Deschide meniul principal
Valeriu Gafencu
Valeriu-Gafencu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sîngerei, România Modificați la Wikidata
Decedat (31 de ani) Modificați la Wikidata
Târgu Ocna, România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea Legionară  Modificați la Wikidata

Valeriu Gafencu (n. , Sîngerei, România – d. , Târgu Ocna, România) a fost unul din legionarii care au murit în închisorile regimului comunist din România, supranumit de Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor. A fost fiul lui Vasile Gafencu.

ViațaModificare

A urmat școala primară la Sângerei și Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Bălți între 1932-1940. A absolvit în vara anului 1940 și la câteva zile după bacalaureat a fost martor la Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord. Gafencu a trecut Prutul împreună cu tatăl, mama și surorile sale pentru a scăpa de ocupația sovietică. Vasile Gafencu s-a întors înapoi pentru a fi solidar cu ceilalți basarabeni, fiind arestat în toamna aceluiași an și decedând în Siberia[necesită citare].

În anul 1937 a devenit legionar, conform propriilor declarații, la vârsta de 16 ani.[1] În anul 1941, Gafencu era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași. A condus un grup al organizației legionare Frățiile de Cruce din orașul Iași.[1] A fost arestat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică[2] de regimul Antonescu sub acuzația de „crimă de constituire de asociațiune și activitate legionară potrivnică ordinei existente în Stat” pentru instigarea unor tineri din Iași în a participa la Rebeliunea legionară, înarmarea unui elev, recrutarea unor elevi din Liceul Militar prin intermediul lui Paul Miron și Mircea Bulibașa și organizarea unei ședințe legionare în viile din cartierul Copou.[3] A fost eliberat la scurt timp și rearestat în toamna anului 1941 pentru susținerea mișcării legionare aflată în ilegalitate, fiind surprins împreună cu Paul Miron în timpul unui ritual legionar.[1] Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat fără succes.

Făcea parte dintr-un grup format din Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devină ieromonahul Arsenie Papacioc, Traian Trifan, Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea și alții.

Valeriu Gafencu a fost trimis la închisorile de la Aiud (1941-1949), Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și Târgu Ocna (1949-1952). În anul 1949, conducerea comunistă a dat o nouă sentință pentru continuarea pedepsei,[1] fiind transferat în același an la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna în stare gravă, slăbit, îmbolnăvit de tuberculoză și reumatism. Ulterior a căpătat și in­su­ficiență cardiacă și apendicită.[1] În aceste condiții a început să capete latura ortodoxistă.[1]

Acesta a murit în timpul detenției la Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, nedezicându-se niciodată de apartenența și rolul său în Mișcarea Legionară.[2]

Prin intermediul literaturii memorialistice postdecembriste sau a articolelor de ziar lipsite de deontologie jurnalistică se promovează legenda conform căreia Valeriu Gafencu ar fi obținut streptomicină de la admiratorul lui bolnav Victor Leonida Stratan. Valeriu ar fi cedat-o pastorului Richard Wurmbrand, care se afla într-o stare gravă, salvându-l. Pentru această relatare, colportată în diverse scrieri, nu există nicio atestare documentară. O altă versiune a legendei a fost relatată într-un interviu de către Gheorghe Calciu-Dumitreasa și conform căreia „după eliberare, Wurmbrand, un evreu convertit care a stat la Târgu Ocna cu Valeriu [Gafencu], mi-a spus că primea în închisoare medicamente și nu știa de unde vin”.[3]

După anul 1989 Valeriu Gafencu a devenit un obiect de cult pentru grupări neolegionare și ortodoxiste, fiind folosit drept paravan și legitimare împotriva acuzațiilor de antisemitism și extremism aduse acestora, dorindu-se ca Gafencu să fie dovada magnanimiei și supe­riorității morale legionare. Tot în acest sens sunt folosite și relatările pastorului Richard Wurmbrand conform cărora Valeriu Gafencu nu ar fi fost antisemit. În același timp, prin promovarea cultului, grupările caută expresie în lumea contemporană.[1]

Ca parte a cultului Gafencu face parte și acțiunea primăriei orașului Târgu Ocna de a-l declara pe acesta cetățean de onoare, în lipsa unei dezbateri publice. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a luat poziție împotriva deciziei primăriei, în conformitate cu legea ce interzice cultul fascist,[1] O.U.G. nr. 31/2002.[4] Consiliul Local Târgu Ocna a respins în mai 2013 solicitarea institutului de a retrage statutul de cetățean de onoare al orașului.[2] Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” a transmis ulterior un comunicat în care își manifesta victoria față de Institutul „Elie Wiesel”.[2]

Biserica Ortodoxă Română are în vedere propunerea de a fi canonizat.[2]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h Cioflancă, Adrian și Radu, Adriana, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității; „Eroi contrafăcuți” (Web Archive), Revista 22, publicat pe 12 decembrie 2013.
  2. ^ a b c d e jurnalul.ro, Cristinel C. Popa, 31 mai 2013. „Valeriu Gafencu: "Elevii sunt un explozibil mai puternic decât dinamita!". Consiliulul Local Tg. Ocna menține titlul de cetățean de onoare acordat acestuia post-mortem”. Accesat în . 
  3. ^ a b Totok, William; Din vremurile războiului rece, (VII). Ivan Deneș vs. Richard Wurmbrand, Radio Europa liberă, 11 iunie 2014
  4. ^ lege5.ro, Guvernul României, 13 martie 2002. „Ordonanța de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii”. Accesat în . 
Bibliografie suplimentară
  • Sfântul închisorilor - Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate și adnotate de monahul Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oașa, Editura Agnos, 2007.