Iacob Potârcă
| Iacob Potârcă | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Plenița, România |
| Decedat | (75 de ani) Craiova, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | medic ofițer politician chirurg[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domiciliu | Craiova |
| Alma mater | Institutul Medico-Militar din București |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” Ordinul Coroana României Ordinul Național „Serviciul Credincios” Crucea „Meritul Sanitar” Medalia „Bene Merenti” Ordinul Crucea Regina Maria Ordinul Polonia Restituta Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
Modifică date / text  | |
Iacob Potârcă (n. , Plenița, Dolj, România – d. , Craiova, România) a fost un medic militar român, cu gradul de general. S-a remarcat drept unul dintre cei mai de seamă chirurgi ai Armatei Române și a fost un pionier al chirurgiei esofagiene în România.
A condus înainte de Primul Război Mondial Spitalul Militar din Craiova și a dat dovadă de calități strălucite de lider medical în anul 1917, în perioada Bătăliei de la Mărășești, în calitate de șef al Serviciului Sanitar al Armatei I. În perioada interbelică a fost medic inspector general al Serviciului Sanitar al Armatei și senator de Dolj în Parlamentul României.
Primii ani și perioada de formare
modificareIacob Potârcă a avut doi frați, pe inginerul de căi ferate Opran Potârcă, decedat pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial și pe învățătorul Nicolae Potârcă, ajuns consilier județean și deputat în Parlamentul României.[1]
A făcut liceul la Craiova,[2] studiind ulterior medicina militară la instituția de profil din capitala României[3] (care asigură pregătirea de specialitate[4] în cadrul Universității de Medicină din București),[2] cu începere din anul școlar 1886-1887, alături de alți 6 colegi.[3] A devenit medic în 1893 și s-a specializat în chirurgie la Paris.[2]
Cariera
modificareA fost unul dintre cei mai de seamă chiurgi ai Armatei României[5] și în același timp unul dintre promotorii chirurgiei esofagiene din România[6] (fiind cotat drept primul din țară care a operat pe esofag).[2] De asemenea, a reprezentat un nume memorabil versus aplicarea procedeului Whitehead, în țară.[7] A fost decorat cu ordinele Coroana României, Steaua României, Serviciul Credincios și Crucea Meritul Sanitar,[2] precum și cu Medalia Bene Merenti, Crucea Regina Maria, Medalia Victoriei, Ordinul Renașterii Poloniei (cu gradul de comandor) și Legiunea de onoare (cu gradul de cavaler).[8]
Perioada antebelică
modificareA intrat în cadrul armatei în 1893, cu gradul de medic locotenent. În anul 1903 a devenit medic de regiment.[2]
Între 1913-1916, Dr. Potârcă a condus Spitalul Militar din Craiova.[9] În 1916, a intrat în Primul Război Mondial cu gradul de colonel.[2]
Primul Război Mondial și perioada luptelor de apărare a Marii Uniri
modificareÎn timpul reorganizării armatei din iarna 1916-1917 și a epidemiei de tifos din primele luni ale anului 1917, Potârcă împreună cu viitor general Ioan N. Antoniu au avut un rol semnificativ în ce privește depășirea dificultăților și disfuncționalităților legate de necesitatea fluidizării transporturilor, a evitării aglomerării căilor de evacuare și a spitalelor.[10]
La începutul verii 1917 funcționa cu gradul de colonel, în Comisia 1 medico-militară.[11] La 11 iulie 1917, având gradul de colonel, a fost numit în șef al Serviciului Sanitar al Armatei I.[12] În această funcție, a dat dovadă de calități strălucite de medic conducător, în timpul Bătăliei de la Mărășești. A organizat astfel în mod impecabil evacuarea răniților la această armată, fiind întodeauna pe front, dovedind o mobilitate extremă și știind să sesizeze mereu situația de fapt. Datorită lui, numărul complicațiilor rezultate din întârzieri și neglijențe în evacuări, apărute la răniți a fost mic, în special cel al cangrenelor gazoase.[13]
A fost promovat general în 1917.[14] În anul 1918, după Pacea de la Buftea, a ocupat funcția de inspector sanitar al regiunii Corpulului I și II Armată.[15]
Perioada interbelică
modificareA fost numit în funcția de medic inspector general al Serviciului Sanitar al Armatei la 1 aprilie 1924. La 1 aprilie 1928 a fost trecut în rezervă. În 1931 a devenit senator din partea județului Dolj.[16]
Ca om de știință, a activat în cadrul societății craiovene Cercul Medico-Farmaceutic, fiind ales în 1919 drept președinte de onoare al acesteia. A fost printre membrii fondatori ai Revistei Sanitare Medicale.[2]
Referințe
modificare- ^ Rădulescu, Toma; Virgil Potâr Potârcã (1888-1954) și Alexandru Vãlimărescu (1899-1984) – reprezentanți de prestigiu ai Baroului Dolj ; Iustiția – Revista Baroului Dolj, ANUL V NR. 1 (9)/2014 Arhivat în , la Wayback Machine.; p.64; acccesat la 19 ianuarie 2021
- ^ a b c d e f g h Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” – Dolj; Potârcă, Iacob; Personalități doljene; pp. 1-2; accesat la 19 ianuarie 2021
- ^ a b Gheorghe, George M.; Momente din geneza Medicinei Militare în lume – Dialog cu general mr. (r) doctor, Ion P. Drăgușin; Maramureșul medical, Anul XX, Nr. 73, Septembrie 2018 Arhivat în , la Wayback Machine.; p. 32; acccesat la 19 ianuarie 2021
- ^ Institutul Medico-Militar; Despre; nstitutul-medico-militar.mapn.ro; accesat la 22 ianuarie 2021
- ^ en Dinu, Elena-Steluța; A Brief Summary of the Military Hospital in Craiova from its foundation until 1916; Journal of Humanities, Culture and Social Sciences, Vol. 3, No. 1, 2017; p. 43; accesat la 19 ianuarie 2021
- ^ Constantinoiu, Silviu & Achim, Florin; Istoricul chirurgiei esofagiene în România în National Conference of Surgery, Craiova May 8-11 2019 Abstracts; Chirurgia, Vol. 114, Suplement 2, 2019; p. 27 acccesat la 19 ianuarie 2021
- ^ en Mischianu, Dan; The story of a journal – The 120th anniversary of the Romanian Journal of Military Medicine; Romanian Journal of Military Medicine, Vol. CXX • No. 2/2017 • August Arhivat în , la Wayback Machine.; p. 3; acesat la 19 ianuarie 2021
- ^ Politics and political parties in Roumania[nefuncțională]; International Reference Library Publishing; London; 1936; p. 516; accesat la 22 ianuarie 2021
- ^ Tiță, Cornel; Istoricul Spitalului Militar Craiova Arhivat în , la Wayback Machine.; Revista de Medicină Militară, Anul CX, Nr. 3 Iulie - Septembrie 2007; p. 79; accesat la 19 ianuarie 2021
- ^ Serviciul Sanitar al Armatei ..., Stoica, 2012, p. 157
- ^ Războiul de Reîntregire (1016-1919)..., Avram & Drăghici & Pătrașcu & Rîșnoveanu, 2016, Marele Cartier General – Ordinea de Bătaie a comandamentelor și serviciilor Armatei la 15 iunie 1917
- ^ Serviciul Sanitar al Armatei ..., Stoica, 2012, p. 104
- ^ Serviciul Sanitar al Armatei ..., Stoica, 2012, p. 107
- ^ Mihăilescu, Maria; Amintiri din timpul Războiului 1916 - 1918; Cronica Vrancei, VII Arhivat în , la Wayback Machine.; Ed. Pallas; Focșani; 2008; p. 227
- ^ Războiul de Reîntregire (1016-1919)..., Avram & Drăghici & Pătrașcu & Rîșnoveanu, 2016, Ordinea de Bătaie a comandamentelor și serviciilor Armatei pe picior de pace la 1 iunie 1918
- ^ Popescu Vava, Lucian; Mărturii contemporane despre epidemia de holeră din campania militară a Armatei Române în anul 1913; Oltenia. Studii și comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018; p. 304; accesat la 19 ianuarie 2021
Bibliografie
modificare- Avram, Valeriu & Drăghici, Lucian & Pătrașcu, Gabriel-George & Rîșnoveanu, Ion; Războiul de Reîntregire (1016-1919). Comandanți militari români Arhivat în , la Wayback Machine.; Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei; București; 2016; ISBN 978-606-524-176-3; accesat la 19 ianuarie 2021
- Stoica, Leontin; Epidemiile cu care s-a confruntat Armata României la început de secol XX Arhivat în , la Wayback Machine.; amnr.defense.ro; 2020; accesat la 19 ianuarie 2021