Ilie Udilă

acordeonist român
Ilie Udilă

Acordeonistul Ilie Udilă în perioada maturității artistice.
Date personale
NăscutRomânia 25 decembrie 1930, București
București, România Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 10 martie 2002, București
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriGeorge Udilă Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieacordeonist[*]
artist de înregistrare[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gen muzicalpopulară, lăutărească
Instrument(e)Acordeon
Ani de activitate1947-2002
Case de discuriElectrecord
Discografie
Listă completăDiscografia lui Ilie Udilă  Modificați la Wikidata

Ilie Udilă (n. 25 decembrie 1930, București – d. 10 martie 2002, București) a fost un renumit lăutar și acordeonist virtuoz român.

Biografie modificare

Născut 25 decembrie 1930 în București, Ilie Udilă a moștenit de la tatăl său, armonistului Stere Udilă, un talent muzical cu totul deosebit.[1] Începând din 1906, o serie de discuri de gramofon păstrează numeroase cântece și jocuri populare executate de diferiți „harmoniști”, la modă în acea vreme (Panait „Harmonistu” David, Lupu Nandi, Aristide Harmonistu' sau Stere Udilă).

În 1938 tatăl său îi cumpără un pian la care să înceapă să cânte. Mai târziu, ținând pasul cu împrejurările vremii și din necesități de trai și afirmare la public, trece în 1940 la acordeon, ajungând să-l stăpânească bine și să obțină, printr-un studiu intens, o deosebită măiestrie tehnică muzicală.

În 1947 debutează în restaurantul „La Doi Cocoși” din Rahova, în formația lui Pandele Dumitrescu. Cântă apoi, din 1949, la restaurantul „Bordei”. Dotat cu o mare sensibilitate artistică, își începe cariera încă din frageda tinerețe, în 1951 intrând în orchestra Ansamblului Artistic „CFR Giulești”, aflată sub conducerea lui Emanuel Elenescu și, mai târziu, a lui Savel Horceag.[2]

Din 1953 cântă și în orchestra de muzica populară condusă de Victor Predescu și preluată, ulterior, de Traian Țârcolea. În același an, împreuna cu o orchestra mică condusă de violonistul Nicu Stănescu, pleacă în primul turneu la Moscova și la Sofia.

În 1954 debutează la Radio, iar în 1957 înregistrează primul său disc la Electrecord, cu acompaniamentul Orchestrei „Electrecord”, dirijată de Ionel Budișteanu.

În 1959 este încadrat, prin transfer, în Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia”, în care activează până în 1970, sub conducerea dirijorilor Victor Predescu, Tudor Pană și Constantin Arvinte.[2]

În perioada 1960-1969, împreună cu dirijorii Ionel Budișteanu, Constantin Arvinte, Tudor Pană și Victor Predescu, dar și cu propria formație (din 1962), participă la numeroase turnee artistice în Tirana, Budapesta, Praga și Varșovia.[2]

Din 1970 devine membru al Ansamblului „Doina” al Armatei, de unde iese la pensie.

A întreprins turnee artistice în URSS, Iugoslavia, RFG, RDG, Bulgaria, Austria, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, Anglia, Grecia, Turcia, Canada, SUA, China, Brazilia etc.[2]

Decesul modificare

Moare la data de 10 martie 2002 la București la vârsta de 72 de ani, lăsând în urma sa 4 copii, Silvia Udilă, Sile Udilă (care trăiește în Franța la Cannes), Mihai Udilă (care trăiește în Danemarca la Copenhaga) și George Udilă clarinetistul, care a continuat tradiția muzicală a familiei.

Distincții modificare

Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului Ilie Udilă i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.[3]

Aprecieri modificare

„...Am colaborat în mod constant și fericit cu acest mare acordeonist în turneul artistic al ansamblului «Ciocârlia» în anii 1968-1969 în Statele Unite, Mexic, Canada și Cuba.”
Constantin Arvinte - compozitor, aranjor, dirijor.[1]

Discografie modificare

Referințe modificare

  1. ^ a b Arvinte, p. 2
  2. ^ a b c d Alexandru, p. 3
  3. ^ Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” clasa I ansamblului de cîntece și dansuri „Ciocîrlia”, al Ministerului Afacerilor Interne, a titlului de „Maestru emerit al artei din Republica Socialistă România” directorului artistic al ansamblului, colonel Constantin-Viorel C. Doboș, precum și a ordinului „Meritul Cultural” și a medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai acestui ansamblu, publicat în Buletinul Oficial nr. 109 din 22 decembrie 1967.

Bibliografie modificare

  • Alexandru, Tiberiu: Comori ale muzicii lăutărești. Ilie Udilă - acordeon vol.1 (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2007
  • Arvinte, Constantin: Comori ale muzicii lăutărești. Ilie Udilă - acordeon vol.2 (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2010
  • Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, Editura "Du Style", București (ediția a II-a, 1996 – pag. 384) ISBN 973-92460-5-2