Ioan Sigismund Zápolya

(Redirecționat de la Ioan Sigismund Zapolya)
Ioan Sigismund Zápolya
Regele Ungariei
(rex electus non coronatus)
Principele Transilvaniei
(princeps Transylvaniae)

Regele Ioan al II-lea al Ungariei
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Buda, Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
Decedat (30 de ani) Modificați la Wikidata
Alba Iulia, Principatul Transilvaniei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia Modificați la Wikidata
PărințiIoan I Zápolya
Isabella de Iagello
ReligieBiserica Unitariană Modificați la Wikidata
Ocupațieorganist[*][[organist (musician who plays any type of organ)|​]] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăFamilia Zápolya
Domnie
Domnie15401571
PredecesorIoan I Zápolya
Succesorpe tronul Ungariei: Maximilian al II-lea
pe tronul Transilvaniei: Ștefan Báthory

Ioan Sigismund Zápolya, cunoscut ca Ioan Sigismund (în maghiară János Zsigmond Zápolya; n. , Buda, Regatul Ungariei – d. , Alba Iulia, Principatul Transilvaniei) a fost rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund. El a purtat prima dată titlul de principe al Transilvaniei (de drept), acest titlu fiind stabilizat de-abia in 1576.

Ioan Sigismund Zápolya
(1540-1571)

A fost fiul lui Ioan Zapolya și al Izabelei, regină a Ungariei și fiica regelui Sigismund I al Poloniei.

Bunica sa maternă, Bona Sforza, era descendentă a regelui Petru I al Portugaliei, a cărui ascendență poate fi urmărită până la Rurik, întemeietorul Rusiei Kievene. Astfel, Ioan Sigismund era o rudă îndepărtată a contemporanului său, Ivan cel Groaznic.

În 1540, el a fost proclamat rege al Ungariei, intrând în conflict direct cu suveranii habsburgi, iscând astfel, din cauza tatălui lui, la complicate negocieri, dar și conflicte, în care au fost angrenați și otomanii. Pentru și în numele minorului Ioan, a domnit regentul episcop Gheorghe Martinuzzi. Până în anul 1570 Ioan Sigismund a domnit ca "rege ales" al Ungariei, sprijinit de Dieta Ungariei.

Politica religioasă

modificare

Dieta Transilvaniei întrunită la Turda în 1568 sub conducerea lui Ioan Sigismund Zápolya a adoptat Edictul de la Turda, o declarație de toleranță religioasă față de confesiunile recunoscute oficial în Transilvania, și stabilirea a patru confesiuni oficiale: catolicismul, calvinismul, lutheranismul și unitarianismul. Românii ortodocși au fost puși sub jurisdicția unui superintendent calvin. De-abia succesorul lui Ioan Sigismund, Ștefan Báthory, în calitate de principe al Transilvaniei, a acceptat hirotonirea unui episcop ortodox român, în persoana lui Eftimie (episcop ortodox al Transilvaniei)⁠(en)[traduceți].[2]

Încercarea lui Ioan Sigismund de a impune protestantismul în Scaunul Ciuc a eșuat, secuii catolici marcând de atunci păstrarea credinței prin Pelerinajul de la Șumuleu.

Acordul cu împăratul Maximilian al II-lea

modificare

Prin Tratatul de la Speyer, încheiat la 16 august 1570 a renunțat la pretenția asupra coroanei Ungariei și l-a recunoscut pe împăratul romano-german Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.

A fost înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, care la vremea respectivă era lăcaș protestant.

  1. ^ a b „Ioan Sigismund Zápolya”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Augustin Bunea, Vechile episcopii românesci a Vadului, Geoagiului, Silvașului și Belgradului, Blaș, 1902, p. 57.

Vezi și

modificare