Deschide meniul principal

Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet

matematician german
Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet
Peter Gustav Lejeune Dirichlet.jpg
Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet
Date personale
Născut[9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Düren, Franța[13][14] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Göttingen, Regatul Hanovra[15][14] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatGöttingen Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRebecka Mendelssohn[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuteoria numerelor  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Wrocław
Universitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea Frederic Wilhelm din Berlin[*]
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Bonn  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia de Științe din Sankt Petersburg[*]
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratSiméon Denis Poisson[1]
Joseph Fourier[1]  Modificați la Wikidata
DoctoranziGotthold Eisenstein
Rudolph Lipschitz[2]
Gustav Michaelis[*][3]
August Ephraim Kramer[*][4]
Leopold Kronecker[5]
Carl Anton Bjerknes[6]
Reinhold Hoppe[*][7]
Alfred Enneper[8]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentrulist of things named after Gustav Lejeune Dirichlet[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] ()
membru străin al Royal Society[*]  Modificați la Wikidata

Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet (n. 13 februarie 1805 la Düren – d. 5 mai 1859 la Göttingen) a fost matematician german, celebru prin contribuțiile valoroase în analiza matematică și teoria numerelor.

Cuprins

BiografieModificare

Provine dintr-o familie de emigranți francezi.După terminarea studiilor la Paris, este angajat ca preceptor la copiii generalului Foy, unde l-a cunoscut pe Charles Fourier.

În 1827 s-a stabilit la Breslau în calitate de repetitor la Universitate.

La Berlin ocupă o catedră de matematică (1831 - 1855), apoi devine succesorul lui Gauss la Universitatea din Göttingen.

În 1832 devine membru al Academiei de Științe din Berlin, iar în 1854 al Institutului Francez.

Activitate științificăModificare

În 1825 și-a început activitatea în domeniul teoriei numerelor realizând o serie de descoperiri și ajungând la ideea dezvoltării teoriei corpurilor numerice (1841). Problema descompunerii în factori a formelor de ordin superior cu mai multe variabile a stat la baza dezvoltării ulterioare a teoriei numerelor în cadrul cercetărilor sale.

În 1871, într-un supliment al unor Lecții de teoria numerelor, introduce conceptul de corp și modul.[16]

În 1829 a stabilit primele condiții suficiente de dezvoltare a unei funcții în serie trigonometrică. A fost primul care a formulat exact noțiunea de convergență condițională a seriei și a stabilit corect convergența seriilor Fourier. În 1830 a precizat definiția funcției formulate de Fourier și a dat pentru noțiunea de funcție o definiție apropiată de accepțiunea actuală.

S-a ocupat de studiul marii teoreme a lui Fermat pentru  .

A studiat distribuția numerelor prime și a dezvoltat formele binare pătratice, teoria numerelor algebrice.

A obținut rezultate interesante în teoria ecuațiilor nedeterminate de gradul al doilea.

În domeniul analizei matematice, în 1838 a început lucrările asupra seriilor care îi poartă numele și care urmau să aibă o importanță deosebită în teoria numerelor.

A fundamentat conceptul de funcție de o variabilă complexă, concept ce stă la baza analizei complexe. A arătat că funcția armonică este complet determinată în interiorul unui domeniu, când se cunosc valorile acesteia pe frontiera domeniului.

Dirichlet a studiat funcțiile sferice.

S-a ocupat de o serie de teoreme clasice referitoare la ecuațiile cu derivate parțiale de tip eliptic, aplicabile la studiul mișcării fluidelor în medii poroase, care îi poartă numele.

Dirichlet s-a dovedit util în teoria potențialului și în domeniul mecanicii analitice.

Termeni care îi poartă numeleModificare

  • Teorema lui Dirichlet privind progresiile aritmetice (teoria numerelor)
  • Densitatea lui Dirichlet (teoria numerelor)
  • Distribuția lui Dirichlet (teoria probabilităților)
  • Probleme lui Dirichlet (ecuații diferențiale cu derivate parțiale)
  • Seriile lui Dirichlet (teoria analitică a numerelor)
  • Funcțiile lui Dirichlet (topologie)
  • "Principiul cutiei" (combinatorică)

ScrieriModificare

  • 1825: Sur l'impossibilité de quelques équations indéderminées de cinquième degré;
  • Démonstration nouvelle de quelques théorèmes relatifs aus nombres;
  • Questions d'analyse indéterminée;
  • 1829: Sur la convergence des séries trigonométriques;
  • Démonstration du théorème de Fermat.

ReferințeModificare

  1. ^ a b Genealogia matematicienilor, accesat în  
  2. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  3. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  4. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  5. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  6. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  7. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  8. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  9. ^ a b „Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  12. ^ a b Peter Gustav Lejeune Dirichlet, SNAC, accesat în  
  13. ^ „Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  14. ^ a b Дирихле Петер Густав Лежён, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  15. ^ „Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  16. ^ Math93.com

BibliografieModificare

  • Popa, C. - Introducere în Analiza matematică, Editura Facla, 1976
  • Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedia Română, București, 1974

Vezi șiModificare

Legături externeModificare