Karl Heinrich Gräffe

matematician elvețian
Karl Heinrich Gräffe
Date personale
Născut[3][4] Modificați la Wikidata
Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel⁠(d)[4] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Zürich, cantonul Zürich, Elveția[4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*]
om de știință Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiZürich[5]
Göttingen[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[6]
limba latină[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică[1]
algebră[1]
analiză matematică[1]
Ecuație polinomială[1]
Calcul variațional[1]
calcul diferențial[1]
integral calculus[*][[integral calculus (subfield of calculus)|​]][1]  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Zürich  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Georg-August din Göttingen[2]
Technische Universität Braunschweig[*][[Technische Universität Braunschweig (university)|​]]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratBernhard Friedrich Thibaut[*][[Bernhard Friedrich Thibaut (matematician german)|​]][2]
Carl Friedrich Gauss[2]
Johann Tobias Mayer[*][[Johann Tobias Mayer (fizician german)|​]][2]  Modificați la Wikidata

Karl Heinrich Gräffe (n. 7 noiembrie 1799 la Braunschweig - d. 2 decembrie 1873 la Zürich) a fost un matematician german și profesor la Universitatea din Zürich.

A învățat meseria de prelucrător de bijuterii de la tatăl său. Când acesta din urmă a plecat în SUA, Gräffe a trebuit să preia afacerea pentru a-și întreține familia.

A reușit, studiind noaptea, să intre în Carolineum din Brunswick în 1821. Ulterior, în 1823, a studiat matematica la Universitatea din Göttingen, unde i-a avut ca și colegi pe Carl Friedrich Gauß, Johann Tobias Mayer și Bernhard Friedrich Thibaut, luându-și doctoratul în 1825 cu teza Istoria calculului variațiilor de la originea calculului diferențial și integral până în zilele noastre.[7]

În 1828 a fost numit profesor al Institutului de Tehnologie din Zurich și, din 1833, profesor asociat la Universitatea din Zurich de la data înființării acesteia. În același timp, a fost și profesor la Obere Industrieschule .[8]A scris mai multe manuale pentru orele de la Institutul Tehnic. În 1860 a devenit profesor asociat la universitate. Din motive de sănătate, s-a retras de la școala industrială în 1868. Anterior, el renunțase la o profesie de profesor de matematică la Universitatea din Zurich, ceea ce l-a afectat.

A contribuit la definitivarea metodei lui E. Waring și Dandelin pentru rezolvarea aproximativă a ecuațiilor numerice, prin utilizarea de serii recurente, care permite calcularea în mod simultan a tuturor rădăcinilor reale și complexe și este cunoscută sub denumirea metoda lui Gräffe, publicată la Zürich în 1837 și completată ulterior în 1839.[9] Metoda sa a fost găsită independent de Germinal Pierre Dandelin (1823) și Nikolai Ivanovici Lobacevski (publicat în manualul său de algebră superioară în 1834), pe care l-a dezvoltat din 1833. În 1838 a participat la un concurs la Academia din Berlin, dar a eșuat din motive formale (lucrarea sa, contrar regulilor, fusese deja tipărită).

Prin metoda sa originală, a primit un premiu din partea Academiei de Științe din Berlin.

  • Rezoluția ecuațiilor numerice superioare. Editura Friedrich Schulthess, Zurich 1837, Internet Archive.
    • Adăugări la aceasta au apărut în 1839 în programul Școlii Cantonului Zurich.
  1. ^ a b c d e f g Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Genealogia matematicienilor 
  3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  4. ^ a b c d Karl Gräffe, Lexiconul de istorie al Elveției, accesat în  
  5. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ Burckhardt, Johann Jakob (1964). „Gräffe, Karl Heinrich, matematician” . Neue deutsche Biographie (în germană). Gaál – Grasmann. p. 713
  8. ^ Frei, Günther; Stammbach, Urs (1994). Die Mathematiker an den Zürcher Hochschulen (în germană). Springer. ISBN 978-3-7643-5078-9 p.10
  9. ^ Ostrowski, Alexandre (), „Recherches sur la méthode de graeffe et les zéros des polynomes et des séries de laurent”, Acta Mathematica (în engleză), 72 (0), pp. 157–257, doi:10.1007/BF02546330, ISSN 0001-5962, accesat în  

Bibliografie

modificare
modificare