Ioana de Bavaria (1356–1386)

soția împӑratului Venceslau
(Redirecționat de la Ioana de Bavaria (1362–1386))
Ioana de Bavaria
Regină consoartă de Boemia
Date personale
Născută1356 Modificați la Wikidata
Haga, Comitatul Olanda Modificați la Wikidata
Decedată (30 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Praga, Regatul Boemiei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCatedrala Sfântul Vitus din Praga Modificați la Wikidata
PărințiAlbert I[*][4]
Margareta de Brieg[*][4] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCaterina de Bavaria[*]
Ioana Sofia de Bavaria
Margareta de Bavaria[*]
Albert al II-lea[*]
Wilhelm al II-lea[*]
Ioan al III-lea[*]
Willem I[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuVenceslau al IV-lea al Boemiei (din ) Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
prințesă[1]
regină[2]
Familie nobiliarăCasa de Wittelsbach

Ioana de Bavaria (n. 1356, Haga, Comitatul Olanda – d. , Praga, Regatul Boemiei)[5][6] a fost regină a Boemiei prin căsătoria cu regele Venceslau al IV-lea.[7]

Biografie

modificare

Ioana a fost a doua fiică a ducelui Bavariei, Albert I de Straubing-Holland, și a soției sale, Margareta de Brieg.[5]

 
Ruta călătoriei Ioanei în 1370

În 1370, la vârsta de paisprezece ani, Ioana s-a căsătorit cu Venceslau de Luxemburg, viitorul rege al Boemiei și rege romano-german, în vârstă de nouă ani.

La 23 august 1370 Ioana a călătorit împreună cu părinții ei de la Haga prin Rotterdam, Köln, Mainz și Würzburg până la Nürnberg unde pe 18 septembrie a fost preluată de reprezentanții împăratului Carol al IV-lea, tatăl viitorului ei soț.

În timp ce părinții ei se îndreptau spre reședința lor din Straubing, Ioana a plecat spre Praga. Pe 21 septembrie a fost emisă dispensa papală necesară datorită gradului apropiat de rudenie al viitorilor soți. Opt zile mai târziu, pe 29 septembrie 1370 în Nürnberg a avut loc o ceremonie simbolică de căsătorie.[8] Abia în 1376 căsătoria a fost consumată la Praga.

 
Sigiliul Ioanei de Bavaria

Pe 17 noiembrie 1370 Ioana a fost încoronată ca regină a Boemiei la Praga de arhiepiscopul de Praga, Jan Očko de Vlašim.

Nu se știu prea multe despre viața reginei Ioana după căsătorie. Se știe că ea a învățat limba cehă foarte repede și că nu a avut copii. Lipsa urmașilor a fost pusă pe seama faptului că Venceslau avea o înclinație spre consumul excesiv de alcool[9] care i-ar fi putut cauza infertilitatea.

Ioana a murit la vârsta de doar treizeci de ani pe 31 decembrie 1386, probabil de ciumă.[9]

Există și alte versiuni despre moartea. Cronicarul din Brabant, Edmund de Dynter, consemna că „regina s-a ridicat din pat pe la ora trei dimineața căutând olița de noapte sub pat” și unul dintre câinii de vânătoare ai lui Venceslau s-a năpustit asupra ei și a mușcat-o de gât. Edmund a negat apoi afirmația, adăugând că alții credeau că Ioana a murit datorită rabiei. Ambele versiuni sunt credibile deoarece este cunoscut faptul că regele avea o pasiune pentru câinii de vânătoare și că unul dintre câini se culca cu el în dormitor. De asemenea, se știe că în 1385 unul dintre câinii lui a mușcat un administrator regal pe nume Kašpar Kaplíř.

Conform obiceiului, corpul Ioanei a fost expus timp de câteva zile în Praga și la 12 ianuarie 1387 a fost înmormântată în Catedrala „Sf. Vitus”. Venceslau al IV-lea a organizat ceremonii funerare grandioase pentru soția sa, dar el însuși nu a participat și s-a retras la Castelul Žebrák fiind foarte îndurerat.

Venceslau s-a căsătorit pe 2 mai 1389 cu o nepoată a Ioanei, Sofia de Bavaria.[10]

  1. ^ Dictionary of Women Worldwide[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ a b The Peerage 
  5. ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p.433.
  6. ^ Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, ISBN: 3-205-98096-4, p. 11.
  7. ^ N.Y.), Metropolitan Museum of Art (New York (), Prague: The Crown of Bohemia, 1347-1437 (în engleză), Metropolitan Museum of Art, ISBN 978-1-58839-161-2, accesat în  
  8. ^ Jörg K. Hoensch: Die Luxemburger. Eine spätmittelalterliche Dynastie gesamteuropäische Bedeutung 1308 – 1437, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-015159-2, p. 164.
  9. ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 438.
  10. ^ Jörg K. Hoensch: Die Luxemburger. Eine spätmittelalterliche Dynastie gesamteuropäische Bedeutung 1308 – 1437, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-015159-2, p. 209.

Bibliografie

modificare
  • Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.
  • Gerhard Hartmann, KAlbrecht I., Pfalzgraf bei Rhein, Herzog von Baiern, în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 1, Leipzig, 1875, pp. 230–231.