Jules Cazaban

Date personale
Jules Cazaban

Născut	16 martie 1903 Fălticeni, Suceava, România
Decedat	23 septembrie 1963 (60 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași
Modifică date / text

Jules Cazaban (n. 16 martie 1903, Fălticeni, Suceava, România – d. 23 septembrie 1963, București, România) a fost un actor român de teatru și film.

Biografie

A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban.

A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească. A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul „Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în Azilul de noapte de Maxim Gorki (rolul Alioșa), Volpone de Ben Jonson, Poveste de iarnă de William Shakespeare, Învierea după Lev Tolstoi, Crimă și pedeapsă după Fiodor Dostoievski, Viforul de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.

În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura, teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza-Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred al III-lea), Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), Take, Ianke și Cadâr de V. I. Popa (Ianke).

A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de a Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.

Căsătorit cu actrița Irina Nădejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. A fost distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat și Artist Emerit (înainte de 1955)^[1] și apoi cu titlul de Artist al poporului (între 1958 și 1960).

A decedat în 1963 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.^[2]

Pe 15 mai 2017, asociația Memorie și Speranță l-a comemorat pe Jules Cazaban în Sala Media a Teatrului Național București.

Filmografie

Bulevardul Fluieră vântu (1950)
Viața învinge (1951)
Brigada lui Ionuț (1954)
Bijuterii de familie (1958)
Telegrame (1960)
Băieții noștri (1960)
Furtuna (1960)
Darclée (1960)
Setea (1961)
Celebrul 702 (1962)
Vacanță la mare (1963)
Corigența domnului profesor (1968)

Galerie

Actorul Jules Cazaban în tinerețe
Actorul Jules Cazaban în rolul profesorului din Passacaglia de Titus Popovici (1961)

Note

^ ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 88.

Bibliografie

Filip-Lucian Iorga, Cazabanii - o cronică de familie

Legături externe

Jules Cazaban la Internet Movie Database

Articole biografice

Vă mai amintiți de: Jules Cazaban, 31 august 2010, Eliza Zdru, Adevărul

[1] ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.

[2] Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 88.

[1]

[2]