Jakob Hermann
| Jakob Hermann | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția[3] |
| Decedat | (54 de ani)[1][2] Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția[4] |
| Ocupație | matematician cadru didactic universitar[*] naturalist fizician |
| Locul desfășurării activității | Padova[7] Frankfurt (Oder)[7] Sankt Petersburg[7] Basel[8] |
| Limbi vorbite | limba latină[9] limba franceză[9] limba germană[9] |
| Activitate | |
| Domeniu | mecanică[5] analiză matematică[5] geometrie[5] theory of differential equations[*][6] matematică[5] etică[5] filozofie[5] |
| Instituție | Universitatea din Basel Universitatea din Padova Universitatea de Stat din Sankt Petersburg |
| Alma Mater | Universitatea din Basel |
| Organizații | Academia de Științe din Berlin Academia de Științe din Sankt Petersburg[*] Academia Franceză de Științe Academia Rusă de Științe |
| Conducător de doctorat | Jakob Bernoulli |
Modifică date / text  | |
Jakob Hermann (n. , Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția – d. , Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția)[10] a fost un matematician elvețian care a lucrat la probleme în mecanica clasică. Este autorul tratatului Phoronomia,[11] un tratat timpuriu de mecanică teoretică în limba latină, tradus în limba engleză de Ian Bruce în 2015-16. În 1729, el a afirmat că a reprezentat un loc geometric în sistemul de coordonate polare, la fel de ușor cum l-a reprezentat într-un sistem de coordonate carteziene.
Se pare că a fost primul care a arătat că vectorul Laplace-Runge-Lenz este o constantă a mișcării particulelor acționate de o forță centrală invers proporțională cu pătratul distanței.[12][13]
Hermann s-a născut și a murit în Basel. El a primit pregătirea inițială la cursurile lui Jacob Bernoulli pe care l-a absolvit cu diplomă în anul 1695. A devenit membru al Academiei de la Berlin în 1701. A fost numit la o catedră de matematică din Padova în 1707, dar în 1713 sa mutat la Frankfurt pe Oder, și apoi de la Sankt-Petersburg în anul 1724. În cele din urmă, s-a întors la Basel în 1731 pentru a ocupa o catedră de etică și drept natural.
Hermann a fost ales la Académie Royale des Sciences din Paris 1733, anul morții sale.
Hermann era o rudă îndepărtată a lui Leonhard Euler.[10]
ReferințeModificare
- ^ a b c d „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e f Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b David Eugene Smith (). History of mathematics. N.Y. : Dover Publications. p. 520.
- ^ Jakob Hermann (). Phoronomia, sive De viribus et motibus corporum solidorum et fluidorum libri duo.
- ^ Hermann, Jakob (). „d'investigare l'Orbite de' Pianeti, nell'ipotesi che le forze centrali o pure le gravità degli stessi Pianeti sono in ragione reciproca de' quadrati delle distanze, che i medesimi tengono dal Centro, a cui si dirigono le forze stesse”. Giornale de Letterati D'Italia. 2: 447–467.
- ^ Hermann, Jakob (). „Extrait d'une lettre de M. Herman à M. Bernoulli datée de Padoüe le 12. Juillet 1710”. Histoire de l'academie royale des sciences (Paris). 1732: 519–521.