Ion Pop
| Ion Pop | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | (83 de ani)[2]  Mireșu Mare, Maramureș, România[3] | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | cadru didactic universitar[*] critic literar[*] politician | ||
| Limbi vorbite | limba franceză[4] limba română[4] | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea Babeș-Bolyai[1] | ||
| Organizație | Universitatea Babeș-Bolyai | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Ion Pop (n. , Mireșu Mare, Maramureș, România) este un profesor universitar, teoretician al avangardei literare, poet, critic și istoric literar român.
Cariera
modificareA deținut diferite funcții administrative, precum decan al Facultății de Litere a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj și director al Centrului Cultural Român de la Paris (1990-1993). Cariera literară se caracterizează prin volume de versuri, de critică literară și traduceri, prin numeroase articole publicate în reviste de specialitate din țară și de peste hotare.
Ion Pop este criticul al cărui destin se leagă de existența revistei Echinox. A condus revista timp de 17 ani (1969-1973 în calitate de redactor șef, 1973-1986 în calitate de director al publicației). O perioadă întinsă în care, alături Marian Papahagi, Ion Vartic și alții, a contribuit la formarea a câtorva generații de scriitori.
Opera
modificarePoezie
modificareA debutat cu versuri în revista Steaua, (1959). A debutat editorial cu Propunere pentru o fântână, (1966), volum urmat de Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele și uitarea (1985), Amânarea generală (1990).
- „Echinox”. Vocile poeziei, Cluj, Editura Tribuna, 2008[5]
Critică literară
modificareCriticul literar îl găsim în Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generații (1973), Transcrieri (1976), Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980), Lucian Blaga, universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993)[6], Recapitulări (1995), Pagini transparente (1997), Ore franceze, Ajournement general (1994).
Traduceri
modificareA tradus din Georges Poulet, Conștiința critică (1979) și Jean Starobinski, 1798 emblemele rațiunii, volum apărut în 1990.
Volume colective
modificareO lucrare pe care a coordonat-o este Dicționar analitic de opere literare românești, vol. I-IV (1998-2003), ediție definitivă (2007).
Afilieri
modificare- Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Premii și distincții
modificare- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1979, 1985, 2001)
- Premiul Academiei Române (1985)
Decorații
modificare- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]
Note
modificare- ^ http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_740_POP-Ion.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ https://www.botosaneanul.ro/stiri/poeti-in-dialog-la-ipotesti-ion-pop-si-adrian-popescu/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CRONICA LITERARA / Album de familie, 30 aprilie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
- ^ "Miliardarul de imagini", 27 iunie 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 21.
Bibliografie
modificare- Iulian Boldea în revista România literară, nr. 35, 2011[1] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Iulian Boldea în revista Apostrof, nr.1, 2011[2] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Ștefan Borbély În revista Apostrof, nr. 4, 2010[3] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Alexandru Cistelecan în revista Cultura, nr. 267, 2010[4] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Emanuela Ilie în revista Convorbiri literare [5] Arhivat în , la Wayback Machine.