Iuliu Podlipny

pictor român
Iuliu Podlipny
Julius Podlipny.jpg
Autoportret reprodus pe afișul Simpozionului dedicat lui Julius Podlipny, la Muzeul de Artă din Timișoara, la 12 aprilie 2011, cu ocazia împlinirii a 113 ani de la nașterea pictorului
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pressburg, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnnemarie Podlipny-Hehn Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură, desen  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte Frumoase din Budapesta[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruȘtefan Szönyi, Traian Brădean, Artur Vetro, Ștefan Câlția  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăexpresionism  Modificați la Wikidata
Premii1977 - medalia omagială a orașului Bratislava

Iuliu Podlipny (prenumele grafiat și Julius sau Gyula, n. , Pressburg, Austro-Ungaria – d. ,[1][2][3] Timișoara, România) a fost un pictor, grafician și pedagog timișorean. A fost căsătorit cu istoricul de artă și criticul de artă Annemarie Podlipny-Hehn.

BiografieModificare

De origine cehă, Julius Podlipny s-a născut la Pressburg, în Austro-Ungaria, azi Bratislava, Slovacia.[4] După un accident de tren soldat cu pierderea brațului drept, s-a mutat mai târziu la Budapesta, oraș unde a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase.[5]

În 1926, Gallas Ferdinand și Varga Albert au deschis o „școală liberă de pictură și sculpltură”. Stabilit în Timișoara, în același an, Julius Podlipny s-a alăturat celor doi, rămânând din 1928 conducătorul atelierului și al școlii.[6] Activitatea sa expozițională s-a extins la București, Cluj Napoca, Arad.

La începutul anilor ’30, Podlipny era angajat al cinematografului orașului pentru a picta, pe panouri-gigant, reclame ale filmelor cu Tarzan interpretat de Johnny Weissmuller. Văzând lucrările, patronul sălii de la Palatul Széchenyi din Timișoara i-a propus să expună cât mai multe lucrări. Podlipny a expus zeci de portrete, multe lucrate în cărbune, reprezentând fețe de cerșetori, schilozi, nebuni. Nu s-a găsit decât un client, unul dintre directorii fostei întreprinderi Ilsa, care a ales câteva portrete, le-a plătit și l-a rugat pe tânărul artist să le împacheteze bine. Nu știe unde au ajuns aceste opere de început.[7]

În anul 1934 a fost numit profesor la Școala de Arte Frumoase din Timișoara, activitate din care s-a retras peste trei decenii.[5] Printre elevii săi s-au numărat, printre alții, Traian Brădean[8], Artur Vetro și Ștefan Câlția.

În 1957, în urma restructurării învățământului artistic, profil liceal, a fost înființat Liceul de Artă Plastică Timișoara. Printre profesori se numărau Julius Podlipny, Gabriel Popa, Victor Gaga, Romul Nuțiu și Octavian Maxim.[9]

În perioada 1951-1955 a fost primul președinte al filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici.[5]

Julius Podlipny a fost cunoscut ca promotor al artei moderne în perioada interbelică, legându-și numele de acela al revistei socialiste și de avangardă Ma, editată de criticul Lajos Kassák . A practicat un stil cu ecouri expresioniste și s-a situat în rândul maeștrilor care au influențat arta plastică românească, mai cu seamă ca pedagog.[4] Podlipny nu suporta decât desenul, pentru el coloriștii erau niște sclifosiți fără vlagă, incapabili să tragă o linie.[10]

A murit la 15 ianuarie 1991.

Relieful din bronz de pe mormântul pictorului Julius Podlipny, cu chipul său în altorelief, realizat de sculptorul Ionel Chinghiță, a fost furat de colectori de fier vechi.[11][12]

DistincțiiModificare

  • 1977 - medalia omagială a orașului Bratislava,[5]
  • 1998 - titlul de Cetățean de onoare al Timișoarei, acordat post mortem, prin HCL nr. 157/30.06.1998, pentru bogata activitate artistică și pedagogică desfășurată în Timișoara în perioada 1926-1991.[13]

NoteModificare

  1. ^ a b Július Podlipný, Web umenia, accesat în  
  2. ^ a b Gyula or Julius or Iuliu Podlipny, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  3. ^ a b Iulius Podlipny, Artnet, accesat în  
  4. ^ a b Retrospectiva Julius Podlipny la Muzeul de Artă din Timișoara
  5. ^ a b c d 5 aprilie
  6. ^ Etape în istoria istoriografiei artei românești interbelice
  7. ^ Istoria văzută dintr-o clădire celebră: Palatul Széchenyi
  8. ^ Bradean, Traian
  9. ^ Istoricul liceului de arte plastice din Timișoara
  10. ^ Livius Ciocârlie, Evocare în Creație și sincronism european. Mișcarea artistică timișoreană a anilor `60-`70, Timișoara, 1990
  11. ^ Mutilarea Timișoarei continuă! Până când?
  12. ^ Timișoara, Cimitirul din Calea Lipovei - Mormântul lui Iulius Podlipny
  13. ^ Cetățeni de onoare ai Timișoarei

BibliografieModificare

  • Stela Radu, Annemarie Podlipny-Hehn: Expoziția retrospectivă Julius Podlipny (Catalog) , 58 pagini, numeroase ilustrații, Muzeul Banatului Timișoara, 1974
  • Annemarie Podlipny-Hehn și Coriolan Babeți: Julius Podlipny (Expoziție retrospectivă, Catalog), Comitetul de Cultură și Educație al Județului Timiș, Uniunea Artiștilor Plastici din R.S. România, Filiala Timișoara, 1983
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny, monografie, Editura Kriterion, București, 1986
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Julius Podlipny: expoziția comemorativă, Editura DINAMI, Timișoara, 1998
  • Annemarie Podlipny-Hehn: Da-sein/ Conté. Schițe dintr-un secol (Memoriile lui Podlipny), Editura Cosmopolitan Art, 2011