Deschide meniul principal
Acest articol se referă la fenomenul geografic. Pentru limita discului proto-planetar, vedeți Linia de îngheț (astrofizică).
Linia climatică a zăpezii — 6.000 mCho Oyu (8.201 m), Himalaya
Linia climatică a zăpezii — 5.000 mVulcanul Cotopaxi (5.897 m), Anzii Cordilieri
Linia climatică a zăpezii — 3.000 m — Brunegghorn și Weisshorn (4,506 m), Alpi

Linia climatică a zăpezii, sau, pe scurt linia zăpezii este limita dintre suprafețele acoperite cu zăpadă și cele care nu au zăpadă. Linia momentană a zăpezii variază sezonal, putându-se găsi la altitudini semnificativ mai joase sau mai înalte, depinzând de sezon, condiții atmosferice și climaterice ale momentului, și altele. Linia permanentă a zăpezii este curba de nivel deasupra căreia zăpada există de-a lungul întregului an.[1]

Linia zăpezii, care este simultan și zona minimă topografică la care poate exista un „covor de zăpada”, este o linie neregulată de-a lungul suprafeței terenului la care acumularea de apă în stare solidă echivalează ablația, care este suma evaporării și a topirii. Linia reală a zăpezii variază mult în altitudine și "design", depinzând de mai mulți factori, așa cum sunt altitudinea, latitudinea, sezonul anului, precipitațiile (solide și lichide), orientarea pantelor monatane, temperatura medie anuală, mișcările aerului.

La latitudini ridicate, în apropierea polilor, unde temperaturile medii anuale sunt scăzute, linia efectivă a zăpezii este de joasă altitudine. La latitudini joase, la tropice sau în apropierea ecuatorului, linia zăpezii se găsește la altitudini foarte mari (de obicei, de la 4.000 de metri în sus). Considerând largi suprafețe, corespunzând definiției primare a noțiunii, termenul linia climatică a zăpezii, care variază în contur și latitudine, corespunzător cu variațiile climatice globale, poate fi folosit cu acuratețe. Similar, în timpul perioadelor glaciare, linia climatică a zăpezii a fost mai coborâtă cu orice între 600 și 1.200 de metri.

GeneralitățiModificare

Termenul de linia climatică a zăpezii este un termen general pentru limita schimbătoare sezonal dintre suprafețele acoperite de zăpadă (și gheață) și cele neacoperite. Definițiile liniei zăpezii au diferite variațiuni depinzând de accentuarea pe aspectul temporal sau cel spațial. În diferite regiuni, schimbarea altitudinii și configurației linii zăpezii, la sfârșitul sezonului de topire, reflectă corespunzător dinamica sezonului.[2]

Altitudinea și conformația finală a liniei zăpezii în mediile ecologice montane este subiect al variabilității climatice, fiind diferită de la an la an. Astăzi, linia zăpezii este monotorizată folosind camere automate, fotografie aeriană ori imagini satelitare. Datorită acestei accesibilități aeriene și spațiale, linia zăpezii poate fi determinată oriunde, relativ ușor și cu mare precizie. Acest aspect al determinării liniei zăpezii este extrem de folositoare oriunde, dar mai ales în zonele greu accesibile terestru. În același timp, linia zăpezii, atât cea instantanee cât și cea sezonală, devin importante variabile în modelarea hidrologică.[3]

Alte denumiri ale liniei zăpeziiModificare

Altitudinea medie a liniei zăpezii tranziționale este denumită linia climatică a zăpezii, fiind utilizată ca un parametru important în clasificarea regiunilor naturale în funcție de condițiile climatice. Astfel, limita dintre zona de acumulare și zona de ablație reprezintă exact linia zăpezii, denumită - datorită acestei perspective - și altitudinea liniei de echilibru (în engleză, [The] equilibrium line altitude, acronim ELA).

O altă denominalizare a conceptului, referindu-se la modul în care dimensiunile ghețarilor variază anual, este linia anuală a zăpezii. Regiunea ghețarului de sub această linie fusese parte a acelei porțiuni a ghețarului care fusese obiectului unei topiri parțiale a acestuia. Termenul linia orografică a zăpezii este utilizat pentru a descrie linia zăpezii pe orice altă suprafață decât cea a unui ghețar. Termenul linia regională a zăpezii este utilizat pentru a descrie zone ample. [3] În sfârșit, termenul linia permanentă a zăpezii descrie altitudinea la care zăpada persistă în tot timpul anului. [4]

Linia zăpezii a diferitelor regiuni ale globuluiModificare

Combinația locală de altitudine și latitudine are un rol în conturul și plasamentul exact al liniei zăpezii într-un caz particular. La ecuator sau în apropierea acestuia, este de obicei situată în jur de 4.500 de metri altitudine, deasupra nivelului mării.

 
Această schița din 1848, realizată de Alexander Keith Johnston (1804-1871) este o ilustrare excelentă a altitudinii liniei zăpezii ca o funcție de latitudine, pentru munți din America, Europe și Asia.

Pe măsură ce se înaintează spre cele două tropice, Racului și Capricornului, interesant este că linia zăpezii mai întâi crește, ajungând la un maximum de circa 5.500 - 5.700 de m, în cazul munților Himalaya, aflați în emisfera nordică, respectiv la lipsa permanentă a zăpezii, din cauza aridității extreme, în cazul Anzilor Cordilieri, aflați în emisfera sudică. Apoi, pe măsură ce latitudinea crește, linia zăpezii coboară continuu, fiind în cazul Alpilor la altitudinea de circa 3.000 de metri, mai apoi scăzând continuu, ajungând astfel în apropierea calotelor polare să fie la nivelul mării, identificându-se total cu zăpada și gheața permanente, specifice climatului local, cel polar.

În cele două emisfere, pe fețele montane care sunt situate spre ecuator, cea sudică, în cazul emisferei nordice, respectiv cea nordică, în cazul emisferei sudice, linia zăpezii se formează la altitudini mai ridicate, datorită expunerii solare directe mai îndelungate. Analog, pe fețele situate spre poli, cea nordică (în emisfera nordică) și cea sudică, în emisfera sudică, din cauza expunerii directe solare mai scăzute, linia zăpezii se formează la altitudini mai joase. .[4]

Echilibrul liniei ghețarilorModificare

 
Imagine din satelit a limitei ghețarilor și a zăpezii din   Bhutan, deci a liniei ghețarilor și a zăpezii. Se văd și lacurile glaciare formate mai jos de linia zăpezii.

Linia de echilibru a ghețarilor reprezintă zona de tranziție dintre zonele de ablație și acumulare ale precipitațiilor solide ale apei. Depinzând de grosimea ghețarului, această linie este variabilă întrucât depinde de masa efectivă de gheață din fiecare zonă. Indicii de acumulare și ablație pot fi de asemenea folosiți pentru localizarea punct cu punct a acestei curbe. [5]

Determinarea traseului acestei linii, precum și a valorilor sale punctuale, în toate punctele ghețarului, este un indiciu foarte important întrucât datorită acestei linii se poate determina creșterea, stagnarea sau descreșterea masei și volumului acestui ghețar. Prezența liniei de echilibru într-o poziție mai ridicată va indica creșterea ghețarului. Similar, prezența mai joasă a acestei linii va indica descreșterea, deci topirea ghețarului. Zona terminus a unui ghețar avansează sau se retrage bazat pe poziția acestei linii de echilibru a ghețarului.

Oamenii de știință folosesc senzori de distanță pentru a estima mai precis localizarea acestei linii a ghețarilor în întreaga lume. Cu ajutorul imaginilor luate din satelit, se poate determina cu o precizie destul de mare, dacă ghețarii cresc, stagnează sau descresc. [6]. Aceste metode interdisciplinare sunt extrem de folositoare pentru estimarea variaței globale a masei de gheață din ghețari întrucât accesarea directă a acestora este foarte dificilă. De asemenea, ajută foarte mult la estimarea mai corectă a schimbărilor climatice pe tot globul, deci la determinarea variațiilor medii globale ale climei și ale climatelor.

RecorduriModificare

Cel mai înalt munte aflat sub limita limita zăpezii este es Ojos del Salado un vârf montan din Anzi cordilieri, mai exact din deșertul Atacama.[7]

Nivele aproximativeModificare

Loc / Locație Latitudine Altitudine
Svalbard 78°N 0300–600 m
Groenlanda 70°N 0100–500 m
Scandinavia la Cercul polar 67°N 1000–1500 m
Island 65°N 0700–1100 m
Nordul Asiei Siberia 63°N 2300–2800 m
Sudul Scandinavia 62°N 1200–2200 m
Alaska Panhandle 58°N 1000–1500 m
Kamchatka (costală) 55°N 700–1500 m
Kamchatka (interior) 55°N 2000–2800 m
Alpi (pante nordice) 48°N 2500–2800 m
Alpii centrali 47°N 2900–3200 m
Alpii (pante sudice) 46°N 2700–2800 m
Caucaz 43°N 2700–3800 m
Pirineii 43°N 2600–2900 m
Gran Sasso d’Italia   Italia 42°N 2600–2800 m
Munții Pontici 41°N 3800–4300 m
Munții Stâncoși 40°N 2100–3350 m
Karakoram 36°N 5400–5800 m
Transhimalaya 32°N 6300–6500 m
Himalaya 28°N 6000 m
Citlaltépetl,   Mexic 19°N 5100–5500 m
Pico Cristóbal Colón,   Columbia 11°N 5000–5500 m
Munții Rwenzori,   Uganda 1°N 4700–4800 m
Mount Kenya,   Kenya 4600–4700 m
Andes în Ecuador,   Ecuador 1°S 4800–5000 m
New Guinea Highlands 2°S 4600–4700 m
Kilimanjaro 3°S 5500–5600 m
Andes în   Bolivia 18°S 6000–6500 m
Andes în   Chile 30°S 5800–6500 m
en:Mount RuapehuRuapehu,   Noua Zeelandă 37°S 2500–2700 m
Alpii Sudici,   Noua Zeelandă 43°S 1600–2700 m
Tierra del Fuego,   Argentina   Chile 54°S 0800–1300 m
Antarctica 70°S 0000–400 m

Comparați utilizarea termenului de „linia zăpezii”, indicând limita efectivă dintre suprafețele cu zăpadă și cele neacoperite de forme solide ale apei.[8]

Articole pe teme de glaciologieModificare

ReferințeModificare

  • Charlesworth J.K. (1957). The quaternary era. With special reference to its glaciation, vol. I. London, Edward Arnold (publishers) Ltd, 700 pp.
  • Flint, R. F. (1957). Glacial and Pleistocene geology. John Wiley & Sons, Inc., New York, xiii+553+555 pp.
  • Kalesnik, S.V. (1939). Obshchaya glyatsiologiya [General glaciology]. Uchpedgiz, Leningrad, 328 pp. (in Russian)
  • Tronov, M.V. (1956). Voprosy svyazi mezhdu klimatom i oledeneniem [The problems of the connection between climate and glaciation]. Izdatel'stvo Tomskogo Universiteta, Tomsk, 202 pp. (in Russian)
  • Wilhelm, F. (1975). Schnee- und Gletscherkunde [Snow- and glaciers study], De Gruyter, Berlin, 414 pp. (in German)
  • Braithewaite, R.J. and Raper, S.C.B (2009). "Estimating Equilibrium Line Altitude (ELA) From Glacier Inventory Data." Annals of Glaciology, 50, pp. 127–132. doi:10.3189/172756410790595930.
  • Leonard, K.C., and Fountain, A.G. (2003). "Map-Based Methods for Estimating Glacier Equilibrium-Line Altitudes." Journal of Glaciology, vol. 49, no. 166, pp. 329–336., doi:10.3189/172756503781830665.
  • Ohmura, A., Kasser, P., and Funk, M. (1992). "Climate at the Equilibrium Line of Glaciers." Journal of Glaciology, vol. 38, no. 130, pp. 397–411., doi:10.3189/S0022143000002276.
  • Carrivick, J.L., Lee, J. and Brewer, T.R. (2004). "Improving Local Estimations and Regional Trends of Glacier Equilibrium Line Altitudes." Geografiska Annaler. Series A, Physical Geography, vol. 86, no. 1, pp. 67–79. JSTOR 3566202.
  • Benn, D.I., and Lehmkuhl, F. (2000). "Mass balance and equilibrium-line altitudes of glaciers in high-mountain environments." Quaternary International, 65/66, pp. 15–29. doi:10.1016/S1040-6182(99)00034-8

Note, referințeModificare

  1. ^ Dictionary — Snow line
  2. ^ Cambridge Dictionary
  3. ^ a b Vijay P. Singh, Pratap Singh, Umesh K. Haritashya (). Encyclopedia of Snow, Ice and Glaciers. Springer Science & Business Media. p. 1024. ISBN 9789048126422. 
  4. ^ a b David Waugh (). Geography: An Integrated Approach. Nelson Thornes. p. 105. ISBN 9780174447061. 
  5. ^ Ohmura, Atsumu; Kasser, Peter; Funk, Martin (1992/ed). „Climate at the Equilibrium Line of Glaciers”. Journal of Glaciology (în engleză). 38 (130): 397–411. doi:10.3189/S0022143000002276. ISSN 0022-1430.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  6. ^ Leonard, Katherine C.; Fountain, Andrew G. (2003/ed). „Map-based methods for estimating glacier equilibrium-line altitudes”. Journal of Glaciology (în engleză). 49 (166): 329–336. doi:10.3189/172756503781830665. ISSN 0022-1430.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  7. ^ Regional Climate and Snow/Glacier Distribution in Southern Upper Atacama (Ojos del Salado) – an integrated statistical, GIS and RS based approach
  8. ^ Adam, Steve; Alain Pietroniro; Melinda M. Brugman (). „Glacier Snow Line Mapping Using ERS-1 SAR Imagery” (PDF). Remote Sensing of Environment. New York: Elsevier Science Inc. 61 (1): 46–54. doi:10.1016/S0034-4257(96)00239-8. The snow line at the end of the ablation season is roughly equal to the equilibrium line altitude (ELA) for temperate glaciers 

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Linia zăpezii

Format:Ice