Județul Suceava (interbelic)
Județul Suceava | |||||
| |||||
Provincie: | Bucovina | ||||
Reședința: | Suceava | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 121.327 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 1.309 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | trei plăși | ||||
Modifică text |
Județul Suceava a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Bucovina. Reședința județului era orașul Suceava.
Întindere
modificareJudețul se afla în partea de nord a României Mari, în regiunea Bucovina de sud, iar actualmente teritoriul lui este în totalitate în județul Suceava, constituind partea central-estică a actualului județ. Din punct de vedere al întinderii, județul Suceava era cel mai mic județ al României interbelice, având o suprafață totală de aproximativ 1.300 km². Se învecina la est cu județele Dorohoi și Botoșani, la nord cu județul Rădăuți, la vest cu județul Câmpulung, iar la sud cu județul Baia. Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.
Organizare
modificareÎn anul 1930 teritoriul județului era organizat în următoarele trei plăși:[1]
În anul 1938, după reorganizarea administativ-teritorială a județului, acesta cuprindea:
- Plasa Arbore (includea 15 sate și avea reședința în orașul Solca),
- Plasa Bosancea (includea 36 de sate și avea reședința în comuna Bosancea) și
- Plasa Ilișești (includea 17 sate și avea reședința în comuna Ilișești).
În anul 1945, județul a fost împărțit în patru plăși[2]:
- Plasa Cetatea Sucevei (includea 18 sate și avea reședința în orașul Suceava),
- Plasa Dărmănești (includea 15 de sate și avea reședința în comuna rurală Dărmănești)
- Plasa Ilișești (includea 14 sate și avea reședința în comuna rurală Ilișești) și
- Plasa Solca (includea 15 sate și avea reședința în orașul nereședință Solca).
Populație
modificareConform recensământului din 1930 populația județului era de 121.327 locuitori, dintre care 79,5% români, 8,2% germani, 5,5% evrei, 2,7% polonezi, 1,7% ucraineni ș.a.[3] Ca limbă maternă predomina limba română (76,5%), urmată de germană (9,4%), ucraineană (5,5%), idiș (4.3%), poloneză (2,5%) ș.a. Din punct de vedere confesional populația era alcătuită din ortodocși (80,1%), romano-catolici (8,4%), mozaici (5,5%), lutherani (3,3%), greco-catolici (1,4%) ș.a.[4]
Mediul urban
modificareÎn 1930 populația urbană a județului era de 19.850 locuitori, dintre care 61.5% români, 18.7% evrei, 13.9% germani, 2.6% polonezi ș.a. Ca limbă maternă la oraș predomina limba română (60.4%), urmată de germană (18.7%), idiș (13.8%), ucraineană (3.2%), poloneză (2.2%) ș.a. Din punct de vedere confesional, orășenimea era formată din 60.6% ortodocși, 18.8% mozaici, 15.3% romano-catolici, 2.0% greco-catolici, 1.7% lutherani, 0.7% baptiști ș.a.
În anul 1930, localitățile urbane ale județului aveau următoarea populație: Suceava – 17.028 locuitori, Solca – 2.822 locuitori.
Materiale documentare
modificare-
Populația județului în anul 1930, după etnie și limbă maternă
-
Populația județului în anul 1930, după etnie și limbă maternă
-
Populația județului în anul 1930, după etnie și limbă maternă
-
Populația județului în anul 1930, după etnie și limbă maternă
-
Populația județului în anul 1930, după religie
-
Populația județului în anul 1930, după religie
Note
modificare- ^ Portretul României Interbelice - Județul Suceava
- ^ Decizia nr. 23.123 din 30 mai 1945 a Ministerului Afacerilor Interne, publicată în „Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 127 din 7 iunie 1945, pp. 4743-4744
- ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. 434-437
- ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. 738-739