Ioan Ianolide
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Ioan Ianolide | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 27 ianuarie 1919 Dobrotești, Teleorman, Regatul României |
| Decedat | 5 februarie 1986 București, România  |
| Înmormântat | Mănăstirea Cernica |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor, politician legionar (fascist) |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
Modifică date / text  | |
Ioan Ianolide (n. 27 ianuarie 1919, Dobrotești, județul Teleorman, Regatul României – d. 5 februarie 1986, București, Republica Socialistă România) a fost un scriitor român, legionar - membru al Frățiilor de Cruce, deținut politic sub regimul lui Ion Antonescu și apoi, în regimul comunist.[1] În 1941, Ioan Ianolide a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru că era membru al Frățiilor de Cruce.[2]
La Închisoarea Aiud a făcut parte din grupul „Misticilor”, alături de Valeriu Gafencu, Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, Marin Naidim și Virgil Maxim.[3]
Scrisuri
modificareIoan Ianolide este autorul unei cărți memorialistice, apărută postum sub îngrijirea unor călugărițe de la Mănăstirea Diaconești, care în perioada postcomunistă a cunoscut o răspândire largă, devenind sursă primară pentru o serie de mituri din viața concentraționar-stalinistă, inclusiv în promovarea titlului - neomologat de BOR - de „Valeriu Gafencu, sfânt al închisorilor”.[4].
- Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă, Editura Christiana, București, 2006
- Testamentul unui nebun, Editura Bonifaciu, 2015
- Deținutul profet, Editura Bonifaciu, 2009
Recepția în străinătate
modificareGermania
modificareLiteratura germană care se ocupă cu analizarea terorii comuniste din România folosește actele din dosarul de securitate al lui Ioan Ianolide și scrierile acestuia ca sursă exemplară pentru evidențierea atrocităților înfăptuite de sistemul comunist.[5][6] Dialogurile purtate cu Valeriu Gafencu au fost receptate și analizate cu deosebit interes în publicații cu specific teologic.[7][8]
Statele Unite ale Americii
modificareExemplul personal al lui Ioan Ianolide și mărturiile date de acesta despre atitudinea creștinilor ortodocși în fața morții constituie subiectul unui important studiu publicat în revista Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying.[9]
Referințe
modificare- ^ Deținuții politici ai regimului comunist, în discuție la Muzeul Județean (Alexandria), 8 iunie 2011, Adevărul
- ^ The Life of Ioan Ianolide, Who Spent Twenty-Three Years in Prison for Christ. Part 1, OrthoChristian.Com
- ^ pitestiprison.org. „Valeriu Gafencu – „Sfântul Închisorilor"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ William Totok, Elena-Irina Macovei; Între mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu și rezistența armată anticomunistă din România, Elefant Online, 27 iulie 2016, notă subsol nr. 135, f.p.
- ^ Geisler, R.[Hr]: Durch die Hölle der kommunistischen Umerziehung: Neumärtyrer und Bekenner Rumäniens. Wachtendonk 2011. 244p. ISBN 978-3-937129-71-6.
- ^ ·http://d-nb.info/1017664811
- ^ Wolf, Johannes Alfred: Ioan Ianolide Ein abschließendes Zeugnis über Valeriu Gafencu. În: Der Schmale Pfad. Orthodoxe Quellen und Zeugnisse. Nr. 35 (März-April)/2011.
- ^ Wolf, Johannes Alfred: Ioan Ianolide Dialoge mit Valeriu Gafencu. În: Der Schmale Pfad. Orthodoxe Quellen und Zeugnisse. Nr. 35 (März-April)/2011.
- ^ Hall, Christine: Human freedom and the enigma of martyrdom in the Romanian Orthodox Church (1944–1964). În: Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying. Nr. 2(2014) Vol. 19. p. 152-175.
Legături externe
modificare- Ioan Ianolide - Universul Credintei TVR1 (video)
- Teodor Danalache - Ioan Ianolide la Crestinortodox.ro
- 5 februarie – Pomenirea marelui mărturisitor al temnițelor comuniste – Ioan Ianolide, Material realizat de mănăstirea Paltin Petru-Vodă, publicat în Nr. 32 al Revistei Atitudini