Marian Papahagi
| Marian Papahagi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România |
| Decedat | (50 de ani)[1] Roma, Italia |
| Copii | Adrian Papahagi |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | critic literar, eseist |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
| Studii | Universitatea Babeș-Bolyai () |
| Activitatea literară | |
| Patronaj | Universitatea Babeș-Bolyai |
| Operă de debut | Exerciții de lectură |
Modifică date / text  | |
Marian Papahagi (n. , Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. , Roma, Italia) a fost un critic literar, eseist și traducător român.
Biografie
modificareLicențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) și al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972). Membru fondator al grupării „Echinox”. Doctor în litere „magna cum laude” în Italia. Doctor în filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debut absolut cu critică literară în revista „Amfiteatru” (1966).
După 1990, a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și ministru adjunct al Învățământului. A fost profesor de romanistică la Facultatea de Litere din Cluj și profesor invitat la mai multe universități din Europa. În ultima perioada a vieții, a fost director la Accademia di Romania din Roma.
Volume
modificare- Exerciții de lectură, 1966; 2003
- Eros și utopie, eseuri, 1980
- Critica de atelier, 1983
- Intelectualitate și poezie, 1986
- Cumpănă și semn, studii, 1991
- Fața și reversul, eseuri, 1993
- Fragmente despre critică, 1994
- Interpretări pe teme date, 1995
- Rațiuni de a fi, 1999 (postum)
Volume colective
modificare- Scriitori români, 1978
- Dicționarul scriitorilor români, vol. I-IV, 1995-2002 (alături de Mircea Zaciu și Aurel Sasu)
Traduceri
modificareAutori: Dante, Luigi Pareyson, Murilo Mendes, Luciana Stegagno Picchio, Eugenio Montale, Rosa Del Conte, Guido Morselli, Roland Barthes.
Premii
modificare- Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1976)
- Premiul „G. Călinescu” al Academiei Române (1980)
- Premiul „Eugenio Montale” (1988)
- Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (1991)
- Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1993)
- Ordinul Francez „Palmes Academiques” (1994)
Note
modificare- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în