Iosif Uglar
Uglar Iosif | |
Iosif Uglar, 1974 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 30 decembrie 1920 Ferneziu, România |
Decedat | 13 august 2006, (86 de ani) Baia Mare, România |
Cetățenie | România |
Etnie | maghiară |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
Membru al CC al PCR | |
În funcție 23 iulie 1965 – 22 decembrie 1989 | |
Membru al Comisiei Centrale de Revizie | |
În funcție 25 iunie 1960 – 23 iulie 1965 | |
Secretar al C.C. al PCR | |
În funcție mai 1974 – 23 noiembrie 1979 | |
Membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR | |
În funcție 12 februarie 1971 – 28 noiembrie 1974 | |
Membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR | |
În funcție 28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1979 | |
Prim-secretar al Comitetului regional de partid Maramureș | |
Deputat în Marea Adunare Națională | |
În funcție 1952 – 1989 | |
Premii | Ordinul Muncii |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Alma mater | Academia de Științe Economice București |
Profesie | dulgher, politician comunist, economist |
Modifică date / text |
Uglar Iosif (n. 30 decembrie 1920, Ferneziu – d. 13 august 2006, Baia Mare [1])[2] a fost un politician comunist român de origine maghiară, membru al Partidului Comunist Român din august 1945.
În anul 1945 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR, ministru, prim-secretar al Consiliului Regional de Partid Mureș.
În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
Uglar Iosif a fost în fruntea regiunilor și județelor Maramureș și Satu Mare până în 1976, când a fost promovat, la București, în structuri centrale de partid și de stat.
Uglar Iosif a fost Președintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (cu rang de ministru) în Guvernul Manea Mănescu (1) (3 iunie 1974 - 18 martie 1975), Guvernul Manea Mănescu (2) (18 martie 1975 - 30 martie 1979) și Guvernul Ilie Verdeț (1) (30 martie - 26 noiembrie 1979).
Activitate și funcții:
- ucenic (1934–1938) și dogar la Topitoria de plumb a statului din Ferneziu;
- încorporat la Regimentul 3 Cavalerie (Husari) Oradea (septembrie 1941), detașat la atelierul de tâmplãrie al unei unitãți din Munkács;
- trimis pe front în orașul Lulineț (regiunea lacurilor Peripet – iunie 1944);
- retras în orașul Kemet, Ungaria (decembrie 1944);
- dogar la Topitoria Ferneziu (din ianuarie 1945);
- membru al U.T.C. din februarie 1945;
- membru de partid din august 1945;
- membru al Comitetului de partid la Topitoria Ferneziu (din 1945);
- secretar al organizaþiilor U.T.C. și „Tineretul Progresist“ Ferneziu;
- instructor în Comitetul de plasã al „Tineretului Progresist“ Baia Mare (din noiembrie 1946);
- instructor al Comitetului județean Bihor al „Tineretului Progresist“ (din decembrie 1946);
- secretar al Comitetului de plasã U.T.C. Baia Mare;
- lector la cursul de partid de trei luni (din august 1948);
- responsabil cu propaganda al Comitetului de partid din plasa Baia Mare (din 1950);
- șef al Secției organizatorice (din 1950);
- prim-secretar (1952–1958) al Comitetului regional de partid Baia Mare;
- prim-secretar al Comitetului regional de partid Maramureș (din 1965);
- prim-secretar al Comitetului județean de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Satu Mare (din 1968);
- membru al Consiliului de Conducere al Curții Superioare de Control Financiar (din 22 mai 1973);
- vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economice și Sociale;
- secretar al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (de la 25 iulie 1974);
- membru al Consiliului de Stat (din 29 noiembrie 1974);
- președintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (22 martie 1975–30 noiembrie 1979);
- președintele Secției pentru sistematizare, construcții sociale și edilitare din cadrul Consiliului Suprem al Dezvoltãrii Economice și Sociale (1978);
- președintele Biroului executiv al Comisiei centrale de partid și de stat pentru sistematizarea teritoriului și localitãților urbane și rurale (26 iunie 1974; 3 martie 1978);
- președinte al Comisiei centrale pentru întreceri socialiste între consiliile populare județene și al municipiului București, municipale, ale sectoarelor municipiului București, orãșenești și comunale (din 17 octombrie 1978);
- vicepreședinte al Consiliului Național al F.D.U.S. (din februarie 1980).
- Deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: Tușnad, reg. Baia Mare (1952–1957); nr. 7 Carei, reg. Maramureș (1961–1965 și 1965– 1969); nr. 6 Carei, jud. Satu Mare (1969–1973); nr. 1 Baia Mare-Est, jud. Maramureș (1975–1980); nr. 5 Bãile Herculane, jud. Caraș-Severin (1980–1985); Vrancea (1985–1989);
- vicepreședintele Comisiei economico-financiare a M.A.N. (din 13 martie 1969);
- membru al Comisiei pentru consiliile populare și administrația de stat a M.A.N. (1 aprilie 1980), publicat în http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
Studii
modificare- Curs de partid de trei luni (iunie 1948)
- Universitatea de Partid „Ștefan Gheorghiu“ (septembrie 1949–1950)
- Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1955–1958)
- Curs postuniversitar la Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu“
- Doctorat la Școala Superioară de Partid Moscova
- Academia de Științe Economice București
Distincții și decorații
modificare- „Ordinul Muncii“ clasa a III-a (1952);
- medalia „A 5–a aniversare a R.P.R.“ (1952);
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a V-a (1954);
- Ordinul „23 August“ clasa a IV-a (1959);
- medalia „40 de ani de la înființarea P.C.R.“ (mai 1961);
- „Ordinul Muncii“ clasa I (2 iul. 1962);
- medalia „A 10–a aniversare a forțelor armate ale R.P.R.“ (1964);
- medalia „A 20–a aniversare a eliberãrii patriei“ (1964);
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[3]
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a IV-a, clasa a III-a (27 august 1964);
- Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a (mai 1966);
- Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa a II-a (1969);
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[4]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[4]
- Ordinul „23 August“ clasa I (30 decembrie 1980).
Note
modificare- ^ http://www.octavianbutuza.eu/2010/02/07/prietenindu-ma-lnga-inimile-lor/[nefuncțională]
- ^ ro Membrii CC al PCR
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
Legături externe
modificare- Prim secretarul rebel. Cel mai apropiat prieten maramureșean al lui Ceaușescu, schimbat din funcție la ordinul tovarășei Elena, 30 octombrie 2013, Carp Cosmin, Adevărul
- Mobilierul fostului prim secretar de partid, donat muzeului Arhivat în , la Wayback Machine., 16 februarie 2018, Agerpres