Human basophil degranulation is not triggered by very dilute antiserum against human IgE. Nature, 1993, 366(6455), 525”. Nature. 366 (6455). Eveniment la Hirst, S. J., Hayes, N. A., Burridge, J., Pearce, F. L., & Foreman, J. C.: 525–527. doi:10.1038/366525a0. PMID 8255290. 
  23. ^ Guggisberg, Adrian G.; Baumgartner, Stephan M.; Tschopp, Cornelia M.; Heusser, Peter (). „Replication study concerning the effects of homeopathic dilutions of histamine on human basophil degranulation in vitro”. Complementary Therapies in Medicine. Elsevier BV. 13 (2): 91–100. doi:10.1016/j.ctim.2005.04.003. ISSN 0965-2299. PMID 16036166. 
  24. ^ Homeopathy does not cure diseases, warns WHO
  25. ^ Kayne, SB; Caldwell, IM (). Homeopathic pharmacy: theory and practice (ed. 2nd.). Elsevier Health Sciences. p. 52. ISBN 978-0-443-10160-1. 
  26. ^ „Homoeopathy's benefit questioned”. BBC News. . Accesat în . Professor Egger said: "We acknowledge to prove a negative is impossible. But good large studies of homeopathy do not show a difference between the placebo and the homoeopathic remedy, whereas in the case of conventional medicines you still see an effect." 
  27. ^ „Homeopathy: systematic review of systematic reviews”. Bandolier. Arhivat din original la . Accesat în . None of these systematic reviews provided any convincing evidence that homeopathy was effective for any condition. The lesson was often that the best designed trials had the most negative result 
  28. ^ „Questions and Answers About Homeopathy”. National Center for Complementary and Integrative Health. aprilie 2003. Accesat în . In sum, systematic reviews have not found homeopathy to be a definitively proven treatment for any medical condition. 
  29. ^ Beyerstein, BL (). „Distinguishing Science from Pseudoscience” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  30. ^ CSICOP, cited in National Science Foundation Subcommittee on Science & Engineering Indicators (). „Science and Technology: Public Attitudes and Public Understanding: Science Fiction and Pseudoscience”. National Science Foundation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „NCAHF Position Paper on Homeopathy”. National Council Against Health Fraud. . Accesat în . 
  32. ^ Tyler, Chris (septembrie 2006). „Sense About Homeopathy” (PDF). Sense About Science. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . The scientific evidence shows that homeopathy acts only as a placebo and there is no scientific explanation of how it could work any other way. 
  33. ^ „Questions and Answers About Homeopathy”. National Center for Complementary and Integrative Health. aprilie 2003. Accesat în . a number of its key concepts do not follow the laws of science (particularly chemistry and physics) 
  34. ^ „What is Homeopathy”. American Cancer Society. . Arhivat din original la . Accesat în . Most scientists say homeopathic remedies are basically water and can act only as placebos. 
  35. ^ „Scientists attack homeopathy move”. BBC News. . Accesat în . In a statement, the Royal College of Pathologists said they were "deeply alarmed" that the regulation of medicine had "moved away from science and clear information for the public" 
  36. ^ „Ig Nobel Prizes”. august 2006. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Top scientist says homeopathy efficacy 'scientifically and conclusively disproven' - The Mainichi Daily News”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ SMITH, KEVIN (). „Against Homeopathy - A Utilitarian Perspective” (PDF). Bioethics. Wiley. 26 (8): 398–409. doi:10.1111/j.1467-8519.2010.01876.x. ISSN 0269-9702. PMID 21320146. 
  39. ^ Shaw, David M. (martie 2010). „Homeopathy is where the harm is: five unethical effects of funding unscientific 'remedies'”. Journal of Medical Ethics. 36 (3). Eveniment la Shaw, D.: 130–131. doi:10.1136/jme.2009.034959. PMID 20211989. 
  40. ^ Shaw, D. (). „A Strong Remedy to a Weak Ethical Defence of Homeopathy”. Journal of Bioethical Inquiry. 12 (4). Eveniment la Shaw, D.: 549–53. doi:10.1007/s11673-015-9674-0. PMID 26659862. 
  41. ^ Ernst, Edzard (ianuarie 2010). „Homeopathy, a "helpful placebo" or an unethical intervention?. Trends in pharmacological sciences, 2010, 31(1), 1” (PDF). Trends in Pharmacological Sciences. 31 (1). Eveniment la Ernst, E.: 1. doi:10.1016/j.tips.2009.10.005. PMID 19963285. 
  42. ^ Kaliszan, Roman; Waszczuk‐Jankowska, Małgorzata; Siluk, Danuta; Wielgomas, Bartosz (). „"Molecularly imprinted chromatography" fails to distinguish homeopathic remedy from placebo”. Journal of Separation Science. 40 (20): 3976–3976. doi:10.1002/jssc.201700861. ISSN 1615-9306. 
  43. ^ Discutat pe larg pe en:Homeopathic dilutions.
  44. ^ Barrett S (). „Homeopathy: the ultimate fake”. Quackwatch. Accesat în . 
  45. ^ Faziola L. „Dynamization and dilution”. Homeopathy Tutorial. Creighton University School of Medicine. Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Sam Jones, "Homeopathy protesters to take 'mass overdose' outside Boots", The Guardian, January 29, 2010
  47. ^ Daily (). „Couple jailed for manslaughter of baby who died after they used homeopathic remedies for skin disorder”. Daily Mail Online. Accesat în . 
  48. ^ „Homeopath Thomas Sam guilty of daughter Gloria's death”. DailyTelegraph. . Arhivat din original în . Accesat în . 

Resurse

modificare

Enciclopedii:

Societatea Română de Homeoterapie:

Studiile privind homeopatia care arată că are același efect cu placebo:

Articole ale Consiliului American pentru Știință și Sănătate:

Alte articole:

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Homeopatie&oldid=16427302