Zoltan
Zoltán (sau Zulta; n. cca. 869 - d. ?) a fost un „duce” (prinț) al ungurilor din 907 până în 948. A fost al patrulea fiu al lui Árpád. S-a însurat cu fiica lui Menumorut.[1]
În urma atacurilor concertate ale bulgarilor și pecenegilor, în anul 896 ungurii (printre ei, Zoltan, bunicul său, Almus, și cu tatăl său, Árpád) sunt alungați din Etelköz refugiindu-se spre vest, pe Valea Tisei mijlocii. De aici în 899 au lansat atacuri de pradă în Italia, iar în perioada 911-933 în Spania, Franța, Italia profitând de armistițiul cu Henric I al Germaniei.
În 920 și-a condus oștenii în Italia, unde, asistat de locotenenții săi Bogát (tatăl lui Bulcsú/Bulciu) și Durșák, au cotropit și devastat Aquileia și Pavia. Ceva mai târziu, Berengar I, margraful de Friuli, devenit rege al Italiei[2], a fost nevoit să cumpere pacea acceptând condiții și înțelegeri umilitoare.
În 922, ungurii, călăuziți de Zoltan, l-au înfrânt pe Henric I al Germaniei la Wurzen, în Saxonia, unde acesta se refugiase. În Franța a ajuns până la Reims și la Châlons, iar în Italia a ajuns până la porțile regatului Neapole. În 933 Henric I al Germaniei stopează temporar seria victoriilor lui Zoltan.
Referințe
modificare- ^ „Dux uero arpad inito consilio suorum nobilum, mandata menumorout dilexit et laudauit, et dum filiam menumorout eiusdam etatis ut filius suus Zultus, iam esse audiuisset, peticionem menumorout differre noluit, et filiam suam in uxorem zulte accepit, cum regno sibi promisso. Et missis legatis ad usubu et ueluc mandauit, et celebratis nuptiis filiam menumorout filio suo zulte in uxorem acciperent, et filios incolarum in obsides positos secum ducerent, et duci menumorout daret byhor castrum” în: Anonymus, Gesta hungarorum, cap. LI de duce menumorout; vezi și cap. LII de usubuu, veluc - textul integral la Wikisource
- ^ Bogát, art. în Pallas nagy lexikona (Marea enciclopedie Pallas)
| Predecesor: Árpád |
lider al triburilor maghiare 907 - 948 |
Succesor: Taksony |