Deschide meniul principal
Migrația ungurilor : Format:Legendă/Început

     Proto-finno-ugrice

     Proto-ugrice

     Magna Hungaria

Format:Legendă dublă

     Etelköz

     Bazinul Carpaților

Format:Legendă/Sfârșit

Atelkuzu (greacă Ἀτελκoύζoυ, maghiară Etelköz)[1] desemnează un teritoriu controlat de triburile maghiare, situat în sudul Ucrainei actuale.

Cuprins

LebediaModificare

Cele mai vechi sălașe ale triburilor ungare erau situate în vecinătatea Chazariei într-o regiune numită Lebedia. În această perioadă erau sub dependența chazarilor având îndatorirea de a-i urma în războaie. Pecenegii au avut un conflict de anvergură cu chazarii și, fiind nevoiți să-și părăsească sălașele, le-au invadat pe cele ale ungurilor. Șocul celor din urmă a fost atât de mare încât uniunea celor 7 triburi s-a divizat părăsind Lebedia. Unii, cei care și-au păstrat vechea denumire de savartoi asphaloi, s-au refugiat spre Persia, iar ceilalți s-au refugiat spre vest în așa-numita regiune Atelkuzu.

LocalizareModificare

 
Localizare (cu verde)

Teritoriul din regiunea Atelkuzu ocupat inițial de pecenegi era străbătut de râurile Baruh, Kubu, Trullos, Brutos și Serelos.[2] Ultimele 3 denumiri sunt identificate relativ ușor cu Nistru, Prut și Siret, iar pentru primele specialiștii înclină către Bugul de Sud și Nipru.

EtimologieModificare

Etel-köz vine de la denumirea turcică a fluviului Volga, Itil, Etel, Atel, Atəl. köz înseamnă în maghiară ”regiune”.[3]

Există și o ipoteză conform căreia în textul lucrării De administrando imperio s-ar fi strecurat o eroare de transcriere din care ar fi rezultat Ἐτὲλ καὶ Κoυζoῦ în loc de Ἐτὲλ καὶ Oὐζoυ care ar desemna fluviile Don și Nipru.[4]

Fără îndoială, împinse de bulgari și de pecenegi, aceste triburi au migrat apoi în direcția Câmpiei Panonice, prin trecătoarea Verecke.

GalerieModificare

NoteModificare

  1. ^ Victor Spinei, Migrația ungurilor în spațiul carpato-dunărean și contactele lor cu românii în secolele IX - X, p. 107
  2. ^ Constantinus Porphyrogenitus, De administrando imperio, Editura Gy Moravcsik, R.J.H. Jenkins, Washington, 1967, p. 170-173
  3. ^ C. A. Macartney, The Magyars in the Ninth Century, p. 96
  4. ^ C. Cihodaru, Există știri despre români în operele unor scriitori afgani sau persani din secolele X - XI?, AȘU Iași, SN, Secțiunea III, Istorie, XV, 1969, 2, p. 167

SurseModificare

BibliografieModificare

  • István Erdélyi: Őseink nyomában – A magyar őstörténet kutatása a 20. században. Budapest 2004, ISBN 963-9454-46-X
  • Gyula Pauler, Sándor Szilágyi, A magyar honfoglalás kútfői. Magyar Tudományos Akadémia, Budapest 1900.

Vezi șiModificare