Jakob Ackeret
| Jacob Ackeret | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 martie 1898 Zürich, Elveția |
| Decedat | 27 martie 1981 Küsnacht, Elveția |
| Cetățenie |  Elveția  |
| Ocupație | fizician cadru didactic universitar[*] Q10497074[*] inventator |
| Limbi vorbite | limba germană[3][4] |
| Activitate | |
| Alma mater | ETH Zürich |
| Organizație | ETH Zürich[1] |
| Premii | Medalia Timoshenko (1969) Medalia Daniel Guggenheim (1970) |
| Profesor pentru | Wernher von Braun, Walter Traupel[*][2], Georg Gyarmathy[*][2], Nikolaus Rott[*][2] |
Modifică date / text  | |
Jakob Ackeret, FRAeS[5] (1898–1981) a fost un inginer aeronautic elvețian. El este în general considerat ca unul dintre cei mai mari experți aeronautici ai secolului al XX-lea.
Naștere și educație modificare
Jakob Ackeret s-a născut în 1898 în Elveția. A obțint licența în inginerie mecanică la ETH Zürich în 1920 ca student al lui Aurel Stodola. În anii 1921-1927 a lucrat cu Ludwig Prandtl la "Aerodynamische Versuchsanstalt" din Göttingen, asistând la o perioadă legendară în dezvoltarea dinamicii moderne a fluidelor. A obținut doctoratul la ETH Zürich în 1927.
Carieră academică modificare
După terminarea doctoratului, Ackeret a lucrat la Escher Wyss AG din Zürich ca inginer hidraulic șef, aplicând, cu un mare succes, tehnici moderne de aerodinamică în proiectarea de turbine.
El a devenit profesor de aerodinamică la ETH Zürich în 1931, iar printre studenții săi s-a aflat Wernher von Braun.
Cercetări modificare
Ackeret a fost un expert în turbine cu gaze și a fost cunoscut pentru cercetările sale în domeniul elicelor și al propulsiei de mare viteză.
Când a predat la ETH Zurich, el a participat activ la rezolvarea problemelor practice de inginerie, cum ar fi proiectarea de elice cu pas variabil pentru nave și avioane. Invenția sa cea mai importantă a fost turbina cu gaze cu circuit închis. El a realizat invenția împreună cu C. Keller.
Ackeret a contribuit în mod semnificativ la cercetări în aerodinamica supersonică. El a condus activitatea inițială de calcul al vitezei și rezistența întâmpinată de o pală supersonică[6] și a propus denumirea de "număr Mach" pentru multiplii vitezei sunetului.[7][8] Într-o conferință desfășurată la Roma în 1935 Ackeret a prezentat un proiect al unui tunel de vânt supersonic.
Ackeret a obținut în 1965 Ludwig-Prandtl-Ring din partea Deutsche Gesellschaft für Luft- und Raumfahrt (Societatea Germana pentru Aeronautică și Astronautică) pentru "contribuție remarcabilă în domeniul ingineriei aerospațiale".
În 1976, el a fost ales membru asociat din străinătate al National Academy of Engineering din SUA pentru "contribuțiile sale la înțelegerea mecanicii fluidelor supersonice și de mare viteză, conducând la îmbunătățiri semnificative a științei zborului".
Referințe modificare
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ a b c Genealogia matematicienilor
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ http://www.flightglobal.com/pdfarchive/view/1959/1959%20-%201366.html
- ^ Ackeret, J. (1925). Luftkräfte auf Flügel, die mit größerer als Schallgeschwindigkeit bewegt werden. Zeitschrift für Flugtechnik und Motorluftschiffahrt (16), 72-74.
- ^ Rott, N (1985-01), Jakob Ackeret and the History of the Mach Number (în engleză), 17 (1), Annual Review of Fluid Mechanics, doi:10.1146/annurev.fl.17.010185.000245, ISSN 1545-4479 0066-4189, 1545-4479 Verificați valoarea
|issn=(ajutor) Verificați datele pentru:|date=(ajutor) - ^ "Aeronautical research in Germany: from Lilienthal until today", Volume 147 by Ernst-Heinrich Hirschel, Horst Prem, Gero Madelung