Iosif Jumanca
| Iosif Jumanca | |
 Iosif Jumanca, om politic român | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 23 decembrie 1893 satul Folea, comuna Voiteg, județul Timiș |
| Decedat | 26 iunie 1949 închisoarea Gherla |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Iosif Jumanca (n. 23 decembrie 1893, satul Folea, comuna Voiteg, județul Timiș – d. 26 iunie 1949, închisoarea Gherla) a fost un politician român, membru al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Național Român Central (1918) și al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), deputat în Parlamentul României.
Activitate politică
modificareIosif Jumanca a jucat un rol important la înfăptuirea Marii Uniri din 1918. În numele socialiștilor români a susținut de la tribuna Adunării Naționale de la Alba Iulia un discurs militant pe unirea provinciilor românești la 1 decembrie 1918. La insistențele sale și a celorlalți social-democrați, în Proclamația de Unire de la Alba Iulia s-a hotărât introducerea votului universal și acordarea mai multor drepturi pentru muncitorii industriali.
În fața celor 1228 de delegați, întruniți în 1918 în sala mare a Cercului Militar din Alba Iulia (astăzi, Sala Unirii), Iosif Jumanca a afirmat clar că social-democrații români sunt adepți ai dreptății sociale, dar în primul rând își doresc un stat național întregit, după realizarea căruia, vor urmări și reforme democratice largi.[1] La Adunarea Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, la care au fost prezenți 150 de delegați socialiști care s-au pronunțat pentru unirea Transilvaniei cu România, a luat cuvântul și Iosif Jumanca, care a arătat că social-democrații sprijină Unirea, precizând: „Social-democrația nu-i identică cu lipsa simțului național. Noi nu zicem ubi bene ibi patria, dimpotrivă, zicem că, acolo unde ți-e patria, acolo trebuie să-ți cauți de ea”. Reprezentanții social-democraților transilvăneni au intrat și în Marele Sfat Național, constituit la 1 decembrie 1918, și au făcut parte din Consiliul Dirigent (până la 4 august 1919, la Resortul social, Ioan Flueraș, iar la Resortul industriei, Iosif Jumanca).[2]
Alături de Ion Flueraș, Iosif Jumanca a participat în calitate de delegat al României la Conferința de Pace de la Paris din 1919, exprimând poziția și argumentelor socialiștilor pentru recunoașterea unirii Transilvaniei cu România. În deceniile următoare a fost ales senator și deputat în Parlamentul României. A luptat constant pentru interesele și îmbunătățirea situației muncitorimii și a claselor sociale defavorizate.[3]
Iosif Jumanca, care a ajuns deputat la București din partea Partidului Social Democrat, susținea în Parlament necesitatea ca liberalii să-și înfăptuiască programul lor de refacere economică a României cât mai grabnic, astfel ca, pe baza revigorării vistieriei țării, să poată fi puse în practică și programele de protecție socială preconizate de social-democrați.[4]
În 1921 s-a pronunțat împotriva aderării Partidului Socialist Român la Internaționala a III-a.
După Congresul din 10 martie 1946, PSD-ul condus de Lothar Rădăceanu și Ștefan Voitec a trecut la o campanie de excludere a membrilor partidului care își manifestau acum deziluzia și împotrivirea față de cele petrecute în partidul său după 23 august 1944. Printre cei excluși s-a aflat și Iosif Jumanca.[5]
În ultima parte a vieții a locuit cu familia la adresa Str. Dimitrie Marinescu nr. 7, sector 2, București (cartierul Vatra Luminoasă).
A fost arestat de autoritățile comuniste în 1949 și condamnat la 1 an și 2 luni pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinei sociale”. Din cauza terorii pe care a îndurat-o în închisoare, a fost obsedat de gândul sinuciderii. A decedat la penitenciarul Gherla, iar corpul neînsuflețit a fost dus la Văcărești.
Note
modificare- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ fisd.ro (PDF), www.fisd.ro
- ^ „Centenar Romania”.[nefuncțională]
- ^ Christmas Light Installation (în engleză), Christmas Light Installation Pros Association, arhivat din original la , accesat în
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .