Ioan Sigismund Zápolya
| Ioan Sigismund Zápolya | |
| Regele Ungariei (rex electus non coronatus) Principele Transilvaniei (princeps Transylvaniae) | |
 Regele Ioan al II-lea al Ungariei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 7 iulie 1540.svg){kind=small} Buda, Regatul Ungariei |
| Decedat | (30 de ani) Alba Iulia, Principatul Transilvaniei |
| Înmormântat | Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia  |
| Părinți | Ioan I Zápolya Isabella de Iagello |
| Religie | Biserica Unitariană |
| Ocupație | organist[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Familia Zápolya |
| Domnie | |
| Domnie | 1540 – 1571 |
| Predecesor | Ioan I Zápolya |
| Succesor | pe tronul Ungariei: Maximilian al II-lea pe tronul Transilvaniei: Ștefan Báthory |
Modifică date / text  | |
Ioan Sigismund Zápolya, cunoscut ca Ioan Sigismund (în maghiară János Zsigmond Zápolya) (n. 7 iulie 1540, Buda - d. 10 martie 1571, Alba Iulia) a fost rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund. El a purtat prima dată titlul de principe al Transilvaniei (de drept), acest titlu fiind stabilizat de-abia in 1576.
(1540-1571)
Familia modificare
A fost fiul lui Ioan Zapolya și al Izabelei, regină a Ungariei și fiica regelui Sigismund I al Poloniei. În 1540, el a fost proclamat rege al Ungariei, intrând în conflict direct cu suveranii habsburgi, iscând astfel, din cauza tatălui lui, la complicate negocieri, dar și conflicte, în care au fost angrenați și otomanii. Pentru și în numele minorului Ioan, a domnit regentul episcop Gheorghe Martinuzzi. Până în anul 1570 Ioan Sigismund a domnit ca "rege ales" al Ungariei, sprijinit de Dieta Ungariei.
Politica religioasă modificare
Dieta Transilvaniei întrunită la Turda în 1568 sub conducerea lui Ioan Sigismund Zápolya a adoptat Edictul de la Turda, o declarație de toleranță religioasă față de confesiunile recunoscute oficial în Transilvania, și stabilirea a patru confesiuni oficiale: catolicismul, calvinismul, lutheranismul și unitarianismul. Românii ortodocși au fost puși sub jurisdicția unui superintendent calvin. De-abia succesorul lui Ioan Sigismund, Ștefan Báthory, în calitate de principe al Transilvaniei, a acceptat hirotonirea unui episcop ortodox român, în persoana lui Eftimie (episcop ortodox al Transilvaniei)(en).[1]
Încercarea lui Ioan Sigismund de a impune protestantismul în Scaunul Ciuc a eșuat, secuii catolici marcând de atunci păstrarea credinței prin Pelerinajul de la Șumuleu.
Acordul cu împăratul Maximilian al II-lea modificare
Prin Tratatul de la Speyer, încheiat la 16 august 1570 a renunțat la pretenția asupra coroanei Ungariei și l-a recunoscut pe împăratul romano-german Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.
A fost înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, care la vremea respectivă era lăcaș protestant.
Note modificare
- ^ Augustin Bunea, Vechile episcopii românesci a Vadului, Geoagiului, Silvașului și Belgradului, Blaș, 1902, p. 57.