Wikipedia

Ioan Anton

inginer român
Nu confundați cu Ion Anton.
Ioan Anton
Date personale
Născut18 iulie 1924[1]
Vintere, Bihor[1], România
Decedat12 aprilie 2011[2]
Timișoara[2], România
Căsătorit cuViorica[3]
CopiiAnton, Hortensia[4]
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieGreco-catolic[5]
OcupațieInginer
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea Politehnica Timișoara  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat Român  Modificați la Wikidata
Membru titular al Academiei Române
Membru al C.C. al P.C.R.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan Anton (n. , Vintere, România – d. , Timișoara, România) a fost un inginer electromecanic român, membru titular al Academiei Române.[1][6] A dezvoltat școala românească de mașini hidraulice inițiată de profesorul Aurel Bărglăzan. În urma activității de cercetare, a obținut rezultate valoroase în mai multe domenii: hidrodinamica turbomașinilor, turbine, pompe, mașini hidraulice reversibile, cuplaje hidraulice, ventilatoare, turbine de foraj și vânt, hidrodinamica profilelor și rețelelor de profil, fenomenul de cavitație, efecte de scară.[7] Este tatăl lui Anton Anton, fost ministru al Educației din partea PNL (în toamna anului 2008).

Studii

modificare

A urmat cursurile școlii primare din comuna natală și apoi, între anii 1935–1943, ale Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș. Ulterior a urmat cursurile Politehnicii din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1948, sub îndrumarea profesorului Aurel Bărglăzan.[8] În anul 1960 a obținut titlul de candidat în științe tehnice (doctor inginer) cu teza Curbe caracteristice de cavitație la pompele centrifuge cu turație specifică joasă,[2] tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, care în acest moment era membru corespondent al Academiei. În 1972 a obținut titlul de doctor docent.[1]

Activitate profesională

modificare

Ioan Anton și-a început cariera de cadru didactic al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara în 1949, parcurgând de-a lungul anilor toate gradele didactice și îndeplinind diverse funcții specifice: asistent suplinitor (1 ianuarie 1949), șef lucrări (aprilie 1949), conferențiar suplinitor (1 octombrie 1951), atestat conferențiar (1956), profesor titular provizoriu (1962), atestat profesor (1967), șef al Catedrei de Mașini hidraulice, (1962–1973 și 1982–1989).[1] Începând cu anul 1964 a fost și conducător de doctorat; în această calitate, sub directa sa îndrumare 40 de cadre didactice și de cercetare au obținut titlul de doctor inginer.[8]

A devenit membru corespondent al Academiei în 21 martie 1963 și a fost ales membru titular în 1 martie 1974. A fost vicepreședinte al Academiei Române în perioada 1 martie 1974 – 2 februarie 1990 și președinte ad-interim între 25 decembrie 1981 – 13 noiembrie 1984.[1]

Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951–1953), secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953–1961), decan – Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961–1963), prorector – Institutul Politehnic Timișoara (1963–1966), rector – Institutul Politehnic Timișoara (1971–1981), rector – Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969–1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968–1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972–1976).

În 1951 a contribuit substanțial la înființarea Bazei de Cercetări Științifice din Timișoara a Academiei RSR, care avea să devină Filiala Timișoara a Academiei.[9] Între 1951–1963 a fost cercetător științific al acestei baze, la început cu o jumătate de normă, apoi cercetător științific principal. Pentru o perioadă de timp a fost directorul acestui centru de cercetări.[1]

A fost membru al mai multor asociații profesionale: Societatea Română de Materiale Magnetice (1990), Asociația Internațională Hydromag (International Association for Hydromagnetic Phenomena and Applications) (1996), președinte de onoare al Asociației Române pentru Promovarea Fluidelor Magnetice (1998), membru de onoare al Asociației Generale a Inginerilor din România, membru de onoare al Asociației Române de Robotică, președinte de onoare al Fundației „Samuil Vulcan” din Beiuș, Filiala din Timișoara.[10]

Carieră politică

modificare

Ioan Anton a fost membru al Partidului Comunist Român (Partidului Muncitoresc Român) din 1958[11] , iar la Congresul al XIV-lea al PCR a fost membru al Comitetului Central.[12] Ioan Anton a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1965 - 1989.[13]

Titluri științifice

modificare

Lucrări

modificare

Activitatea de cercetare s-a concretizat și într-un număr mare de lucrări publicate: 270 de lucrări științifice, 8 tratate și monografii,[2] editor a 18 cărți și volume ale unor conferințe și simpozioane științifice organizate.[14]

Tratate, monografii, cursuri
  • Turbine hidraulice și turbotransmisii, Curs (turbine)
  • Încercarea mașinilor hidraulice și pneumatice (împreună cu Aurel Bărglăzan, Viorica Anton și Iosif Preda), 1959
  • Technologia Naval, Rio de Janeiro: 1968
  • Turbine hidraulice, Timișoara: Ed. Facla, 1979
  • Cavitația, vol. I, II, București: Ed. Academiei, 1984, 1985
  • Hidrodinamica turbinelor bulb și a turbinelor-pompe bulb, (împreună cu Viorel Câmpian, Iuliu Carte) București: Editura Tehnică, 1988
  • Turbine hidraulice și turbotransmisii, 1991
  • Academia Română, Filiala Timișoara, (împreună cu Gheorghe Silaș) Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 1999
  • Energetic and cavitational scale-up effects in hydraulic turbines, Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 2002
Lucrări semnificative publicate la conferințe
  • Contribution au recherches sur la cavitation dans les machines hydraulique (Turbines et Pompes hydrauliques), Aix-en-Provence: 1958
  • Die Kavitationskennlinien der Wasserkraftmaschinen (Mitteilungen der Konferenz fur Wasserkraftmaschinen, Timișoara 1964)
  • Determination of the sensitivity to cavitation of cascade of hydrofoils of arbitrary shape (Hovering Craft & Hydrofoil, London, 1967)
Volume ale conferințelor, apărute sub coordonarea sa
  • Conferința de Mașini Hidraulice și Hidrodinamică (Timișoara, 1989, 1990)
  • Conferința Internațională de Mașini Hidraulice și Hidrodinamică dedicată memoriei prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan membru al Academiei Române (Timișoara, 2000)
  • Numerical Simulation for Fluid Mechanics and Magnetic Liquids, (împreună cu Victor Ancușa, Romeo Resiga) Timișoara: Orizonturi Universitare, 2001
  • Workshop on Numerical Methods in Fluid Mechanics and FLUENT Applications, (împreună cu Romeo Resiga, Victor Sofonea) Timișoara: Orizonturi Universitare, 2003

Note

modificare
  1. ^ a b c d e f g Ioan Anton Arhivat în , la Wayback Machine., edu.ro, accesat 2011-04-14
  2. ^ a b c d Mihai Oancea Timișoara: A murit academicianul Ioan Anton, debanat.ro, citat de Antena3 Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 2011-04-12
  3. ^ Vékás, p. 428
  4. ^ Decese[nefuncțională] Renașterea Bănățeană, nr. 6467/ 13 aprilie 2011, pp. 12-13, accesat 2011-04-14
  5. ^ Renaștererea Bănățeană - rubrica „Comemorări”, Nr. 6491/13 mai 2011
  6. ^ a b Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent
  7. ^ en Romeo Susan-Resiga, Foreword: The XXV IAHR Symposium on Hydraulic Machinery and Systems marks half a century tradition, IOP Conference Series: Earth and Environmental Science, Vol. 12, Iss. 1, pp. 011001 (2010), harvard.edu, accesat 2011-04-14
  8. ^ a b Necrolog[nefuncțională], tuiasi.ro, accesat 2011-04-11
  9. ^ Mariana Cernicova, Filiala Timișoara a Academiei Române primește un nou membru Arhivat în , la Wayback Machine., Agenda nr. 5/29 ianuarie 2005, accesat 2011-04-14
  10. ^ Renașterea Bănățeană, Nr. 6468/14 aprilie 2011
  11. ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
  12. ^ „Membrii ultimului Comitet Central al Partidului Comunist Român (I)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
  14. ^ Biblioteca UPT Arhivat în , la Wayback Machine., Universitatea Politehnica Timișoara, accesat 2011-04-11

Bibliografie

modificare
  • Ladislau Vékás, Sebastian Muntean (coord.), Academician Ioan ANTON, Prof. universitar dr. ing. Viorica ANTON: Remember, Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 2009, ISBN 978-973-638-420-2

Legături externe

modificare


Predecesor:
Constantin Avram 		Rectorul Universității Politehnica Timișoara
1971 – 1981 		Succesor:
Coleta de Sabata
Predecesor:
Coleta de Sabata 		Rectorul Universității Politehnica Timișoara
1989 		Succesor:
Radu Vlădea



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_Anton&oldid=16672024