Italo Gariboldi
| Italo Gariboldi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Lodi, Lombardia, Regatul Italiei |
| Decedat | (90 de ani) Roma, Italia |
| Înmormântat | cimitero maggiore di Lodi[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia (–).svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | politician ofițer |
| Limbi vorbite | limba italiană[2] |
| Studii | Accademia militare di Modena[*] |
| Activitate | |
| A luptat pentru |  Italia Fascistă |
| Ramura | Regio Esercito |
| Gradul | General |
| A comandat | Divizia 30 de Infanterie Sabauda Corpul V Italian Armata a 10-a Italiană Armata Italiană în Rusia(en)[traduceți] |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Crucea de Cavaler a Crucii de Fier |
Modifică date / text  | |
Italo Gariboldi (n. , Lodi, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost un general italian în Armata Regală Italiană Regio Esercito înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul Primului Război Mondial a fost șef de operațiuni la Armata Grappa, a fost decorat cu Medalia de argint pentru vitejia militară; mai târziu a luat parte la războiul etiopian în calitate de comandant al Diviziei 30 Infanterie „Savauda” și apoi la cel de-al Doilea Război Mondial, inițial în timpul operațiunilor de război din Africa de Nord și mai târziu în timpul campaniei Italiei din Rusia la comanda Armatei a 8-a dislocată. A fost distins de dictatorul german Adolf Hitler cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru maniera în care a comandat forțele armate italiene în Bătălia de la Stalingrad în poziție defensivă pe cursul inferior al Donului[3]
Biografia modificare
Abisinia modificare
În 1935, Gariboldi a comandat Divizia 30 Infanterie „Sabauda” pe frontul de nord în timpul celui de-al Doilea Război Italo-Abesinian. Divizia sa făcea parte din Corpul I cu sediul în Eritreea. După ce Italia a învins Etiopia (Abisinia) în mai 1936, Eritrea, Abisinia și Somalia italiană(en)[traduceți] au fost unite pentru a forma colonia Africii de Est italiene(en)[traduceți] la 1 iunie 1936.
Africa de Nord modificare
Din 1939 până în 1941, Gariboldi a fost comandant al armatei în „Comandamentul Suprem – Africa de Nord” al mareșalului Italo Balbo. Când Italia a declarat război în iunie 1940, Gariboldi a comandat Armata a 5-a italiană staționată la granița cu Tunisia franceză. În cele din urmă, a comandat ambele armate situate în Libia. După încheierea bătăliei Franței, Armata a 5-a a devenit o sursă de oameni, echipament militar și provizii pentru Armata a X-a italiană la granița cu Egiptul.
În decembrie 1940, când britanicii au lansat Operațiunea Compass, Gariboldi era la comanda temporară a Armatei a X-a deoarece generalul Mario Berti era în concediu medical. În cele din urmă, i s-a dat comanda Armatei a X-a după ce aceasta a fost practic distrusă, iar generalul Giuseppe Tellera, înlocuitorul lui Berti, a fost ucis în luptă.
La 25 martie 1941, Gariboldi a fost promovat guvernator general al Libiei și l-a înlocuit pe mareșalul Rodolfo Graziani. Până la 19 iulie, Gariboldi însuși a fost demis din cauza presupusei sale lipse de cooperare cu Rommel. Generalul Ettore Bastico i-a luat locul.
Rusia modificare
Din 1942 până în 1943, Gariboldi a comandat Armata Italiei în Rusia (Armata Italiană în Rusia, sau ARMIR, sau Armata a 8-a italiană). El a fost la comanda armatei italiene în Rusia în când a fost distrusă în timpul bătăliei de la Stalingrad.
Italia modificare
În 1943, Gariboldi se afla în Italia când regele Victor Emmanuel al III-lea și mareșalul Pietro Badoglio l-au înlăturat pe dictatorul fascist Benito Mussolini și apoi au semnat un armistițiu cu Aliații. La fel ca mulți membri ai armatei italiene, Gariboldi a fost făcut prizonier de război de către germani și în 1944, a fost condamnat la moarte ca trădător.
Mai târziu, în 1944, Gariboldi a fost eliberat din închisoare de către Aliați. A murit la Roma în 1970.
Fiul său, Mario Gariboldi, și-a urmat tatăl în cariera militară.
„Dintre generalii italieni ai celui de-al Doilea Război Mondial, Gariboldi este probabil cel mai batjocorit. Fiind produsul unei cariere prolifice printre cei blocați din Statul Major General, el a ajuns la prima sa comandă reală la vârsta de patruzeci și patru de ani ca comandant de regiment. (...) Și-a încheiat așadar cariera gri în clarobscur: mai întâi în Rusia în vârful unei sarcini dificile și peste posibilitățile sale, apoi în prizonierat în Germania. Pe scurt, reprezintă arhetipul gregarului modest, dar norocos, care s-a trezit brusc stăpânul unui război pentru care era nevoie de cu totul alte calități.”—Giovanni Cecini[4]
Note modificare
Bibliografie modificare
- Fellgiebel, Walther-Peer () [1986]. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 — Die Inhaber der höchsten Auszeichnung des Zweiten Weltkrieges aller Wehrmachtteile [The Bearers of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939–1945 — The Owners of the Highest Award of the Second World War of all Wehrmacht Branches] (în germană). Friedberg, Germany: Podzun-Pallas. ISBN 978-3-7909-0284-6.