Ilva Mare, Bistrița-Năsăud

Ilva Mare (maghiară Nagyilva, germană Grossilwa) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România.

Ilva Mare
maghiară Nagyilva germană Grossilwa
—  sat și reședință de comună  —
Gospodărie țărănească din Ilva Mare mutată la muzeul grăniceresc năsăudean
Ilva Mare Ilva Mare (România) Localizarea satului pe harta României
Ilva Mare Ilva Mare (Județul Bistrița-Năsăud) Localizarea satului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: 47°21′47″N 24°53′2″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Bistrița-Năsăud
Comună	Ilva Mare
SIRUTA	33346
Atestare	2654
Altitudine	620 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	1.868 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	427090
Prefix telefonic	+40 x63
Prezență online
GeoNames
Ilva Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73. (Click pentru imagine interactivă) Ilva Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73. (Click pentru imagine interactivă)

Așezare

Localitatea Ilva Mare se află în nord-estul județului Bistrița-Năsăud, fiind situată pe cursul superior al râului Ilva, în partea centrală a Munților Bârgăului.

Localitățile limitrofe sunt:

• Șanț, spre nord-est,
• Rodna, spre nord-vest,
• Leșu, spre sud, reședința comunei cu același nume
• Lunca Ilvei, spre est,
• Măgura Ilvei, spre vest.

Accesul se face pe drumul național DN17D, sau pe calea ferată Cluj-Napoca-Iași.

Relief, climă

Altudinea variază între 600 m și 1457 m (Vârful Miler din Muntele Cornii), relieful fiind predominant vulcanic. Temperatura medie anuală este de 4-6 °C.

Istoric

Lucrarea „Cronica Scurtă”, publicată de către preotul Grigore Gălan în anul 1840, afirmă că în anul 1710 a fost ridicată prima biserică din Ilva Mare, punct central al unei comunități care număra 60-70 de familii.

În 1762 Ilva Mare a fost declarată unitate adminstrativ-teritorială de sine stătătoare, odată cu militarizarea zonei de graniță a Monarhiei Habsburgice, prin formarea Regimentului de Infanterie Năsăudean. Militarizarea a fost ușor acceptată de către populația locală, deoarece în acest mod se evita încercarea de preluare a pământurilor și iobagizarea de către conducerea orașului Bistrița. Regimentul de graniță năsăudean a funționat între anii 1762-1851, perioadă în care ilvenii au participat la numeroase bătălii ale Monarhiei Habsburgice.