Mare principe al ungurilor

Mare principe (în limba maghiară: Nagyfejedelem) a fost titlul utilizat de sursele contemporane pentru numirea conducătorului federației triburilor maghiare din secolul al X-lea ^[1].

Marele principe (Nagyfejedelem) era cel mai probabil ales de conducătorii federației celor șapte triburi maghiare și, după 881, a celor trei triburi kavare (triburi de hazari disidente), care s-au alăturat maghiarilor. Cel mai probabil, Álmos, primul „pricipe”, tatăl lui Árpád, (fondatorul primei case regale maghiare), a fost numit de haganul hazarilor. În ceea ce privește statutul pricipelui, dacă era doar lider spiritual al federației de triburi - kende, comandant militar al maghiarilor - gyula, sau a fost un titlu nou creat, aceasta este o chestiune care se află încă în dezbatere.

Când ungurii au fost împinși spre vest de popoarele migratoare din leagănul lor istoric (Etelköz) și s-au mutat în Câmpia Panonică (Honfoglalás), puterea nagyfejedelem a avut o perioadă de scădere. Pe timpul lui Géza, Transilvania era guvernată separate de restul teritoriului de un lider semi-independent, (gyula). Ștefan I (Vajk) a fost obligat nu doar să cucerească teritoriile guvernate de gyula, dar și cel conduse de Ahtum (Ajtony). De asemenea, el a trebuit să supună triburile „maghiarilor negri” (triburi maghiare seminomade de nord – în conformitate cu convențiile nomazilor, negrul era asociat nordului).

Titlul Nagyfejedelem a dispărut odată cu încoronarea regelui Ștefan I (Vajk) pe 25 decembrie 1000 sau 1 ianuarie 1002.

Mari principi (Nagyfejedelem) ai ungurilor

Álmos (c. 820 – c. 850)
Árpád (c. 850 – c. 907)
Zoltan (c. 907 – c. 948)
Fajsz (c. 948 – c. 955)
Taksony (c. 955 – c. 973)
Géza (c. 973 – 997)
Ștefan / Vajk (997 – 1000). Din 1000 sau începutul lui 1001, primul rege al maghiarilor.

Vedeți și

Note

^ Constantin al VII-lea Porfirogenet îl menționa pe Árpád în cartea sa De Administrando Imperio ca fiind megas Turkias arkhon, în timp ce Sfântul Bruno de Querfurt îl numea pe Géza în lucrarea lui Sancti Adalberti Pragensis episcopi et martyris vita altera ca Ungarorum senior magnus

Bibliografie

Korai Magyar Történeti Lexikon (9-14. század), főszerkesztő: Kristó, Gyula, szerkesztők: Engel, Pál és Makk, Ferenc (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994)
Kristó, Gyula: A Kárpát-medence és a magyarság régmúltja (1301-ig) (Szegedi Középkortörténeti Könyvtár, Szeged, 1993)
Kristó, Gyula: Magyarország története 895–1301 (Osiris, 2003) ISBN 963-389-506-5
Engel Pál, Kristó Gyula, Kubinyi András: Magyarország története 1301–1526 (Osiris, 1998) ISBN 963-379-171-5

[1] Constantin al VII-lea Porfirogenet îl menționa pe Árpád în cartea sa De Administrando Imperio ca fiind megas Turkias arkhon, în timp ce Sfântul Bruno de Querfurt îl numea pe Géza în lucrarea lui Sancti Adalberti Pragensis episcopi et martyris vita altera ca Ungarorum senior magnus

[1]